Traian Ungureanu

Credința în miracole la îndemînă nu e o apariție gratutiă. Presiunea asupra celor ce caută o scurtătură fără risc n-a încetat niciodată. S-ar crede că azi, în timpuri de mare emancipare, societatea primește alte mesaje. E o iluzie. Televiziunea e plină de reclame care propun remedii incredibile: dinți de un alb perfect în cîteva zile, creme de întinerit în cîteva săptămîni, diete de slăbit într-o lună. Mai nou, a apărut o variantă consolidată: super reclama-reportaj care promovează insistent un întreg regim de viață.

Vedeta e multivitamina, marea descoperire care trebuie doar înghițită de două-trei ori pe zi în fiecare zi. Bătrînii care iau multivitamine scapă de reumatism și astm.Tinerii care iau alt fel de multivitamine se fac mai musculoși. Funcționarii din birouri se vor învigora și vor încheia ziua de lucru proaspeți. Multivitamina promovată în spot-uri publicitare interminabile e un articol de mare popularitate dintr-un motiv relativ simplu. Tot ce trebuie să facă doritorul e să ia o pastilă. Atît. Restul vine de la sine. Pacientul nu e obligat să meargă la spital, să alerge sau să țină post.

Multivitamina reeditează, de fapt, vechea credință în licoarea fermecată. Din acest punct de vedere, nu e nici o diferență între psihologia credinciosului în miracole din secolul I și speranțele cumpărătorilor de multivitamine din secolul XXI. Emanciparea nu a făcut și nici nu avea cum să facă vreun pas înaiinte. Tehnologia a luat avans și poate amabala vechile obiecte miraculoase în remedii „sigure” girate de prestigiu medical-științific. Însă, în interior, în pliurile ascunse ale sufletului, lucrurile au rămas la fel. Se vor găsi mereu oameni care să spere și să creadă în soluția rapidă și completă. Acest grup numeros devine, acum, masă de cumpărători luată la țintă de comercianți de remedii.

Așadar credința în miraculos trăiește înveștmîntată în garanții științifice peste tot. Nu numai printre nebunii care produc planuri de salvare a lumii, ci și printre cei ce trăiesc o viață cuminte și ordonată. Apetitul pentru miracol e neatins. Nici o restricție, nici o lecție de morală și nici o demonstrație argumentată nu pot opri dorința de salvare imediată sau de schimbare fără efort. Asta nu înseamnă că oamenii sînt fie nebuni, fie indolenți, fie lași. Ce se poate înțelege din această realitate magică de necurmat e că oamenii au nevoie de promisiunea unui ajutor decisiv. Întotdeauna cineva va specula acest simțămînt. Asta nu poate face din substratul magic al dorințelor omenești o caricatură. Exact asta s-a întîmplat prea des, fie că a fost vorba de caricatura bigotului, fie că e vorba de naivii cumpărători de multi miracole vitaminoase.

Unde e un minister, un partid sau vreo instituție cu însemne de stat, apar, ca atrase de un magnet cu etaj, maldăre de hârtii furioase. Sesizările, memoriile, denunțurile, apelurile, planurile și propunerile sosesc zilnic cu poșta și deschid un univers uluitor. Nu e vorba de toată corespondeța trimisă către instituții oficiale, dar procentul psihotic e mereu ridicat și stabil. În general, e vorba de scrisori voluminoase care fac plicurile să crape. 10-20 de pagini scrise de mînă sînt, de obicei, însoțite de desene, diagrame, grafice și paragrafe subliniate apăsat sau scrise cu altă culoare.

Temele sînt care mai de care mai surprinzătoare, dar se așează aproape întotdeauna în cîteva categorii mari. Primele trei sînt: invenția miraculoasă, conspirația gigantică și soluția politică universală. Invențiile vin de la genii ascunse care înștiințează ministerele și liderii politici că își oferă pe gratis descoperirea. Uneori, e vorba de motorul care merge cu aer, alteori de instrumente de telepurtare sau de mașina invizibilă de tradus instantaneu. Invențiile sînt prezentate meticulos, cu toate specificațiile tehnice și reproduse în schițe de mare densitate a detaliului. Inventatorul nu cere bani și lasă umanității dreptul de a se bucura gratuit de descoperirea epocală. Tot ce își dorește autorul e să fie primit într-o audiență secretă pentru a pune la punct modalitateea de lansare a invenției care va schimba lumea și va aduce glorie statului sau partidului care o girează.

La capitolul conspirații lucrurile se precipită. Scrisori disperate atrag atenția asupra unor amenințări iminente: lovituri de stat, atacuri invizibile lansate de forțe malefice cu mari puteri energetice și biologice. Alte avertismente, anunță un număr de persoane din partide diverse sînt legate de apartenența la organizații secrete și pregătesc strangularea economiei sau asasinarea unui alt personaj politic despre care nimeni nu știe că e de fapt reprezentantul unei organizații secrete adverse. Tot la capitolul conspirații, dar cu o nuanță aparte, se află scrisorile care anunță că autorul scrisorii a descoperit că în apartamentul vecin trăiește în ascuns Prințesa Diana, care n-a murit, ci a fost ascunsă după înscenarea unui accident.

În sfîrșit, a treia mare categorie aduce soluțiile care pot liniști și îmbogății lumea în cîteva minute sau maximum o oră. Problema omenirii e, în aceste scrisori, greșita așezare a ferestrelor sau consumul prea mic de mere spălate cu apă caldă. Un efort conjugat, condus de autorul scrisorii și coordonat de guvern sau partid, ar înddrepta situația. În consecință, războaiele, divorțurileși bolile canceroase ar dispărea. Corespondența de acest tip ajunge, invariabil la coș. Însă asta nu pune capăt problemei. La poartă, în parcări sau la intrarea sălilor de întruniri politice așteaptă cei mai răbdători și mai viguroși dintre autori. Politicianul interceptat de o asemenea persoană are puține șanse să scape și trebuie să învețe că, din cînd în cînd, trebuie să rabde 10-15 minute de explicații .