Traian Ungureanu

La sfârșitul acestor alegerilor greu comparabile din America anului 2020, numele învingătorului va fi mai puțin important decât șocul devastator suferit de sistemul democratic american și de imaginea lui (aproape sacră) în lumea din afară. Realitatea consfințită de alegerile prezidențiale americane spune că viitorul previzibil al țării e confiscat de advesritate extremă și de tentativa de control general a unui aparat colosal de fabricat realități paralele. Trump va fi sau nu noul președinte, dar trumpismul rămâne viu, într-o măsură pe care sondajele și expertiza luminată a unei armate de comentatori nu au bănuit-o sau n-au vrut să o înțeleagă. Asta sugerează limpede că teza după care Trump a divizat America e falsă. După patru ani de baraj universal anti-Trump, aproape jumătate din alegători au votat Trump. De aici, observația plauzibilă după care Statele Unite erau deja în situația pe care Trump a scos-o la iveală, fără să o fi creat. Aici e înțelesul fundamental al alegerilor. Numele noului președinte devine o chestiune minoră. Conflictul intern american e o problemă profundă și nu o nepotrivire accidentală. Societatea e confiscată de o contradicție totală, iar instituțiile clasice ale democației americane sînt slăbite.

Detractorii Americii, adversarii ei mai mult sau mai puțin periculoși, dar și dușmanii vieții libere au primit oxigen și argumente greu de parat. Campania electorală a fost un spectacol feroce și complet lipsit de onestitate. Ea a reflectat un anume mod infernal de a trăi politica pentru a-i suprima libertatea. Acest fel de a distruge, anula sau remodela nesupunerea realității a otrăvit, rînd pe rînd, instituțiile de bază ale democrației. Instituția presei a suferit cel mai mult și e singura vinovată de propria degradare. Marile rețele media au funcționat ca unități de front și comandouri cu misiuni de lichidare sau protecție, în funcție de interese politice. Un episod tragic, uluitor și rușinos a unit marile rețele sociale și media care au scos din cau ascuns faptele și au refuzat dreptul la informare al cetățenilor americani în cazul Hunter Biden. Fiul candidatului Democrat la președinție a fost implicat, pe drept sau pe nedrept, într-un enorm scandal de corupție în Ucraina și China. Dezvăluirile au fost blocate de marile rețele de presă, motoarele de căutare și platformele media americane. Existența cazului Hunter Biden a fost suprimată de instituții de presă care se prezintă, cu mândrie, drept slujitori fideli ai democrației. Lucrurile au mers prea departe. Dincolo de acest punct nu se află decât cenzura. O altă performanță de neconceput a apărut după ce marile canale tv au întrerupt difuzarea unui discurs al președintelui Trump. O voce a anunțat din off că președintele face afirmații nefondate despre fraude în alegeri și, prin umrare, transmisa trebuie întreruptă. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Kayleigh McEnany, a fost suprimată în același fel de canale de televiziune care au decis că au menirea și datoria să stabilească ce e și ce nu e adevărat. Culmea, cei ce blochează, pe motiv de lipsă de probe, transmisia discurrsului lui Trump sunt exact cei ce au promovat, ani de zile, neîntrerupți și fără dovezi, teoria complotului Trump-Rusia. Am ajuns, astfel, periculos de aproape de universul închis al adevărului dictat de o voință unică, după modelul desris de Orwell. Instituția presei americane va fi greu de reabilitat. Restul lumii ar putea trage concluzia, pripită dar coerentă, că libertatea presei e o lozincă. Dealtfel, jocul din spatele instituțiilor de presă americne a atins abjecția, în momentul în care organismele media (Fox și New York Post) controlate de miliardarul Rupert Murdoch au schimabt fără ezitare macazul. După ani de sprijin - voluntar - pentru Trump, imperiul media controlat de Murdoch a schimbat direcția și a decis că Trump trebuie abandonat. Murdoch își schimbase priorităție. Mesajul acestor realinieri jenante joacă în mîna celor ce susțin că independența presei e o invenție folosită pentru a predica în curtea altora.

Bilanțul public al acestor operații e catastrofal. Presa și-a dorit atât de mult ca Trump să piardă încât, astăzi, publicul larg știe foarte puțin despre Joe Biden, omul care ar putea deveni noul președinbte. În afara unor declarații de principiu și a unor măsuri previzibile de răsturnare a deciziilor lui Trump, mai nimic nu e cunoscut despre programul concret al unui posibil Președinte Biden.

Seria avariilor grave aduse valorilor democratice a fost completată de spectacolul mizer al dezertărilor de ultim moment. Comentatori pro-Trump și politicieni republicani fideli lui Trump, au descoperit, brusc, în Trump, un personaj detestabil și anunță zgomotos că se leapădă de păcat. Unii l-au declarat „sociopat” fără ca mediile de informare să intervină să împiedice apariția insultelor în propriile programe.

