Două sondaje recent organizate de Universitatea Harvard, o instituție americană respectată și nu tocmai de dreapta, descriu situația administrației Trump în presă. În Statele Unite, informațiile și comentariile presei sînt defavorabile lui Trump în proporție de 82% și ating 93% în cazul faimoasei rețele de televiziune CNN. În presa europeană, lucrurile stau un pic mai bine pentru Trump care are o cotă negativă de numai 81%. Deși, recordul absolut în materie e deținut de un organ de presă european, televiziunea publică germană ARD, cu o proporție de 98% știri defavorabile administrației Trump. Nu avem, încă, date despre reflectarea lui Kim Jong Un în presa occidentală dar liderul nord-coreean nu poate fi mult în urma lui Trump.
Aceste date arată că publicul are în față oglinda adevărată a realității și asta numai pentru că presa își face cu cinste datoria. Dar tot aceste date spun și altceva. Un lucru la fel de clar și incontestabil: votîndu-l pe Trump Președinte, publicul larg a făcut o mare eroare. Presa n-a fost ascultată la timp și acum e prea tîrziu. Statele Unite sînt, oficial, în mîna unei rețele controlate de Moscova. Situația nu e, însă, jucată și asta mulțumită reazistenței civic-morale a presei și a opoziției americane. Odată depășit acest moment de rătăcire, învățămintele trebuie tratate cu seriozitate, în așa fel încît democrația americană să fie ferită, de acum înainte, de pericolele pe care le presupun alegerile și, mai ales, alegătorii lăsați de capul lor. Presa și opoziția ne pot fi buni îndrumători, tocmai pentru că ele au descoperit, imediat după eșecul de la Prezidențiale, intruziunea rusă care a făcut posibilă victoria lui Trump și, prin urmare, dominația Moscovei. Așa cum e lesne de înțeles, nimeni și nimic nu poate pleda pentru renunțarea la sistemul democrației electorale, adică la dreptul sacru al americanilor de a a alege și de a fi aleși absolut liber. Însă sistemul poate fi îmbunătățit și asta presupune cîteva reparații minore pe care presa și opoziția nu le-au menționat, încă, dar le presupun, fără îndoială, din dorința de a păstra și întări integritatea sistemului american. Aceste modificări minore sînt, pînă la urmă, condițiile de care depinde prezervarea esenței democratice a sistemului politic american.
Prima condiție, de altfel lesne de pus în practică, este organizarea de alegeri cu participarea exclusivă a forțelor autentic democratice. Dacă, de pildă și numai cu titlu de ipoteză, Democrații sînt singura forță cu vocație democratică și progresistă, atunci alegerile prezidențiale trebuie să decidă între mai mulți candidați propuși de Democrați. E doar o variantă de lucru, dar nu o imposibilitate. Palmaresul istoric ne arată cu toată claritatea că nici un Președinte Democrat nu a greșit față de democrație, că mai mulți Președinți Republicani au pus democrația americană în pericol și că ultimul dintre ei, pare să o fi pus la vînzare. Lucrurile sînt clare și, din acest motiv, formula de alegeri cu mai mulți candidați Democrați poate porni la lucru fără întîrzieri inutile. În momentul, nu foarte probabil, în care Republicanii vor arăta că au revenit la înțelegerea corectă a democrației, nu e imposibil ca și candidatul lor să poată lua parte la alegeri. Presa și zona de civism militant ne vor spune, fără îndoială, cînd a sosit acest moment și cine e candidatul admisibil al Republicanilor.
A doua modificare de luat în calcul trimite la un scenariu puțin diferit dar, în esență, nu mai puțin vital pentru apărarea democrației. Astfel, alegerile ar putea avea loc fără restricții. Orice candidat poate intra în luptă, fie că e un democrat autentic, fie că e un fals democrat sau, chiar, agentul unei puteri străine. Alegătorii vor fi liberi să voteze numele dorit. Rezultatul final va fi stabilit, însă, numai după ce reperele incontestabile ale democrației, adică presa, militanții civici și cei mai puri din politicienii Partidului Democrat, își vor da avizul. Așa de pildă, dacă rezultatul votului riscă să dea America pe mîna unui politician republican dubios sau, chiar, a unui republican încă neverificat, cunoscătorii reali ai democrațeiei, reuniți într-un Consiliu pentru Salvgardarea Libertății, vor avea dreptul și chiar datoria să îl declare Președinte pe candidatul cu adevărat democrat. Sistemul nu e o noutate imprevizibilă. El a mai fost încercat și a funcționat foarte bine, pînă în 1989, în state est-eruoepene, în care un absolvent de Universitate primea o bonificație de 1 punct, ca recunoaștere a exemplarei lui plasări politice.