Traian Ungureanu

Înainte de toate, tradiționala dispută Vest-Est care a subsumat toate alegerile din Republica Moldova a escaladat mult. Intervențiile în suucesiune rapidă ale Președintelui Putin, Ministrului Externe rus Lavrov și ale Șefului Spionajului Rus (SVR) Narîșkin nu sînt replicile secundar-trecătoare ale unor comentatori sau politicieni fără gabarit. Lavrov și Narîșkin au repetat mantra după care Statele Unite sprijină moral și financiar forțele occidentale dar au adăogat acuzația de instigare la revoltă, în cazul unei victorii a lui Igor Dodon. Rangul purtătotorilor ruși de mesaje spune că Rusia nu a mai bifat obișnuitele declararții de rutină. Mai mult, acuzația de instigare la revoltă în caz de eșec al taberei pro-occidnetale sugerează că Rusia tratează alegerile din Moldova într-un scenariu startegic larg și conjugat.

Mișcarea rusă nu poate surprinde. Ea a fost, deja, descrisă și analizată de comnetatori care nu pot fi bănuiți de simpatii rusești. Temerile rusești se leagă evident de o suită mai veche de conflicte interne care au urmat alegerilor pierdute de forțele pro-occidentale în state ex-sovietice. Seria clasică a alegerilor contestate în Ucraina a fost reaprinsă, astăzi, de conflicte similare în Belarus și Kirghistan, unde rezultatul alegerilor e respins de candiații pro-occidentali declarați învinși. Armenia și Azerbaijan, prinse, acum, în erupția nouă a unui război vechi prelungesc centura de nesiguranță de la frontierele Rusiei. Concomitența și copinicidența acestor tulburări la marginile Rusiei a alimentat, motivat sau nu, o atitudine strategică rusă în care unii comentatori văd o încercare de revenire la linia de demarcație pierdută odată cu prăbușirea URSS. Acest concert de conficte, presiuni și contra-presiuni care pot extinde fie zona de influență vestică, fie zona de control rusă spune că alegerile din Republica Moldova sînt, mai mult ca oricînd, o piesă într-un ansamblu extins. Asta explică calibrul intervențiilor oficiale rusești.

Schimbări radicale sînt vizibile și de cealaltă parte, în viziunea occidentală asupra spațiului est-european. Lăsînd la o parte obișnuita gesticulație formală a rezoluțiilor consultative ale Parlamentului European, o serie de mesaje noi spun că lucurile nu stau pe loc. Deși mai puțin comentate, ele anunță o schimbare de optică plină de consecințe pentru viitorul ideii democratice în toate statele est-europene care au adoptat sau ar putea adopta valorile guvernării liberal-occidentale. Astfel, într-un interviu recent, Joe Biden, candidatul Democraților la Președinția Statelor Unite, și-a descris agenda de opolitică externă și a vorbit de ”ascensiunea regimurilor totalitare” (min. 2:10). Biden a plasat între ”totalitari” și state ca Polonia și Ungaria, pe care le-a alăturat regimurilor din Belarus și Coreea de Nord. Afirmațiile lui Biden a provocat proteste în Ungaria și Polonia. În fond, și Polonia și Ungaria sînt aliați oficiali ai Statelor Unite și membre ale alianței NATO.

Alegerile care au adus, repetat, la putere, în aceste țări, guverne de dreapta au fost libere și, deși criticate de presa de orientare liberală, nu au fost niciodată contestate sub acuzația de fruadă sau incorectitudine. De la bun început, problema guvernelor polonez și maghiar nu a fost legitimitatea democratică sau restrîngerea drepturilor cetățenești ci refuzul de a considera liberalismul progresist drept singura formă de existență a democrației reale. Cu alte cuvinte, Orban și Kaczyński nu sînt liberali. Această realitate a devenit, acum, o eroare periculoasă în interpretarea lui Joe Biden, posibil viitor președinte al Statelor Unite. În cazul unei victorii a lui Biden, criteriile definitorii ale democrației se pot schimba radical. Regimurile de tip Orban sau Kaczyński vor fi proscrise și echivalate cu dictaturile împăotriva cărora est-eruopenii, și în primul rînd polonezii și ungurii, au luptat deschis vreme de aproape 50 de ani. Considerațiile lui Biden anunță o radicalizare a profilului democratic. În noua lui accepție, el va prescrie obligatoriu unor pretendenți ca Moldova rețeta ultra-liberală și va exlude orice alte formule. Dacă această nouă formulă de exercitare a democrației va deveni realitate în Moldova (dar și în alte state est-europene) reacțiile politice și morale vor fi imprevizibile. În orice caz, Rusia va găsi un spațiu de lucru reînnoit în societățile est-europene bruscate de liberalism dogmatic.