Natura și valorile marelui ansamblu democratic american trăiesc un moment greu. Acolo unde stăteau principii înalte urmate entuziast în atâtea părți ale lumii, se află, acum, o sumă de enormități, cinisme și deraieri. Independența și obiectivitatea presei au fost sacrificate din mers. Onestitatea și caracterul științific al datelor aduse în dezbaterea publică joacă un rol înșelăror și impropriu. Interesele personale sau de grup bat orice altă regulă de joc. Traseismul politic e o practică justificată cu mari tirade morale. Va fi din ce în ce mai greu de explicat, în afară, de ce anume ar trebui alte state să respecte valori și pirncipii pe care profesorul însuși le-a călcat în picioare. În această situație, riscul e ca în afara Americii, și mai ales în statele Estice ale Europei, credința în democrație să producă un lanț de sentimente și posturi negative: scepticism cinic, superstiție conspirativă și mantra goală a oportunismului liberal-progresist. În orice caz, peste tot, marele perdant e demosul din democrație. Prezidențialele din Statele Unite se încheie cu o colecție pericuolasă de dubii și abuzuri., Iar americanii nu au ales așa ceva.

Din păcate, marii preoți ai conspiraționismului sau slujitorii lui mărunți, criticii răgușiți ai libertății și atâția alți oșteni înverșunați ai armatei anti-democratice pot răsufla ușurați. Alegerile (aproape) încheiate în Statele Unite ale Americii le oferă material, argumente și speranță.

Câteva și numai câteva din împrejurările care au decis preferințele elecoratului american vin din și țin de realitatea și de faptele ei incotestabile. Înainte de toate, un eveniment colosal și neașteptat ca epidemia de coronavirus a jucat un rol evident și major. Anxietatea, recesiunea economică și reașezarea tiparelor de viață au clătinat lumea ameericană, așa cum au făcut-o peste tot altundeva, indiferent de regimul politic și situația economică anterioară. Președintele Donald Trump și susținătorii lui, dar și observatorii neangajați, pot argumenta că șocul epidemic a schimbat masiv sentimentele politice ale națiunii și a determinat, în mare măsură, rezultatul alegerilor. Cine nu poate trăi fără a sesiza o cusătură subterană va nota concidența sinistră care a adus în Statele Unite un virus plecat din China, la timp pentru a influența masiv alegerile prezidențiale. Orice interpretare are dreptul la acrobație, într-o lume în care un subsecretar de stat la Ministerul Italian al Sănătății mulțumește firmei (Pfizer) care a întîriziat anunțul de finalizare a vaccinului salvator pentru a nu-l asocia cu imaginea lui Trump. Dar discuția e cu adevărat importantă rămîne în America.

Asta pentru că, lăsând la o parte epidemia, elementele care au decis sau decid, încă, rezultatul alegerilor au o natură dubioasă. Ele nu sînt parte a realității admise, în mod obișnuit, de procesul democratic. Prea multe practici și mesaje extrase din afara procesului clasic democratic au construit un verdict care le aparține lor în măsură egală sau mai mare decît alegătorilor.

Să începem cu începutul sau, în acest caz, cu sfîrșitul. Candidatul Democrat Joe Biden s-a declarat învingător și a fost rapid recunoscut Președinte de mediile de informare. Operația e complicată și, spre deosebire de situațiile normale într-un sistem normal, are un caracter perfect citrcular. Joe Biden nu s-a declarat învingător pe baza rezultatelor oficiale finale care nu sînt cunoscute încă. Biden s-a declarat învingător pe baza proclamațiilor prin care presa l-a declarat învingător. E vorba de aceeași presă care a preluat apoi declarația de victorie a lui Joe Biden și a reprodus-o ca pe un fapt obiectiv. Pe acest circuit derutant, rezultatul alegerilor e, practic, declarat și impus de voința mediilor de informare (demult, partenre ale campaniei lui Biden). E foarte posibil ca Joe Biden să cîștige și în realitate alegerile dar asta se va întîmpla și va putea fi proclamat cu putere legală abia după încheierea numărătorii și rezolvarea contestațiilor înaintate de celălalt candidat, Donlad Trump. Mișcarea lui Biden care s-a declarat învingător folosind oglinda prietenoasă a presei e o manevră de imagine cu efect demoralizant pentru adversar și euforizant pentru aliați. Înșelător e și modul în care e prezentat „refuzul” președintelui Trump de a-și recunoaște înfrângerea (în fața unei adversar victorios pe baza unei proclamații de presă). Chiar dacă asta irită, Trump are dreptul legal de a cere verificări. Asta, cu atât mai mult cu cât rezultatul final va fi, limpede, extrem de strâns iar incidentele frauduloase semnalate până acum sunt serioase. Despre un refuz de recunoaștere a eșecului se va putea vorbi abia dacă rezultatul votului, nu al campaniei de presă, confirmă victoria lui Biden și, dacă, pe 20 ianuarie, președintele Trump va refuza să predea puterea. Până atunci, percepția publică e dominată și chiar dirijată de un enorm spectacol care transformă sau substituie competiția electorală cu o cascadă de efecte psihice și morale. Să numim acest mecanism: iluzionism conjugat. El presupune participarea marilor generatoare de imagine și opinie și a fost cel mai puternic motor în timpul campaniei care a precedat alegerile.

