Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă

Mai rămân câteva zile până la scrutinul din 30 noiembrie, astfel că turaţiile electorale înregistrează cote din ce în ce mai ameţitoare.

Panouri publicitare gigantice !

La toate intersecţiile şi cu mutre supradimensionate!

Cutiile poştale se aseamănă cu nişte pisici a făta de atâta hârtie ce te îndeamnă a vota pe cutare sau cutare subiect concurenţial.

Mese rotunde... emisiuni interactive... conferinţe de presă ...

Se cutremură lumea din cer până în pământ şi invers.

VINE APOCALIPSA!

Aşa ceva nu am mai trăit, deşiam văzut destule la viaţa mea...

Urmăresc cu atenţie ce spun analiştii politici.

Mai cu seamă mă interesează prognozele lor.

Mai puţin sondajele, care, se ştie, sunt făcute la comandă şi arată cam ce sume au fost vărsate. Îmi sprijin afirmaţia pe chiar spusele unuia dintre aceşti executori, auzite cu propriile urechi: „După cum ţi se plăteşte, aşa arată şi... rezultatele!”

Ei bine, de la firmele de sondaje, analiştii politici şi pronosticarii îmbătrâniţi în rele nici nu ai ce să aştepţi mare lucru.

Curiozitatea mea seîndreaptă, în acest context mai mult decât tensionat şi tulbure, spre VOCILE TINERE.

Am descoperit, în ultimele zile, două: cea a lui ALEX COZER şi a lui DAN NICU. Mai exact, DAN NICU şi ALEX COZER.

Pe Dan Nicu îl cunosc de câţiva ani. E un tânăr care m-a impresionat prin cultură, erudiţie, spirit metodic, profund, obiectiv în cele ce scrie şi publică... Am avut cuvinte de laudă la lansareacărţii sale acum ceva timp... Aşa se face că atunci când am aflat că s-a pronunţat în privinţa Marelui Seism ce ne aşteaptă pe 30 noiembrie, am făcut tot posibilul să găsesc textul ca să mă informez de la... sursă.

E la rubrica „Tableta zilei”,cu titlul „Efectul „Ucraina” în politica de la Chişinău”, apărut în Adevărul din 21 noiembrie c., pag. 6.

Deschid şi citesc cu ochi cât fundul căldărilor: oare ce-o să spună mult admiratul meu prieten mai tânăr? Dau gata un alineat, dau două, - nimic nou! Vântură nişte sondaje, care, precum ziceam, nu mă interesează pentru că sună ca nişte nuci seci. Interesul meu se răceşte brusc... În care clipă aud propria-mi voce replicând: „Dar Alex Cozer, în emisiunea „CABINETUL DIN UMBRĂ” de joia trecută, moderată de Val Butnaru, a apărut mult mai, ba chiar foarte interesant!” Deci, am, STÂND FAŢĂ-N FAŢĂ DOI TINERI, DEŞI, POATE, NU ÎNCĂ ANALIŞTI POLITICI, DAR EXPONENŢI AI NOII GENERAŢII, DE LA CARE PORNESC TOATE AŞTEPTĂRILE NOASTRE DE IEŞIRE DIN... BALTA POLTICĂ ÎN CARE NE-AM POMENIT...

Şi tocmai când erasă trag concluzia finală: păcat de băiat! păcat de tabletă! păcat de ADEVĂR! iată că dau peste următoarea frază-supoziţie: „DACĂ PCRM AR REVENI LA GUVERNARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA”... şi ochi mei literalmente explodează de curiozitate: CE S-AR ÎNTÂMPLA ATUNCI? Îmi răspunde Dan Nicu: „NOUA PUTERE AR GUVERNA ÎNTR-O MANIERĂ FOARTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA ÎN CARE VICTOR IANUCOVICI ŞI OAMENII SĂI AU CONDUS UCRAINA DIN 2010 PÂNĂ ÎN 2014”...Gata!

Am prins.

E clar ce-ai vrut să spună Dan Nicu.

