Traian Ungureanu

Vechea întrebare a devenit, mai nou, cea mai periculoasă neînțelegere activă în Moldova: Rusia sau Europa? Foarte pe scurt, vestea bună e că am ieșit sau aproape am ieșit din cleștele acestei contradicții. Europa și Rusia nu mai sînt ce erau acum 5 ani sau, chiar mai curînd, acum 12 luni. Antagonismul e în retragere. Nu pentru că Rusia lui Putin și Medvedev nu mai e Rusia lui Putin și Medvedev. Rusia a adulmecat, pur și simplu, o breșă de înaintare spre Europa sau își închipuie, măcar, că va specula oferta de colaborare germană asupra teritoriilor și conflictelor de la frontiera de est a Uniunii Europene.

Nu știm cu ce se va solda actuala apropiere germano-rusă în chestiunea Transnistriei dar premizele unei schimbări sînt prezente. Germania are mijloacele și recompensele care ar putea ajuta Rusia să se despartă de fixismul ultimilor aproape 20 de ani. Igor Smirnov e negociabil. Smirnov nu poate fi mai important decît investițiile de tehnologie germană în Rusia sau decît piețele europene în căutare de energie rusească. Lucrurile se mișcă. Greu și derutant, ca orice proces în care Rsuia are ceva de negociat. Dar se mișcă.

De aici, cîteva consecințe care trebuie înțelese la adevărata lor valoare pentru Moldova. În primul rînd, o nouă realitate politico-diplomatică. Administrația de la Chișinău nu mai e silită să opteze în termeni irevocabili și categorici pentru Europa sau pentru Rusia. Moldova are acum un oarecare spațiu de manevră. Nu foarte mare dar considerabil mai mare decît ungherul diplomatic în care trebuia să se descurce pînă acum. Electoratul Partidului Comunist ar trebui ajutat să afle că Rusia a devenit o opțiune rațională pentru o Moldovă europeană.

Înainte de a plonja în euforie, observatorii spațiului moldovenesc ar trebui, totuși, să noteze, odată cu ziarul britanic The Guardian, că actuala schimbare de accent nu îi scutește pe liderii moldoveni de prudență:

Moldova's current government, the Alliance for European Integration, might be a lot more pro-European if it had not seen how Russia treated supposedly pro-western governments in Georgia and Ukraine.

Alegerile de duminică sînt cu atît mai importante, cu cît noua distribuție de proiecte și forțe în zonă depinde enorm de prelungirea și de intensificarea prezenței europene. Cum scrie, mai departe, The Guardian:

There are genuine prospects for changing the incentive structure in small states like Moldova, particularly if the EU can help build up long-term institutional capacities.

Asta, cu condiția ca proiectul construit la Bruxelles să primească sprijin popular în alegerile de duminică.

Într-adevăr, nu există, nici măcar în Republica Moldova, alegeri cîștigate de forțele binelui ci numai alegători convinși că votează forțele binelui. Iar convingerile alegătorilor nu au timp și chef să facă doctorate. Alegătorii știu, în principiu, că politica e un lucru complicat, că guvernele, parlamentele și partidele trebuie să țină cont de probleme care nu se văd sau apar doar pe hărți sau în acorduri. Însă deciziile alegătorilor urmează o logică mult mai simplă. Majoritățile care dau verdictul au în față viața din ziua votului și temerile sau speranțele din ziua de după vot. Teoriile sau argumentele prea complicate nu reușesc să se țină după alegători, pînă la cabina de vot.

Înainte de alegerile de duminică, Moldova e într-o situație un pic ingrată. Lucrurile care nu se văd acum, abstracțiile și complicațiile inaccesibile contează enorm. Alegătorii vor vota, însă, așa cum o fac de regulă, ținînd cont de faptele vieții lor și căutînd faptele care ar putea clădi, în viitor, o viață mai sigură. Cu alte cuvinte, discuția despre Europa e tot ce poate fi mai important pentru Moldova dar riscă, în același timp, să treacă neobservată sau să decidă prea puține voturi. A cui e vina?

Adevărul e mult mai răspîndit și mai nemoldovenesc decît s-ar părea. În genere, avantajele apropierii de Europa sînt greu de explicat, oriunde, nu numnai într-o țară chinuită de nesiguranță și jupuită de un comunism care a plecat doar spre a se așeza mai bine. Avantajele apropierii de Europa sînt, în cazul Moldovei, o chestiune cum nu se poate mai concretă: bani, asistență, relansări, buget, infrastructură, industrii locale (vinul e cel mai recent exemplu). Toate rămîn în paragină fără fonduri europene și ies din paragină cu fonduri europene. Adevărat, rezultatele nu sînt imediate. E nevoie de timp, de cel puțin cîțiva ani, pentru ca apropierea de Europa să aducă Moldovei drumuri, să îi ia inflația sau să modernizeze căile ferate, în timp ce micșorează șomajul. Tocmai această ciudățenie europeană, care spune că răbdarea și voința vin la început iar banii după, trebuie explicată și așezată între convingerile cu care alegătorii pleacă la urne.

E greu, cu atît mai greu cu cît comuniștii se bazează pe înșelătoria miracolului imediat: nu trebuie să faceți nimic, trebuie doar să ne votați și, la ieșirea din secția de vot, vă așteaptă pensii mai mari. Iar în spatele pensiilor, inflația care va avea grijă să n-aveți ce cumpăra cu pensiile mărite. Asta comuniștii n-o mai spun dar adevărul e unul și același, orice ar spune sau n-ar spune comuniștii: Moldova poate deveni o țară logică, normală și corectă cu oamenii ei, numai dacă se lasă condusă spre Europa. E cît se poate de practic dar acest adevăr practic trece prin complicații, acte, acorduri și înțelegeri cu Europa pe care nimeni nu le poate băga cu forța în capul unui alergător. E complicat?

Sigur că e. Dar e și vital. Alegătorii au tot viitorul pe mînă. Unii au obosit și nu îl mai pot vedea. Alții nu mai au timp și se gîndesc doar la următaorele cîteva luni sau se mulțumesc să păstreze ce nu li s-a luat încă. Dar cineva trebuie să creadă că mai e timp și că nimic nu e hotărît pentru vremurile ce vin. Dacă vor fi destui și dacă va avea cine să le explice că Europa e un maldăr de hîrtii foarte utile, atunci va fi bine.