Imediat, după victoria lui Donald Trump, la alegerile din 2016, Partidul Democrat și nenumărații săi aliați civici, academici și mediatici au lansat o campanie totală. Zi de zi, vreme de patru ani, Președintele Trumnp a fost atacat, criticat, calomniat și insultat din milioane de unghiuri și cu milioane de fabricații. Legenda lui Trump ca „agent rus” a fost livrată neîncetat pubicului, fără cea mai mică probă conncretă. Un ocean de sondaje s-a revărsat asupra alegătorilor prezicînd prăbușirea electorală a lui Trump și triumful Democraților, în fruntea unuyi așa numit „Val Albastru”(culoarea Partidului Democrat). Ambele teme s-au dovedit false. Tema „complotului rus” nu a scos nimic la iveală și a fost îngropată fără jenă, înainte de alegeri, de Democrați și de mediile de informare care făcuseră din ea cea mai mare temă a vieții publice americane. Sondajele au căzut imediat după noaptea alegerilor. Prezisul Val Albastru s-a dovedit o eroare uriașă. Din ce se poate vedea, America e împărțită aproape egal între adepții progresismului stângist al Democraților și conservatorii lui Trump. Mai mult, Democrații prezentați în sondaje drept câștigători pe toată linia, nu au obținut nici o nouă adunare legislativă la nivel de stat, nu au câștigat Senatul și au pierdut locuri în Cameră. Dacă rezultatele oficiale finale îl vor face pe Biden președinte, victoria va fi adjudecată la limita minimă. În plus, Republicanii lui Trump au adus în Camere un număr mult sporit de femei și au recoltat procente superioare de voturi ale minorităților de culoare, asiatică și latino. Așadar, predicțiile sondajelor citate de mediile de informare vreme de luni și ani s-au dovedit sistematic greșite. Situația e atât de stridentă încît nu mai lasă loc inocenței și incompetenței. Suita repetată și cumulativă de sondaje eronate a funcționat, pe tot timpul campaniei, ca factor de influență și control. Sondajele preluate și promovate de mediile de informare au devenit, treptat, participanți la alegeri. Problema nu stă în dimensiunile erorii de pronostic. Problema e că sondajele au un rol nou și neavenit în dirijarea și formarea deciziei electorale.

Acțiunea conjugată a instrumetelor de campanie folosite de adversarii lui Trump a luat înfățișarea datelor științifice și a calchiat îndreptrățirea valorilor morale juste. Dar oeprația nu are nimic onest și cea mai clară dovadă a venit imediat după ziua de vot. Îndată ce Biden s-a declarat cîștigător, tabăra anti-Trump a lepădat instrumrntarul folosit în campnaie, așa cum aruncă cineva o mască sau se dezice de argumentele pe care le-a folosit anterior. Erorile din sondaje au fost declarate o surpriză neplăcută. Tema lui Trump ca instrument supus al lui Putin a dispărut ca și cum n-ar fi existat niciodată sau ar fi fost o glumă nevinovată. Îndemnurile care cereau rezistență civică și relatările care celebrau violențele din marile orașe americane au fost înlocuite de apeluri la unitate. Corul care a denunțat ani de zile crimele anti-democratice ale agentului rus Trump au început să recomande virtuțile normalității. Indignarea în fața nechibzuinței mitingurilor pro-Trump ”fără mască de protecție” au devenit admirație față de civismul ardent vizibil la mitingurile care salutau, tot fără mască, victoria proclamată de Biden. Toate pledoariile pentru ”corectitudine” și ” justiție” au fost aruncate la coș. În locul lor au apărut mesaje în care celebrități ca Michelle Obama, activiști Democrați sau ziariști apropiați, cer și susținătorilor să nu îi uite pe cei ce au făcut parte din adminisgtrația Trump și îi numesc votanți ai urii pe cei ce au votat Trump (în număr de 70 de milioane). Alți foști adepți Democrați ai binelui, cer alcătuirea de liste negre și avertizează cu boicotul companiile care vor angaja persoane suspecte de simpatii pentru Trump.