Sigur, cu fiecare rînd de alegeri americane aceleași fraze și concluzii se repetă mecanic. De pildă: democrații sînt campionii politicii sociale, iar republicanii sînt mari sprijinitori ai business-ului. De data asta, vorbim, însă, de altceva. Vorbim de doi candidați, care reiau la nivel înalt un conflict american profund. Vorbim, de fapt, despre ruptura care a divizat și pus în conflict societatea americană. S-ar putea, chiar, spune că alegerile din 8 noiembrie nu vor tranșa problema. Diviziunea și ostilitatea vor continua să lucreze, indiferent de cîștigător.
După evoluții și transformări care au consumat aproape toată perioada postbelică, societatea americană a ajuns într-o situație de confict ireductibil cu ea însăși. S-au scris și se vor scrie biblioteci pe această temă. Dacă e să numim, cu mari aproximări, conflictul care domină viața americană, atunci, e vorba de ceva elementar și enorm: dreptul de a trăi după propriile valori. Și cum două rînduri de valori complet diferite dau mersul vieții în societatea americană, nimic nu mai poate opri sau diminua conflictul. Una după alta, toate marile instituții publice și politice americane au fost zdruncinate sau compromise de marele conflict intern. Asta face din alegerile care se încheie pe 8 noiembrie un eveniment fără precedent în istoria politică americană. În fond, nimic n-a rămas neatins, nespus și nepătat de marea ciocnire internă din sufeltul și mintea americanilor. Bunul simț și decența au fost strivite de la bun început, mai ales de motorul demagogic al lui Donald Trump. Justiția și instituțiile ei au fost puse serios la încercare de faptele presupuse ale dnei. Clinton. Președinția însăși a intrat în stare de maximă urgență și a intervenit energic pe scena electorală.
Sistemul clasic de partide a fost practic reconfigurat și va suferi foarte probabil mari mutații și după alegeri. Partidul Republicanii a fost măturat de asaltul unui outsider susținut de acea parte a societății care se simte pusă în situația de outsider. Partidul Democrat a fost fracturat de apariția unui candidat de extremă stîngă, puternic susținut popular și învins de dna Clinton mult mai greu decît s-a putut înțelege. Apariția unei noi forțe politice născută din frustrare și resentiment nu e deloc exclusă. O altă mare instituție americană care a terminat alegerile în condiții nu tocmai bune e presa. Aliniamnentele ideologice ale presei nu erau un secret. Însă, de această dată, regula care spunea că există anumite limite și măcar o aparență de imparțialitate a fost doborîtă. Campania electorală nu a lăsat în urmă exemplu de tratament echilibrat în presă. Nici la dreapta, nici la stînga. Prin urmare, alegerile americane au fost ceva strident neamerican. Mai mult, după ziua alegerilor, conflictul va continua în nenumărate forme. Într-un fel, alegerile au făcut un singur lucru fundamental: au oficializat războiul intern care mocnea de mult timp. Va fi nevoie de un efort colosal și, poate, de o mare criză externă sau internă, pentra ca societatea americană să își regăsească unitatea.