Traian Ungureanu

Demontrațiile pașnice declanșate, în noiembrie, la Kiev, de răsucirea anti-europeană și pro-rusească a președintelui Ianukovici au rămas în urmă. Străzile și piețele capitalei Ucrainei au fost invadate de violență. Ciocnirile de noapte ale poliției și demonstranților se soldează cu morți și răniți. Negocierile Președinte-Opoziție nu duc nicăieri. Amestecul obișnuit în momentele de ruptură totală e complet: grupuri radicale, forțe speciale, arme de foc, provocatori, servicii secrete, infiltrări, propagandă, contra-propagandă și dezinformare. Violența sîngeroasă de la Kiev a pus capăt oricărei șanse de limpezire.

Kiev-ul a intrat într-o spirală accelerată care duce la haos și neîncredere oarbă. E prea tîrziu, acum, pentru reveniri și replieri prin negociere. Președintele Ianucovici a trecut pragul care desparte politica de supraviețuirea personală. Demonstranții au trecut și ei pragul care desparte indignarea de răfuială. Ucraina nu mai poate conta pe nimic împărtășit sau acceptabil pentru toată lumea. Fragmentarea constitutivă a acestui stat a devenit realitatea activă a unui stat în implozie.

Căderea Ucrainei e căderea unui stat în propria slăbiciune. Ucraina a fost dintotdeauna o falie, fără să fi devenit o construcție plauzibilă. Însă, lucruile s-au pus în mișcare și, dincolo de considerente istorice, caută un final politic. Ce va deveni Ucraina? Foarte probabil, exact ce a fost. Un stat destructurat și perfect controlabil de scenarii dictate de la Moscova.

Președintele Ianukovici e doar o prezenență trecătoare. Rolul lui s-a încheiat odată cu ezitarea în momentul deciziei pro-Europa sau pro-Rusia. Ce vedem acum e radierea lui Ianucovici, după ce Rusia a decis că poate trece la instalarea unei administrații de fermă orientare anti-occidentală. Evident, urmînd regulile conspirației moderne-postsovietice, Rusia nu va instala un guvern adus la Kiev cu tancurile, ci va măcina, mai întîi, tot ce e sistem politic și lider credibil în Ucraina. Haosul priește acestui tip de transformare prin dezintegrare și Ucraina va avea parte de haos la discreție în următoarele luni.

Intervenția Rusiei va continua pe rețeta deja aplicată și va accentua cu fiecare zi acuzațiile de implicare subterană a Occidentului. Combinația e veche și vine din manualul de propagandă sovietic. Regula e simplă: provoacă haos, denunță haosul și acuză pe altcineva. Acuzațiile lansate în special de parlamentari ruși au, însă, o semnificație ceva mai largă decît simpla valoare propagandistică. Ele pun, cu rea credință, o chestiune reală: ce a făcut Occidentul în timpul crizei ucraininene?

Credința în miracole la îndemînă nu e o apariție gratutiă. Presiunea asupra celor ce caută o scurtătură fără risc n-a încetat niciodată. S-ar crede că azi, în timpuri de mare emancipare, societatea primește alte mesaje. E o iluzie. Televiziunea e plină de reclame care propun remedii incredibile: dinți de un alb perfect în cîteva zile, creme de întinerit în cîteva săptămîni, diete de slăbit într-o lună. Mai nou, a apărut o variantă consolidată: super reclama-reportaj care promovează insistent un întreg regim de viață.

Vedeta e multivitamina, marea descoperire care trebuie doar înghițită de două-trei ori pe zi în fiecare zi. Bătrînii care iau multivitamine scapă de reumatism și astm.Tinerii care iau alt fel de multivitamine se fac mai musculoși. Funcționarii din birouri se vor învigora și vor încheia ziua de lucru proaspeți. Multivitamina promovată în spot-uri publicitare interminabile e un articol de mare popularitate dintr-un motiv relativ simplu. Tot ce trebuie să facă doritorul e să ia o pastilă. Atît. Restul vine de la sine. Pacientul nu e obligat să meargă la spital, să alerge sau să țină post.

Multivitamina reeditează, de fapt, vechea credință în licoarea fermecată. Din acest punct de vedere, nu e nici o diferență între psihologia credinciosului în miracole din secolul I și speranțele cumpărătorilor de multivitamine din secolul XXI. Emanciparea nu a făcut și nici nu avea cum să facă vreun pas înaiinte. Tehnologia a luat avans și poate amabala vechile obiecte miraculoase în remedii „sigure” girate de prestigiu medical-științific. Însă, în interior, în pliurile ascunse ale sufletului, lucrurile au rămas la fel. Se vor găsi mereu oameni care să spere și să creadă în soluția rapidă și completă. Acest grup numeros devine, acum, masă de cumpărători luată la țintă de comercianți de remedii.

Așadar credința în miraculos trăiește înveștmîntată în garanții științifice peste tot. Nu numai printre nebunii care produc planuri de salvare a lumii, ci și printre cei ce trăiesc o viață cuminte și ordonată. Apetitul pentru miracol e neatins. Nici o restricție, nici o lecție de morală și nici o demonstrație argumentată nu pot opri dorința de salvare imediată sau de schimbare fără efort. Asta nu înseamnă că oamenii sînt fie nebuni, fie indolenți, fie lași. Ce se poate înțelege din această realitate magică de necurmat e că oamenii au nevoie de promisiunea unui ajutor decisiv. Întotdeauna cineva va specula acest simțămînt. Asta nu poate face din substratul magic al dorințelor omenești o caricatură. Exact asta s-a întîmplat prea des, fie că a fost vorba de caricatura bigotului, fie că e vorba de naivii cumpărători de multi miracole vitaminoase.