Alegerile din Republica Moldova vor avea loc, deci, în condițiile tradiționalului tipar conflictual Vest-Est dar sub presiunea unor schimbări radicale în ambele tabere. Moldova are ce alege dar opțiunile aflate pe buletinul de vot de la 1 noiembrie presupun un angajament dramatic, de lungă durată, dacă nu cumva o afliliere definitivă.

Chiar dacă repetiția e mama învățăturii, istoria nu se numără printre studioși. În chiar clipa în care par să se repete cuminte, tipare vechi și consolidate pot ascunde schimbări de conținut importante. Cine nu le notează la timp riscă să rămână adeptul unei mecanici goale din care lipsește tocmai istoria reală. Din acest punct de vedere, politica spațiului ex-sovietic e o lecție în plină desfășurare.

De 30 de ani, democrația electorală a statelor est-europene - mai accentuat, a statelor desprinse din URSS - e dominată și reglată de una și aceeași opoziție morală, economică și politică: Vest sau Est, cu variantele succesive, Statele Unite sau Rusia și Europa sau Rusia. Algerile prezidențiale din Moldova se apropie de ziua decisivă a votului într-un decor geo-politic de acum bine cunoscut. Încă o dată, alegerile sunt un joc de sumă nulă în care forțele „pro-europene” și forțele „pro-rusești” încearcă să obțină controlul politic pentru a fixa traiectoria viitoare a țării. Toatre piesele, vocile, atitudinile și argumentele care dau, acum, contextul de campanie reiau vechea opoziție Vest-Est. Într-un fel, toată lumea se repetă și o face tocmai pentru că nimic nu a fost adjudecat în 30 de ani de dispută, influențe și presiuni pe linia de demarcație care desparte Vestul de Est. Moldova trăiește nedecis acest statut existențial oscilant și e, cu atît mai mult, dominată de psihologia politică a frontierei. Prin urmare, spectacolul dinaintea alegerilor din 1 noiembrie poate fi mai apăsat sau mai subtil dar nu surprinzător.

Recapitulînd, ultimile săptămîni de campanie arată că toată lumea e în rol și reproduce replici previzibile sau tirade vechi, aduse la zi. Demnitari ruși acuză Statele Unite de amestec în campanie și denunță poziții publice partizane ale ambasadorului american la Chișninău care alimentează partidele și candidații pro-occidentali. La rîndul lor, demnitari și instituții occidentale acuză Rusia de manevre obscure și dezinformare sistematică, în sprijinul forțelor și candidaților pro-ruși. Ca de obicei, favoriții arborează pozițiile scontate: Președintele Dodon promite stabilitatea economică internă după care tînjește o țară săracă iar Maia Sandu deschide perspectiva unei Moldove racordate la valorile juridice, civice și comerical-economice occidentale. Din nou, candidatul stîngii patriarhale mizează pe certitudinile cadrului fix iar candidatul dreptei pro-Vest înalță drapelul idealurilor, sentuimentelor și speranțelor. Rolurile și argumentele se repetă iar alegerile, ca, de altfel, întregul spațiul de deliberare politică, nu fac decât să reproducă teme cunoscute.

Repetiția face școală de 30 de ani în Republica Moldova însă tiparul dominant ascunde câteva schimbări de conținut care n-ar trebui ignorate. Scena, replicile și rangul actorilor nu mai sînt chiar aceleași. Toate par să fi trecut într-un registru mult mai încărcat. Disputa care se duce în jurul și pe deasupra alegerilor din Republica Moldova nu mai au nimic provincial ci, dimpotrivă, sunt mai legate ca niciodată de forțe și scenarii largi, supra-naționale. În mod ironic și întrucâtva surprinzător, miza alegerilor din Republica Moldova e parte a unei ciocniri vaste care antrenează sfere de influență, valori și proiecte istorice enorme. Ambele părți, atît frontul pro-occidental cât și falanga pro-rusă, sunt prinse într-o competiție va decide mult mai mult decât noua conducere politică a Moldovei.