Linkuri accesibilitate

Traian Ungureanu

Sorry! No content for 27 decembrie. See content from before

duminică 26 decembrie 2010


Ernest Vardanean va petrece sărbătorile în închisoare. Anul acesta și încă 14 ani de acum înainte, dacă voința autorităților de la Tiraspol va rămîne intactă. Ceva se poate schimba. Evident, după vechiul lor obicei, saltimbancii de la Tiraspol au pus mîna pe o persoană pe care o țin la răcoare, pentru a negocia la momentul potrivit: un contract, o sumă în cash sau o concesie politică vor fi deajuns pentru eliberarea lui Vardanean.

A fost Vardanean cu adevărat spion al serviciilor secrete moldovenești? Cu această întrebare începe prima concesie. Singurul lucru de adăogat e că Vardanean putea fi spion, bucătar, jurnalist sau marțian. N-are importanță. Trupa de la Tiraspol n-are dreptul să judece nimic și pe nimeni, cu posibila excepție a propriilor vieți de provocatori și șantajiști. Nu există practic nici o diferență între tartorii de la Tiraspol și borfașii de meserie, fie că vorbim de teroriști, hoți de buzunare sau traficanți de arme. Vardanean a fost răpit și închis. Asta e tot.

Acuzațiile și procesul care au urmat sînt lipsite de bun simț și valoare. Ce nu pot înțelege tartorii de la Tiraspol e că într-o nu prea bună zi vor păți același lucru. Asta e legea lumii în care trăiesc, așa se poartă stăpînii lor cu slugile nefolositoare. Acum, viitorul pare cuminte. Peste un timp, cînd cărțile se vor amesteca din nou, trupa de la Tiraspol va fi sacrificată. Tot cu argumente forțate și înscenări brutale.

Probabil mulți din actorii farsei de la Tiraspol își fac socoteala că vor fi înlăturați dar vor scăpa cu banii pe care au apucat să îi ascundă sub salteaua de acasă sau din Elveția. Sigur? Justițiarii de la Tiraspol uită că au văzut și că știu prea multe. Iar asta îi face incomozi. Șansa de pensionare e, în asemenea cazuri, aproape de zero.

Nimic nou, nimic de mirare: Lukashenko și-a acordat al patrulea mandat și încă cinci ani de stăpînire. Cine s-a așteptat, însă, la altceva? Din nefericire destulă lume. În primul rind, o parte nu tocmai neglijabilă a parlamentarilor europeni. În ultimul an și ceva, problmea regimului Lukashenkp și a felului în care trebuie tratat cu Belarus a fost o temă constantă în dezbaterile din Parlamentul European.

Problema a apărut în momentul în care Parlamentul European a luat în considerare o formulă de colaborare cu Parlamentele din state ale fostei URSS. Așa a apărut proiectul EURONEST care urma să reunească europeni și colegi din parlamentele armean, moldovenesc, georgian, ucrainean, azer și belarus. Însă alegerile care au dus la formarea actualului Parlament Belarus nu au fost recunoscute de UE.

Prin urmare, prezența parlamentarilor din Belarus e în afara oricărei discuții. Parlamentarii europeni ai Partidului Popular (centru-dreapta) au înaintat ideea ca locurile ce revin Belarussului să fie ocupate de reprezentanți ai societății civile. Socialiștii s-au opus și blochează, în continuare, lansarea EURONEST. Unul din argumentele lor, dar și al altor parlamentari europeni care au cerut amînarea lansării EURONEST, e că alegerile prezidențiale din Belarus ar putea aduce o schimbare.

În mare parte, acest argument a fost rezultatul unei operații propagandistice de veche școală sovietică, pe tema „conducătorului luminat”. După modelul operațiilor care recomandau Occidentului noi secretari generali „reformiști”, a apărut tema noului Lukashenko, despotul care - nu e limpede din ce motive - se va schimba la față odată cu alegerile din decembrie. Operația a avut success. Parlamentarii europeni care i-au căzut pradă s-au pus pe sperat și pe așteptat.

Rezultatul s-a văzut: Lukashenko e același și a organizat alegerile așa cum numai el știe, a stîlcit opoziția în bătaie, după care a s-a afișat ca tată al națiunii și a început să țină prelegeri de educație politică la posturi de televiziune occidentale. Interviul acordat imediat după alegeri canalului Euronews e o podoabă. În sumar: bătaia și arestul liderilor opoziției sînt acelați lucru cu tulburările sindicale recente din Franța, observatorii care au declarat alegerile incorecte mint, liderii opoziției au atacat obiective publice. Teme și argumente folosite, nu demult, de comuniști la Chișinău și, la București, de Ceaușescu, în ultimele zile de domnie.

Lecția rămîne în picioare: nu există tirani reformabili. Există doar naivi manevrabili.

Încarcă mai mult

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG