Ce e mai periculos: o revărsare ipotetică de cianură sau o epidemie reală și activă de prostie? Prima e o ipoteză din ciclul conceptual „drobul de sare”. Singurul ei efect constatat în ultimii cîțiva ani e numita epidemie de prostie. Chiar dacă Parlamentul European a adoptat, miercuri 5 mai, cu un vot categoric, o Rezoluție care cere interzicerea mineritului cu tehnologie bazată pe cianuri, situația nu se schimbă: industria tembelă a binelui a atins cota de supraproducție.
Rezoluția Parlamentului e stearpă legislativ. Ea nu obligă și nu impune ci exprimă un punct de vedere. Comisia Europeană poate să preia sau să nu preia această recomandare. E limpede că recomandarea nu va fi preluată. Dacă mediile de informare ar fi urmărit cu adevărat disputa de la Bruxelles, ar fi avut, poate, onestitatea să relateze că reprezentanți ai Comisiei au precizat clar, încă de acum o săptămînă: nu se schimbă nimic înainte de 2012.
De ce, atunci, o rezoluție fără șanse, pe tema mineritului cu cianuri? Pentru că, în ciuda lipsei de efecte legislative, o asemenea rezoluție are conscințe morale și de imagine considerabile. Cine urmărea și de ce a mizat pe o lovitură de mare impact mediatic și etic? De la bun început (ianuarie 2010) mania cianurii a fost privilegiul exclusiv al unui grup de eurodepurtați maghiari. Obiectivul (neprecizat în textul rezoluțeiei dar menționat furibund în discuții oficiale și neoficiale): Roșia Montană.
E greu de spus care e dedesubtul acestui interes aparte al politicienilor maghiari dar e cert că obsesia pentru Roșia Montană e profund suspetctă. Nimeni și nimic nu va reuși să facă din acest demers o chestiune de civism ecologic european. O asemenea aplecare nobilă nu are cum să apară brusc, sub forma unui atac de conștiință care invocă, deodată, un accident ecologic grav petrecut la Baia Mare, acum 10 ani. Ar fi ridicol, dacă n-a fi pervers.
Îngrijorarea convocată de europaralmentarii maghiari cu 10 ani întîrziere, e echivalentul unui proiect de lege care interzice construcția de piscine, la 10 ani de la ultimul înec. O sugestie tardivă pentru colegii maghiari: cinaura putea fi interzisă cu desăvărșire și chiar scoasă din dicționare. Argumentul decisiv: anul acesta se împlinesc exact 530 de ani de la nașterea Lucreziei Borgia. Cifră rotundă - lege de fier.
Textul rezoluției a fost descris de mai mulți parlamentari drept un dezastru juridic. Cîteva exemple vizibile. Protecția diversității biologice poate fi asigurată numai prin interzicere mineritului cu cianuri. Implicație: alți poluanți nu există sau au fost demult convinși să se pensioneze. Rezoluția solicită Comisiei Europene să inițieze interdicția totală a mineritului cu cianuri. Consecințe: dispariția totală a exploatărilor de aur în Europa și șomaj instantaneu. Eurodeputați ecologiști și liberali din Finlanda (Laponia) și Suedia au explicat din răsputeri că o asemenea inițiativă ar distruge social și economic regiuni și comunități care nu au altă vină în afara exploatărilor de aur, altfel exemplare. Finlanda și Suedia, două state care au dezvoltat un cult ecologist de stat și au impus norme draconice de protecție a mediului continuă să opereze exploatări miniere cu cianuri, fără să fi ajuns la concluzia că viitorul e garantat catastrofic.
De ce n-au avut greutate explicațiile și protestele eurodeputaților care știu cîte ceva despre minerit? Simplu: pentru că procedura care a adus rezoluția în plenul Parlamentului a fost condusă incorect de inițiatori, a evitat dezbaterile de grup politic și a fost catapultată direct în ședința plenară. Documentele care o dovedesc sînt publice. Calculul psihologic al inițiatorilor s-a dovedit corect. În plen, marea majoritate a europarlamentarilor n-a îndrăznit să voteze împotriva unei rezoluții pe teme de mediu. Tema e sacră iar ereticii sînt condamnați la dezonoare eternă.
Dintre toate temele de dezbatere și decizie care trec prin Parlamentul European, protecția mediului e, probabil, singurul caz de deliberare sub șantaj. Cu excepția convertiților, nimeni nu are curajul să spună ce crede. Nimeni nu crîcnește, pentru că nimeni nu dorește să devină un paria. Bineînțeles, inițiatorii rezoluției au avut grijă să manevreze pentru adoptarea procedurii de vot nominal: expuși, foarte mulți parlamentari au trecut la votul conform și obedient.
Rezoluția a trecut. Victoria e a adversarilor proiectului Roșia Montană. Adepții panicii naturiste se consideră, în mod fundamental, apărători ai libertății și dreptului la viață. Acum, distinșii protectori ai păpădiei și rîmelor, își pot adăoga încă un merit: mizerie garantată pentru Apuseni. Dacă nu se va mai scoate aur de la Roșia Montană, Apusenii se vor adînci în disoluție economică. E adevărat, însă, elitele urbane și industria binelui își vor felicita egourile și îndestula setea de auto-gratificare.
P.S. Un exmplu tipic de ignoranță sppecializată e de admirat în intervențiile pe tema Roșia Montană pe care le datorăm, de un timp, lui Mihai Goțiu (în paginile Vox Publica). Goțiu a produs un număr zdravăn de compuneri fictive pe tema Roșia Montană - prefață a Apocalipsului. Una din intervențiile de gazetărie profundă ale lui Goțiu informează onor public în legătură cu activitățile Elenei Băsescu, europarlamentar PD-L, aflat - după forajele de mare adîncime ale jurnalistului - în slujba Asociației Europene a Minelor. Dovada: e mail-uri în care Eelena Băsescu solicită altor europarlamentari să voteze împotriva Rezoluției și atașază documente de expertiză ale Asociației Europene a Minelor (Euromines). Concluzia: „Așadar, să nu mai spună cineva că Elena Băsescu nu are o activitate constructivă în PE. Ori că nu știe pe cine reprezintă. Ori că e o persoană care nu-și onorează obligațiile și datoriile. Deși, eu nu înțeleg de ce EuroMines nu le-a prezentat direct euro-parlamentarilor punctul lor de vedere și de ce trebuie Eba să facă acest lucru.” Ce nu spune Goțiu, în ciuda aplecării sale vădite pentru bun simț natural: mailurile europarlamentarilor nu sînt documente publice.
Chiar și așa, informatorul lui Goțiu a omis să comunice beneficiarului că asemenea mailuri sînt legale și foarte frecvente. Parlamentarii își scriu și își cer sprijin, pe diverse teme de lucru (adevărat, fără să îl informeze pe Goțiu). A doua noutate pentru Goțiu: Euromines nu avea nevoie de serviciile de impresariat ale Elenei Băsescu. Euromines și-a prezentat pe larg studiile și concluziile în fața europarlamentarilor, la o întrunire care s-a desfășurat, în ciuda absenței lui Goțiu, marți 4 mai, între orele 17 și 18.30. Grupul mediatic de sensibilitate ecologistă mai are timp să afle: tăcerea e de aur, prostia nu.