Cîteva date şi constatări în cazul Ernest Vardanean. Vestea bună e că mecanismele europene s-au pus în mişcare. Interpelările depuse de parlamentarii Populari Europeni, într care mă număr, alături de Monica Macovei şi Cristian Preda, au dat urgenţă cazului şi au transmis mesajul spre Comisia Europeană. În esenţă, discuţiile purtate cu reprezentanţi ai Comisiei Europene au urmărit să preseze în direcţia iniţiativelor practice şi imediate, într-un moment dramatic. Decorul diplomatic acceptat de UE în Republica Moldova e întrucîtva prea lent pentru situaţiile urgente de tipul Vardanean.
Astfel, e greu de crezut că UE poate face presiuni eficiente, în condiţiile în care funcţionari de vîrf trimişi să reprezinte UE în Moldova pornesc de la ideea că Transnistria e un partener potenţial şi chiar finanţabil. A doua idee dubioasă a aceluiaşi curent instatalat la vîrf e primatul Rusiei şi irelevanţa comparativă a României. Cu asemenea concepte, intervenţia europeană are şanse minime şi sugerează o slăbiciune fatală.
Am încercat, alături de colegii din PPE, să atragem atenţia Comisiei tocmai asupra acestei percepţii. O vom face din nou, în momentul în care Parlamentul European va discuta Rezoluţia pe care am iniţiat-o pe tema Vardanean.
Eliberarea lui Ernest Vardanean nu trebuie obţinută ca favoare plătită ci trebuie să vină la capătul unui proces energic şi inechivoc. Clarificarea polticii UE în zonă rămîne o posibilitate distinctă. Activitatea dinamică a României, rezultatul alegerilor din Ungaria şi insistenţa poloneză sînt factori care conduc, mai mult sau mai puţin direct, spre o reevaluare a prezenţei UE în Republica Moldova. De remarcat, şi poziţia tranşantă a parlamentarilor europeni ai dreptei germane care s-au alăturat imediat rezoluţiei pe tema Vardanean.
Incidentul degradant provocat de Transnistria continuă seria cinică şi agresivă a politicii de piraterie făţişă în spaţiul moldovean. Temeiul prim acestei politici e presupunurea că Europa e slabă şi va reacţiona cel mult prin noi cedări. Cazul Vardanean ar putea fi prilejul unei schimbări europene de ton şi atitudine.
Astfel, e greu de crezut că UE poate face presiuni eficiente, în condiţiile în care funcţionari de vîrf trimişi să reprezinte UE în Moldova pornesc de la ideea că Transnistria e un partener potenţial şi chiar finanţabil. A doua idee dubioasă a aceluiaşi curent instatalat la vîrf e primatul Rusiei şi irelevanţa comparativă a României. Cu asemenea concepte, intervenţia europeană are şanse minime şi sugerează o slăbiciune fatală.
Am încercat, alături de colegii din PPE, să atragem atenţia Comisiei tocmai asupra acestei percepţii. O vom face din nou, în momentul în care Parlamentul European va discuta Rezoluţia pe care am iniţiat-o pe tema Vardanean.
Eliberarea lui Ernest Vardanean nu trebuie obţinută ca favoare plătită ci trebuie să vină la capătul unui proces energic şi inechivoc. Clarificarea polticii UE în zonă rămîne o posibilitate distinctă. Activitatea dinamică a României, rezultatul alegerilor din Ungaria şi insistenţa poloneză sînt factori care conduc, mai mult sau mai puţin direct, spre o reevaluare a prezenţei UE în Republica Moldova. De remarcat, şi poziţia tranşantă a parlamentarilor europeni ai dreptei germane care s-au alăturat imediat rezoluţiei pe tema Vardanean.
Incidentul degradant provocat de Transnistria continuă seria cinică şi agresivă a politicii de piraterie făţişă în spaţiul moldovean. Temeiul prim acestei politici e presupunurea că Europa e slabă şi va reacţiona cel mult prin noi cedări. Cazul Vardanean ar putea fi prilejul unei schimbări europene de ton şi atitudine.