A lunecat pe pista analiştilor şi pronosticarilor naftalinizaţi de care e plină presa noastră, şi cea scrisă şi cea electronică. Mai întâi s-a lăsat ademenit de sondaje, iar la urmă a recurs la o simplă analogie. Care nici pe departe nu ţine. De ce ar fi : „NOUA GUVERNARE?”, dacă ar fi să fie VECHE-RĂSVECHE? Şi apoi, cum să vină PCRM la guvernare, dacă sondajele pe care îşi construieşte pronosticul spun că acesta îşi cifrează scorul la doar... 21%?

Ei bine, să acceptăm, convenţional de sigur, varianta. Dar finala? Ne dumireşte Dan Nicu: „Ne amintim cu toţii cum a luat sfârșit acolo regimul Ianucovici”.

O, dar e mai mult decât o APOCALIPSĂ, domnule ADEVĂR!

E un DEZASTRU pentru REPUBLICA MOLDOVA.

La altceva mă aşteptam de la un tânăr ca mult admiratul meu Dan Nicu...

Şi iar mi-am amintit de cele spuse-relatate de Alex Cozer în cadrul emisiunii „CABINETUL DIN UMBRĂ”: E TIMPUL SĂ MIZĂM PE O FORMAŢIUNE POLITICĂ NOUĂ, CU OAMENI NOI, NECOMPROMIŞI, NECORUPŢI... PE FORMAŢIUNI EXTRAPARLAMENTARE... Îl ascultam şi îmi înflorea inima: iată o gândire proaspătă, originală! De unde l-o fi descoperit Val Butnaru de l-a inclus în CABINETUL SĂU? Iar când Alex Cozer a mai declarat, în finală, că: CHIAR DACĂ ACESTE FORMAŢIUNI NOI, NECOMPROMISE NU VOR AVEA NOROCUL SĂ ACCEADĂ ÎN PARLAMENT, ELE VOR DEMONSTRA CĂ SALVAREA NOASTRĂ E APROAPE.

Ca să afirmi tu una ca asta, trebuie să ai curaj. Dar să şi fii dotat cu spirit de previziune, de optimism, de vedere largă, cu perspectivă.

În concluzie: procedând la modelling-uri privitor la posibilele variante pre- şi postelectorale, cei doi tineri s-au postat pe poziţii diametral opuse: Dan Nicu a operat cu nişte clişee uzate,recurgând la simple analogii, pe când Alex Cozer ne propune idei noi, soluţii neordinare, care... s-ar părea că sunt complet deplasate, dar care...

Şi de ce nu s-ar întâmpla minunea?

Să cadă partidele apocaliptice şi să iasă în frunte cele cu adevărat noi, necompromise...

Că doar la prezidenţialele din România s-a întâmplat?

Şi de ce ar veni la noi, cu doar câteva zile înainte de 30 noiembrie, nou alesul preşedinte al României, Klaus Iohannis?

Ca să ne trezească DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!...

26 noiembrie 2014

În aceste zile mai mult decât fierbinţi - clocotitoare! - atenţia ţi se mută vertiginos dintr-o parte în alta a lumii - ce se întâmplă? - dar mai cu seamă la vecinii noştri... Evenimentele se precipită cu o viteză ameţitoare. Veştile vin adevărate torente: saxul Klaus Iohannis, preşedinte al României! Putin pregăteşte o invazie totală asupra Ukrainei!... Televiziunile noastre oferă spaţiu concurenţilor electorali, care sunt ai dracului de mulţi: 26! Şi toţi, toţi numai binele ne doresc...
Dacă vrei să le cuprinzi pe toate, fie şi numai... pe ici-pe colo... nu-ţi rămâne decât să... ameţeşti de atâta poliloghie... electorală.
Iar ziua scrutinului e cât colea: 30 noiembrie.
Ce-a mai rămas?
O nimica toată!
Iar minţile alegătorilor noştri, în bună parte, rătăcite.

Când mă gândesc la ce se face în aceste, aşa zise minţi, fără să vreau îmi amintesc de vechea-străvechea parabolă CARUL-CU-DOUĂ-PROŢAPURI.

