Traian Ungureanu

Dintr-un motiv sau altul, Vladimir Voronin nu s-a întîlnit cu Jerzy Buzek. Ce motiv îl putea face indisponibil pe liderul comunist, în timpul vizitei la Chișinău a Președintelui Parlamentului European? Nepotrivirea de calendar e un argument dar un argument valabil pentru alte întîlniri.

În definitiv, Președintele Parlamentului European nu vizitează prin rotație statele de pe flancul estic al Uniunii Europene. E imposibil ca un politician cu experiența lui Voronin să nu fi înțeles cît de importantă e vizita Președintelui Parlamentului European. Altă explicație ar putea fi impolitețea. Adevărat, eschiva indiferentă a lui Voronin s-a tradus într-un act de jalnică impolitețe protocolară. Avem de-a face, însă, cu un efect și nu cu o cauză.

Voronin a jignit din motive cu totul difrerite de lipsa de bunăcreștere oficială. Liderul comunist știe, ca orice bun comunist, să jignească sau să fie impecabil, în funcție de interesul politic. La nevoie și în măsura în care Buzek putea fi de folos comuniștilor, Voronin s-ar fi făcut luntre și punte să îl întîlnească oriunde: la Chișinău, la Bruxelles, sub reactorul de la Cernobîl sau la Cercul Polar.

Însă Buzek, Parlamentul European și Uniunea European nu se potrivesc sub nici o formă cu interesele politice ale comuniștilor. Mai larg, Uniunea Europeană și deschiderea Moldovei spre realitatea occidentală nu îi interesează pe comuniști. Dimpotrivă.

Ce înseamnă, însă, realitatea occidentală pe care comuniștii o evită, descurajază sau sabotează, cum și cît pot? Dacă, pentru comuniști, răspunsul e România, atunci trebuie adăogate și Franța, Olanda, Austria, Italia, Spania sau alte țări care nu i-au făcut nici un rău lui Voronin, deși sînt membre UE. Ideea după care apropierea de UE e totuna cu anexarea la România e plină de haz.

Voronin a uitat să spună că România însăși nu e de capul ei în UE și trebuie să respecte politica externă europeană, oricît i-ar plăcea să facă altceva. În al doilea rînd, Voronin n-a explicat ce are cu celelalte 27 de state membre UE și de ce ar trebui ferită Moldova de contactul cu ele.

Refuzul nedelicat de întîlnire cu Președintele Parlamentului European (în care deputații comuniști se simt, dealtfel, minunat) e semnul unui conflict total cu direcția europeană. Moldova lui Voronin ar zăvorî ușa spre Vest. Liderul comunist se așază, astfel, împotriva unui curent pe care nu-l mai poate controla. Moldovenii sînt demult dumiriți și circulă, fără să-i raporteze lui Voronin, pe ușa pe care comuniștii se opintesc să o zăvorască.

Evident, cealaltă Moldovă n-a încetat să existe, cu oamenii ei prinși de sărăcia de la țară sau din blocurile erei sovietice. Cu rusofoni și cu pensionarii care nu-și mai fac gînduri de viitor. Însă această lume va trece, așa cum au trecut lumi încă mai rele. Iar Voronin și comuniștii vor merge pe același drum. Moldova va avea mereu unul sau mai multe partide stînga. Însă nimic nu garantează că Partidul Comuniștilor va fi mereu primul. Cartea anti-europeană pe care insistă Voronin va face din comuniști un partid cu viitor mai mic sau îi va sili să se transforme. Lepădîndu-și liderul.

Încă o dată, complexul politic și moral care coagulat în jurul Moldovei, în ultimul an, e uluitor. Moldova a ajuns rapid într-o situație cu totul și cu totul neobișnuită în relațiile internaționale și, mai ales, în realțiile UE cu state dinafara sau chiar cu unele state din interiorul Uniunii. E practic imposibil de găsit un precedent pentru această situație de acord perfect.

Absolut toate semnalele care vin de la Bruxelles sînt pozitive, toți funcționarii Comisiei Europene care au avut de-a face cu Moldova se declară impresionați de seriozitatea și deschiderea administrației de la Chișinău iar iar programele europene angajate sau viitoare trec într-o viteză remarcabilă de la proiect la execuție. Nici o umbră de îndoială și nici un obstacol notabil nu bruiază relațiile directe. Nici una din reținerile cu care UE a învățat să lucreze în relațiile cu statele ex-sovietice nu mai e vie în negocierile cu Moldova.
Pe scurt, Moldova e la un pas de feeria politică totală.

Vizita la Chișinău a Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, a încoronat procesul. De aici înainte, rămîne o singură întrebare: va reuși Moldova să fructifice acest moment istoric aproape neverosimil? Întrebarea e impusă tocmai de calitatea momentului. E aproape sigur că Moldova nu se va mai afla într-o poziție atît de favorabilă mult-mult timp de acum înainte. Asemenea deschideri sau alinieri ireproșabile apar rar, poate o dată într-un secol. Cine trece pe lîngă asemenea momente pierde aproape tot. Moldova e o țară mică și țările mici nu au de ales: prind momentele în care marile puteri au interesul să lucreze cu și pentru ele sau cad între roțile istoriei.

Se poate discuta enorm pe tema destinului istoric exigent cu țările mici. Însă asmenea discuții pot aștepta sau trebuie puse să aștepte. Acțiunea e mult mai importantă și, tocmai din acest motiv, politicienii moldoveni au o răspundere formidabilă. Orice ezitare și orice calcul lateral pot scoate Moldova din joc. Evident istoria nu duce lipsă de colțuri și periferii pregătite pentru anonimatul și mizeria țărilor mici care nu se pricep să îți joace cartea. Însă Moldova poate evita acest drum.

Relația cu Europa e deschisă. Moldova e așteptată cum n-a mai fost așteptat nici un stat mic iar ocazia care se arată astăzi va dura puțin. Europa e gata să își alăture Moldova dar e, în același timp, hotărîtă să închidă foarte curînd dosarul estic, oricare ar fi răspunsul de la Chișinău. Toți cei de care depinde relansarea Alianței pro-europene ar trebui să știe că au în față o decizie istorică. O decizie politică mult peste datele jocului politic.