Chiar dacă repetiția e mama învățăturii, istoria nu se numără printre studioși. În chiar clipa în care par să se repete cuminte, tipare vechi și consolidate pot ascunde schimbări de conținut importante. Cine nu le notează la timp riscă să rămână adeptul unei mecanici goale din care lipsește tocmai istoria reală. Din acest punct de vedere, politica spațiului ex-sovietic e o lecție în plină desfășurare.
Moldova trăiește nedecis acest statut existențial oscilant
De 30 de ani, democrația electorală a statelor est-europene - mai accentuat, a statelor desprinse din URSS - e dominată și reglată de una și aceeași opoziție morală, economică și politică: Vest sau Est, cu variantele succesive, Statele Unite sau Rusia și Europa sau Rusia. Algerile prezidențiale din Moldova se apropie de ziua decisivă a votului într-un decor geo-politic de acum bine cunoscut. Încă o dată, alegerile sunt un joc de sumă nulă în care forțele „pro-europene” și forțele „pro-rusești” încearcă să obțină controlul politic pentru a fixa traiectoria viitoare a țării. Toatre piesele, vocile, atitudinile și argumentele care dau, acum, contextul de campanie reiau vechea opoziție Vest-Est. Într-un fel, toată lumea se repetă și o face tocmai pentru că nimic nu a fost adjudecat în 30 de ani de dispută, influențe și presiuni pe linia de demarcație care desparte Vestul de Est. Moldova trăiește nedecis acest statut existențial oscilant și e, cu atît mai mult, dominată de psihologia politică a frontierei. Prin urmare, spectacolul dinaintea alegerilor din 1 noiembrie poate fi mai apăsat sau mai subtil dar nu surprinzător.
Recapitulînd, ultimile săptămîni de campanie arată că toată lumea e în rol și reproduce replici previzibile sau tirade vechi, aduse la zi. Demnitari ruși acuză Statele Unite de amestec în campanie și denunță poziții publice partizane ale ambasadorului american la Chișninău care alimentează partidele și candidații pro-occidentali. La rîndul lor, demnitari și instituții occidentale acuză Rusia de manevre obscure și dezinformare sistematică, în sprijinul forțelor și candidaților pro-ruși. Ca de obicei, favoriții arborează pozițiile scontate: Președintele Dodon promite stabilitatea economică internă după care tînjește o țară săracă iar Maia Sandu deschide perspectiva unei Moldove racordate la valorile juridice, civice și comerical-economice occidentale. Din nou, candidatul stîngii patriarhale mizează pe certitudinile cadrului fix iar candidatul dreptei pro-Vest înalță drapelul idealurilor, sentuimentelor și speranțelor. Rolurile și argumentele se repetă iar alegerile, ca, de altfel, întregul spațiul de deliberare politică, nu fac decât să reproducă teme cunoscute.
Miza alegerilor din Republica Moldova e parte a unei ciocniri vaste
Repetiția face școală de 30 de ani în Republica Moldova însă tiparul dominant ascunde câteva schimbări de conținut care n-ar trebui ignorate. Scena, replicile și rangul actorilor nu mai sînt chiar aceleași. Toate par să fi trecut într-un registru mult mai încărcat. Disputa care se duce în jurul și pe deasupra alegerilor din Republica Moldova nu mai au nimic provincial ci, dimpotrivă, sunt mai legate ca niciodată de forțe și scenarii largi, supra-naționale. În mod ironic și întrucâtva surprinzător, miza alegerilor din Republica Moldova e parte a unei ciocniri vaste care antrenează sfere de influență, valori și proiecte istorice enorme. Ambele părți, atît frontul pro-occidental cât și falanga pro-rusă, sunt prinse într-o competiție va decide mult mai mult decât noua conducere politică a Moldovei.
