Traian Ungureanu

Nici o problemă cu percepția Moldovei la nivel european. Mecanismele parlamentare de decizie lucrează lin, tocmai în baza unanimității de percepție și asta duce la situații destul de neobișnuite în Parlamentul European: acord în 10 minute! Moldova avea nevoie de un nou Protocol asupra accesului la Programe UE - rezum, pentru că titulaturile tehnice sînt mult mai complicate. Dezbaterea de marți a durat 10 minute și a pornit de la acordul deplin al tutror părților. Nu e un capăt țară dar e, în orice caz, unul din semnalele numeroase care spun că Moldova e „în cărți”, sau, altfel spus, că Moldova e încurajată masiv, pe „direcția euro”.

Pentru o definiție contrastivă, Ukraina a ajuns rapid într-o situație mai mult decît critică și e în centrul unui proiect de Rezoluție a Parlamentului European în care nu e loc de altceva decît de critici, avertismente și îngrijorări. Punctul cheie e acea parte a mesajului care face cunoscut autorităților de la Kiev că declarațiile de bune intenții nu pot garanta relații bune cu UE.

Numărul elementelor care lucrează direct sau indirect în favoarea administrației pro-europene de la Chișinău e mult mai mare. Nu numai că Ucraina oferă, în avans, o mostră de comportament omologabil cu situația unei Moldove condusă de comuniști; vizita Cancelarului Merkel la București poate fi plasată în aceași zonă de acțiune politică europeană pre-electorală. E greu de crezut că discuțiile de la București n-au atins problema spațiului moldovean și implicațiile strategice ale unei reveniri comuniste.

Călăuzit de o experiență curățată de iluzii, flerul îmi spune ceva interesant: în cîteva zone de presă românești a început campania de demoralizare a electoratului pro-democratic din Moldova. Cîteva mostre pot fi consultate aici, aici și aici.

Operațiile de acest gen sînt frecvente, însoțesc aproape automat campaniile electorale și au un tipar imediat recognoscibil. În mare parte, e vorba de operații de infuență și dezinformare, plecate de la un centru ascuns dar ușor de ghicit: în acest caz, Rusia. Nu e nimic anormal în acest gen de practici folosite aproape reflex de toți competitorii direcți sau indirecți într-o zonă de mare interes strategic și politic. Trebuie adăugat, la fel de ferm, că ziariștii care semnează la capătul public al operațiunii nu sînt neapărat conștienți de serviciul pe care îl fac uneia sau alteia din părți. Cazurile în care agenții de influență din presă lucrează în mod voluntar sînt rare.

De regulă, efectul dorit poate fi obținut prin microintoxicări credibile, aruncate pe piața de informație prin alți intermediari, la rîndul lor intoxicați. În cazul de față, e vorba de Stratfor, un producător de studii și analize de calitate înaltă (recent un excelent studiu Stratfor, dedicat noii detente a relațiilor germano-ruse, a făcut școală în mediile diplomatice occidentale). Asta nu garantează, însă, credibilitatea perpetuă a studiilor Stratfor. Ca orice sursă analitică angajată pe scena și în culisele jocului politic euro-rus, Stratfor e permeabil.

Revenind la mini-avalanșa de articole publicate în presa românească, cîteva elemente sugerează că ele sînt rezultatul unei operații de așa numită „propagandă albă”, altfel spus de influențare indirectă. Mai întîi, unanimitatea verdictului pre-electoral care „stabilește” că România a „pierdut” Moldova. România poate pierde teren în Moldova dar ideea că România poate pierde Moldova însăși nu poate fi plantată decît de cineva care nu vrea să o piardă sau și-ar dori să o (re)cîștige. Cine e acel cineva? Cine e fostul și inconsolabilul proprietar al Republicii Moldova?

Nu cred nici o clipă că articolele apărute în presa română sînt contribuții neloiale ale autorilor. Cred însă că autorii ar trebui să fie mult mai precauți și să filtreze critic fluxul enorm de informație și interpretare la care au acces.