Traian Ungureanu

A doua consecinţă a masacrului din Sinai e încă mai perversă. Pe scurt, multă lume a făcut, din nou, declarat sau subînţeles, legătura între crima din Sinai împotriva Rusiei şi crima Rusiei împotriva atîtor naţiuni cu pasageri la bordul avionului doborît în Ucraina. Încă o dată, acest tip de logică e stupidă şi periculoasă. Într-adevăr, sute de oameni au fost ucişi într-un avion doborît cu armament şi personal rusesc. Numai că avionul doborît cu alte sute de civili la bord în Sinai nu face nimănui dreptate ci dublează o crimă abjectă. În plus, e interesant de ştiut cine are curajul să spună că se simte răzbunat de măcelarii de la Statul Islamic. Şi în acest caz, victimele dezumanizate sînt morţii.

A treia consecinţă morbidă a masacrului din Sinai e nesîngeroasă dar, potenţail, mult mai toxică. Ea aparţine unui nume celebru: Charlie Hebdo - gazeta franceză de umor radical apărată de milioane şi milioane de oameni ieşiţi în stradă după ce redactorii ei au fost uciși într-un atac terorist arab. Acum, aceeaşi gazetă a publicat caricaturi plecate de la masacrul din Sinai. Charlie Hebdo crede că desenele sînt amuzante şi, implicit, cere cititorilor să arate că un umor inoxidabil şi independent. Charlie Hebdo n-o ştie, dar cere, de fapt, altceva. Cere o lipsă de respect scabroasă faţă de oameni dipăruţi tragic, asasinaţi cu cinism şi chinuiţi fără vină. Într-un fel, Charlie Hebdo cere cititorilor lui să se amuze pe tema redactorilor de la Charlie Hebdo, ucişi de aceeaşi logică teroristă. E, astfel, de neînţeles de ce anume n-a reuşit pînă acum Charlie Hebdo să publice o caricatură pornind de la masacrul din propria redacţie. Din nou, mulţi vor invoca, poate, argumentul folosit după atacul asupra redacţiei Charlie Hebdo: libertatea de expresie. Problema e că în acest caz, Charlie Hebdo n-a folosit libertatea de expresie ci libertatea faţă de bunul simţ. Poţi lua peste picior sau contesta o religie. Nu poţi face același lucru cu un om ucis fără vină. Dacă o faci, te-ai alăturat păcatului de dezumanizare de care îi acuzi pe duşamnii tăi.

Politica a permis dintotdeauna dezumanizarea adversarului, de regulă în forme minore şi retorice. Excepţiile au fost însă hotărîtoare. Una e să îţi faci adversarul bou şi alta e să îl declari inferior pe drumul spre Siberia sau Auschwitz. Multă lume a învăţat să creadă că umanismul contemporan e de neclintit şi că am depăşit crima fizică sau mentală pornită prin declaraţia de dezumanizare.

Rusia a fost de curînd victima neaşteptată a acestui mod de gîndire şi, din clipa în care aşa ceva s-a petrecut, e cazul să lăsăm deoparte toate antipatiile vechi adunate de Rusia într-o lungă istorie de oprimare a popoarelor vecine. Totul a început cu prăbuşirea unui avion rusesc cu aproape 300 de oameni la bord, în Sinai. E aproape sigur că avionul a fost distrus de explozia unei bombe plasată la bord. E foarte probabil că actul terorist a fost săvărşit de mişcarea Statul Islamic. Evident, dacă bomba şi masacrarea a 300 de civili nevinovaţi cad în răspunderea organizaţiei teroriste Statul Islamic, ne aflăm în faţa unei reacţii la atacurile aramte ruseşti asupra bazelor Statului Islamic şi ale altor organizaţii mai mult sau mai puţin teroriste din teatrul de război sirian. De aici, din această legătură de cauzalitate, începe alunecarea într-o logică periculoasă şi, în esenţă, inumană.

Deschis sau implicit, multă lume a făcut legătura între cele două evenimente şi a conchis că Rusia trebuia să se aştepte la o ripostă, ba chiar mai mult că Rusia a găsit ce a căutat şi a încasat ce a meritat. Raţionamentul e stupid şi periculos. Chiar dacă nu ne convine ce face Rusia în Orientul Mijlociu, vieţile nevinovate rămîn nevinovate, crima rămîne crimă şi terorismul terorism. Dar Rusia a ucis civili în bombardamentele asupra organizaţeiei Statul Islamic! - vor replica unii. Nu ştim. Dar chiar dacă e adevărat, nu trebuie uitate două lucruri. Mai întîi, majoritatea organizaţiilor teroriste arabe folosesc regulat aşezări şi locuinţe civile pentru a-şi camufla şi proteja bazele, armamentul şi luptătorii. E o tehnică deliberată care face din civili ostateci şi îi sacrifică pentru a-i transforma ulterior în martiri reciclaţi propagandistic. În aceste situaţii, culpa e acelor ce expun cu bună știinţă civili nevinovaţi. În al doilea rînd, organizaţii ca Statul Islamic se ocupă anume cu asasinarea intenţionată şi nu accidentală a civililor. De fapt, definiţia terorismului presupune exact asta: asasinarea premeditată, la întîmplare şi în masă, a nevinovaţilor care își pierd umanitatea, după logica unei organizaţii ca Statul islamic. La capătul raţionamentului care constată că Rusia a primit o lecţie meritată, civilii asasinaţi sînt ucişi a doua oară. Prin dezumanizare.