Președintele Trump a propus un judecător ce ar urma să ocupă locul rămas liber la Curtea Supremă a Statelor Unite, cea mai importantă instanță americană, echivalentul Curții Constituționale din statele europene. Curtea Supremă e formată din nouă judecători numiți pe viață. În momentul de față, raportul între judecătorii cu înclinații liberale și judecătorii cu înclinații conservatoare e egal: 4 la 4.
Brett Kavanaugh, candidatul propus de Trump, e un conservator. În cazul în care Kavanaugh va fi numit, balanța va înclina spre aripa conservatoare care va deține, cu 5-4, o majoritate decizională la Curtea Supremă. Numirea lui Kavanaugh trebuie aprobată de Senatul Statelor Unite, după audieri organizate de Comisia Juridică a Senatului. Audierile, desfășurate săptămîna trecută, au fost urmărite de zeci de milioane de oameni, nu numai în Statele Unite. Curiozitatea a atins un nivel neobișnuit pentru asemenea evenimente, dată fiind opoziția deja cunoscută a Partidului Democrat, avocat deschis al liberalismului militant, la numirea lui Kavanaugh.
Dar orice ar fi așteptat spectatorii, audierile au fost un spectacol șocant. Vreme de trei ore, Kavanaugh a fost atacat de Democrați în baza mărturiei depuse de o femeie, Chrisitine Blassey Ford, care susține că a fost victima atacurilor sexuale ale actualului candidat la Curtea Supremă. Audierile au avut o ferocitate rară, dar ce le-a făcut de-a dreptul înspăimîntătoare a fost asemănarea frapantă cu marile farse și tragedii judiciare ale epocilor de întuneric absolut: inchiziția catolică, tribunalele revoluționare franceze și procesele politice sovietice. Pentru Statele Unite, o asemenea turnură pare de neconceput. Ea semnalează, însă, ascensiunea politică formidabilă a unei noi forme de dogmatism, cunoscută sub numele de progresism sau corectitudine politică și asociată strîns cu mișcarea feministă și cu valorile stîngii.
Pentru a rezuma, Brett Kavanaugh a fost atacat, defăimat, insultat și discreditat de politicieni și de jurnaliști care au îmbrățișat fără rezerve o mărturie lipsită de probe și au dat la o parte sau au încălcat toate normele și principiile minime ale legii și justiției. Kavanaugh a fost umilit dar, mai grav, Senatorii Democrați au demonstrat cum poate fi democrația învinsă și înlocuită de fanatism.
Acuzațiile împotriva lui Kavanaugh au fost formulate tot în Comisia Juridică, de femeia care susține că i-a fost victimă. Toată lumea le-a putut auzi și toată lumea a observat sau ar fi trebuit să observe că autoarea acuzațiilor nu a adus cea mai mică probă în sprijinul spuselor ei. Ea susține că a fost atacată sexual de Kavanaugh, la o petrecere, cu numai puțin de 36 de ani în urmă. Femeia a declarat că e sută la sută sigură că a fost atacată de Kavanaugh, dar nu a oferit nici o probă și nu a putut cita nici un martor. Ea n-a explicat motivul pentru care a decis să vorbească abia după 36 de ani.
Primele constatări ale Procurorului care asistă la acest gen de audieri, spun că femeia care îl acuză pe Kavanaugh a vorbit, acum mai bine de zece ani, cu un terapist, despre un atac sexual, fără să pomenească de Kavanaugh. Femeia și-a amintit că numele atacatorului e Brett Kavanaugh numai și numai după ce Brett Kavanaugh a fost propus judecător la Curtea Supremă de Președintele Trump. Acuzatoarea nu a pomenit numele lui Kavanaugh nici cînd acesta a devenit pentru prima oară judecător, nici cînd a devenit Profesor de Drept la Universitatea Harvard, nici cînd a fost numit Judecător Federal. Femeia a pomenit numele lui Kavanaugh abia în clipa în care a apărut candidatura care pune stînga în inferioritate la Curtea Supremă.
În mod normal și după regulile și legile cunoscute în Statele Unite și în orice democrație reală, acuzațiile formulate în acest fel nu trec pragul unei instanțe sau sînt respinse din capul locului. Senatorii democrați le-au acceptat și, folosindu-le ca realități indubitabile, au trecut la distrugerea reputației lui Kavanaugh.
Episodul din Senat nu e o rătăcire sau o excepție. Acest tip de gîndire și justiție sînt, deja, larg răspîndite în viața publică americană. Politicienii stîngii și cea mai mare parte a presei americane procedează așa în mod curent. Ei au creeat un sistem de valori și acțiune în care aproape orice chestiune publică sau personală se reduce, pînă la urmă, sex și rasă iar toate chestiunile care au legătură cu sexul și rasa sînt deasupra legii. E de ajuns ca o acuzație sexuală sau rasială să fie rostită și ea devine, automat, adevăr. Lumea se umple de rasiști și delincvenți sexuali care sînt eliminați, fără întîrziere, din viața publică, așa cum era anihilat, în vremuri trecute, orice acuzat de erezie sau atitudini contra-revoluționare.
În consecință, frica și autocenzura domnesc, acum, în toate sferele vieții publice americane: în politică, presă, universități, artă, literatură, pe net și, chiar, în viața privată. Ajunge o singură acuzație, rostită fără probe, culeasă din trecutul ultimilor 20-30 sau 50 de ani, și conclavul sumbru de pune în mișcare. În cîteva ore, un val uriaș de așa zisă informație reia acuzațiile și le amplifică, țese insinuările cel mai otrăvite, citează experți de serviciu și continuă cît e nevoie: zile, săptămîni și luni în șir. Succesul acestor operațiuni monstruoase nu e garantat. Se va spune că, în tribunalele americane reale, nu în comisii ale Senatului care se poartă ca un tribunal, legea face în continuare legea și respectă adevărul. Dar răul e, oricum, făcut. De pildă, Kavanaugh are șanse mari să devină Judecător la Curtea Supremă, dar viața lui personală e compromisă. El va fi marcat permanent de o pată și va fi însoțit de suspiciuni și neîncredere, nu numai între cei ce îl contestă ci pînă și în mediile favorabile. În multe alte cazuri, cineva care a trecut prin asemenea tortură devine neangajabil. Multe companii se vor feri să angajeze asemenea persoane în baza meritelor profesionale, de frică să nu fie, la rîndul lor, puse sub acuzare.
Epoca în care au intrat lumea americană și o parte mult prea mare a lumii occidentale e periculoasă pentru adevăr, echilibru și demnitatea umană. Cu toate astea nu sîntem în fața unei surprize. Astfel, șocul nu e dat de apariția fanatismului ci din apariția lui într-o epocă declarată, de atîtea ori și în atîtea feluri, apogeul libertății și justiției umane. Cum se poate produce o asemenea cădere și de unde îi vine puterea în plină epocă de emancipare, moralitate înaltă și cunoaștere avansată?
[Nota red. Opiniile acestui blog nu corespund în mod necesar cu cele ale postului Radio Europa Liberă/Radio Libertatea].