Pentru cine nu cunoaşte, explic, pe scurt: în vremurile de demult, strămoşii noştri, când năvăleau hoardele sălbatice din pustietăţile răsăritului, îşi încărcau plodurile şi pojijia în carul cu boi şi o luau la fuga prin codri... Dar drumurile înguste... Venea vestea că aceiaşi barbari vin şi din faţă... Ce să facă bietul om ? O lua... îndărăt. Dar cum să intorci, dacă nu-i chip? Drumul îngust, doarcât carul... Şi a găsit soluţia: să mute numai proţapul în cealaltă parte... De sigur, trecând şi boii dinapoi... Şi hai! Fuga de-a-ndăratelea!

Sau, cum zicea Poetul: „Vai de el, român, săracul,/Cum tot dă-napoi ca racul!”

De ce vă spun toate acestea?

Ca să fiu la curent cu ce se întâmplă pe frontul din Ukraina, citesc Ukrainska Pravda. Ca să aflu ce se mai coace în Rusia, vizitez Novaia Gazeta...

Ludmila Ulițkaia în 2012
Ludmila Ulițkaia în 2012

Anume în Novaia Gazeta (26.08.2014) am găsit un text plin de mult adevăr şi tot atâta durere, eseul Ludmilei Uliţkaia „Europa, adio!”

M-a impresionat. M-a tulburat. M-a convins că, dacă pănă a da cu ochi de el, consideram că intelectualitatea rusă a amuţit definitiv sub avalanşa propagandistică şovină şi agresiv-imperială a maşinăriei demagogice putiniste, iată că a supravieţuit o voce care cutează a spune ADEVĂRUL CEL MARE.

S-o ascultăm: „...Locuiesc în Rusia. Sunt o scriitoare rusă de origine etnică evreiască şi prin educaţie creştină. Ţara mea a declarat în prezent război culturii, valorilor umanismului, ideii drepturiloromului, pe care le-a elaborat civilizaţia pe parcursul întregii ei istorii. Ţara mea suferă de o ignoranţă agresivă, de naţionalism şi de manie imperială. Mi-e ruşine pentru un asemenea parlament, ignorant şi agresiv, pentru acest guvern, agresiv şi incompetent, pentru diriguitorii ţării, nişte supermeni de mucava, care sunt contaminaţi de şiretenie, mi-e ruşine pentru noi toţi, întregul popor, care şi-a pierdut criteriile morale.

Cultura în Rusia a suferit o crudă înfrângere, şi noi, oamenii de cultură, nu suntem în stare să schimbăm ceva în politica sinucigaşă a statului nostru. În comunitatea intelectualităţii noastre s-a produs o scindare: la fel ca la începutul secolului doar o minoritate se pronunţă contra războiului. Ţara mea împinge cu fiecare zi lumea spre un nou război, militarismul nostru şi-a ascuţit ghearele în Cecenia şi Georgia, acum îşi etalează muşchii în Crimeea şi în Ucraina. Adio,Europa, teamă mi-i că niciodată nu vom mai reuşi să ne încadrăm în familia popoarelor europene...”

Trist.

Foarte trist.

Dar rămâne un licăr de speranţă: atâta timp cât se fac auzite voci ca cea a scriitoarei Ludmila Uliţkaia, nu e totul pierdut. Cât timp e vie şi trăieşte IDEEA, MAREA IDEE, atâta timp existăşansa victoriei ADEVĂRULUI ŞI DREPTĂŢII.

19 noiembrie 2014

P.S. Concluzia? Auzeam mai deunăzi seară sloganul aşa zisului partid politic Patria, a aşa zisului lider politic Renato Usatâi, care prin gura ciracului său transfugul Petrenco se războia verbal cu celebra corupţie şi profera ameninţări la adresa unor oameni politici că, odată veniţi la putere, ei PATRIOŢII, îi vor băga la dubă pe toţi aceştia...

Auziţi? La du-bă!

Ei, smintiţii, care ne cheamă îndărăt, în infernul imperiului din răsărit... Ei, plătiţii din banii murdari ai acestui imperiu odios...

Ei, care vin să întunece şi mai mult minţile celor şi aşa rătăciţi...

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG