Cupa Mondială a depănat un fotbal de feerie, cu goluri marcate din abundenţă şi echipe mici la vînătoare de echipe mari. Asta, pînă în ziua meciului Italia-Uruguay. Un meci clasic, între două forţe istorice ale fotbalului mare, aflate acum în situaţia totul sau nimic. Miza meciului a fost mult amplificată de situaţia din grupă. Echipa învingătoare mergea mai departe, învinsa pleca acasă. Adevărat, italienii aveau şi şansa calificării în caz de meci egal dar asta nu putea decît să oblige încă mai mult Uruguay-ul să se bată pentru victorie. Dar cum?
În minutul 80, la 0-0, scor care califica Italia, un incident şocant a pus capăt spectacolului graţios care promitea o Cupă Mondială euforică. Luis Suarez, un faimos atacant urguayan curtat de toate marile cluburi ale lumii, s-a apropiat de adversarul direct, fundaşul Giorgio Chiellini. În momentul următor, Suarez şi-a lipit capul de umărul fundaşului italian care s-a prăbuşit. La reluarea, imaginilor a devenit limpede că Suarez l-a muşcat de umăr pe Chiellini. Italianul a protestat şi a arătat arbitrului umărul dezgolit pe care se vedeau clar urmele lăsate de dinţii lui Suarez.
Scandalul a izbucnit imediat. Cu excepţia mediilor de informare şi a oficialilor uruguaieni, incidentul a fost primit cu furie şi indignare de la un capăt la altul al lumii. Reacţiile au fost cu atît mai virulentre cu cît Suarez e un caz ieşit din comun. Incidentul din meciul cu Italia nu e o premieră accidentală. În ultimii patru ani, Suarez a făcut de alte două ori acelaşi lucru. În 2010, Suarez a muşcat un adversar, pe vremea cînd juca la o echipă de club olandeză. Anul trecut, pe cînd juca la o echipă de club engleză, Suarez a muşcat un alt adversar. După trei incidente identice, e clar că Suarez recurge sistematic şi premeditat la acest soi de atac.
În primele două rînduri, Suarez a fost suspendate pe șapte respectiv zece meciuri. Acum, toată lumea aşteaptă o sancţiune mult mai severă care îl va scoate, aproape sigur, pe Suarez de la jocurile Cupei Mondiale şi l-ar putea ţine în afara fotbalului chiar după încheierea Cupei Mondiale. Toată lumea vociferează şi, în vacarmul general, nu e clar, mai ales pentru cei ce nu sînt interesaţi de fotbal şi de sport în general, de ce e socotită infracţiunea lui Suarez un lucru atît de grav. În aparenţă, pentru că atacurile prin muşcătură ale lui Suarez produc vătămări şi sînt în afara regulamentului. Însă tot vătămare produc şi tot în afara regulamentului se situează atîtea alte infracţiuni care se repetă frecvent în fotbal. Fracturile, uneori foarte grave, şi alte leziuni provocate de lovituri puternice sînt aproape o banalitate în fotbal. Loviturile în faţă au devenit o specialitate pentru jucători care îşi folosesc braţele cu o abilitate uimitoare. Cu ce e mai grav atacul lui Suarez? Explicaţia e mult mai complicată şi mai importantă decît e de crezut. Ea vine dintr-o interdicţie etică pe care sportul a adoptat-o din afara sportului, tocmai pentru a da o şansă sportului.