Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă

Aşa se mai plodesc panourile publicitare cu iz electoral în ultimul timp, încât abia de reuşeşti să te obişnuieşti cu unele şi apar tot altele şi altele.

Care de care mai puţin inspirate.

Care de care mai fade.

Care de care mai... mai... mai...

Dar să vezi ce format mare li se aplică!

Dar să vezi cum sunt plasate!

În cele mai vizibile locuri: la intersecţii de străzi, acolo unde transportul în comun opreşte la roşu, parcă anume ca să ai fericita posibilitate de a le contempla, admira şi... savura. Da, ingeniozitatea textului, profunzimea mesajului, dar în primul rând, APELUL ŞI PROMISIUNEA UNEI VIEŢI SUPRAFERICITE ÎN CEL MAI APROPIAT VIITOR!

Stai, te boldeşti, şi, la un moment dat, te simţi cuprins de o dulce reverie: AH, CE VIITOR FERICIT NE AŞTEAPTĂ!

Ura!

Înainte, SPRE ACEL VIITOR!

Citesc de câteva zile încoace următorul text-sfat-chemare-îndrumare-orientare... Da, da, anume ORIENTARE, pentru că suntem îndemnaţi să mergem spre SOARE-RĂSARE.

Zice aşa:

M A I B I N E S Ă T R Ă I M Î N

B U N Ă S T A R E A L Ă T U R I D E

R U S I A D E C Â T S Ă F I M

S Ă R A C I I Ş I D A T O R N I C I I
E U R O P E I

Da, aţi ghicit, dacă nu cumva aţi admirat şi Dvs acest slogan-îndemn: este al socialiştilor noştri...

Socialismul, nu-i vorbă, e lucru bun: nu o duc bine scandinavii cu... socialismul lor? Nici de UE nu au nevoie.

Dar socialismul... rusesc...

Ei, socialismul... rusesc...

O fi el bun şi potrivit pentru ei, dar... pentru noi ?...

Aşa boldindu-mă la aceste panouri publicitae electorale o zi... două... trei... La un moment dat mi-a sunat în auz, venind hăt de departe, de peste ani şi decenii, o poezioară de-a regretatului Grigore Vieru, care apărea în 1957 în placheta lui de debut: „A L A R M A”.

Da, da, ALARMA SE NUMEA ACEA CĂRŢULIE DE NEUITAT.

Iar poezioara nu avea decât patru rânduri, un simplu catren , dar ce profunzime cuprindea în el acel catren!

Ascultaţi:

Ş A D E P O R C U L J O S Î N P A I E

- P R E A-S M U R D A R, M U R D A R D E T O T !

T R E B U I E S Ă F A C O B A I E ...

Ş I S -A D U S S-O F A C Ă -N...

G L O D ...

Şi acum întrebarea care mă sfredeleşte, mă chinuie , mă roade de mai multe zile:

De ce OARE SĂ-MI FI AMINTIT ACEST POEM-MADRIGAL-PROFETIC TOCMAI ÎN MOMENTUL CÂND AM DAT CU OCHII DE SLOGANUL SOCIALISTULUI DODON?

Nu cumva să mi-l/-ni-l trimis din lumea lui Grigore Vieru, aflând ce parascovenii se pot citi pe scândurile împrăştiate pe astă urbe a Chişinăului?

Dar rău supărat POETUL!

Deci, mă adresez alegătorilor ce vor merge pe 30 noiembrie să arunce buletinele în urne, şi-i rog să mă dumerească:

DE CE O A RE MI-AM AMINTIT DE ACEA POEZIOARĂ?

DE CE?

6-7 noiembrie 2014.


Conducem pe ultimul drum un OM ALES, o inimă curajoasă care a spus adevărul adevărat, direct, dur.

El, cel care a păşit în primele rânduri ale Mişcării noastre de Renaştere spirituală şi naţională, de recuperare a Demnităţii de neam.

El, care a ales ca armă de luptă şi afirmare cel mai mare dar hărăzit de Dumnezeu omului - Cuvântul.

Prin scrisul său inspirat a continuat tradiţia marilor spirite polemice din interbelic - Pamfil Şeicaru şi N.D.Cocea.

Ca scriitor şi ziarist ne-a lăsat cărţi de mare forţă expresivă:

„OCHIUL LUI ESOP”,

„HOŢII DE MITURI”,

„PATRIA VUINDĂ”,

dar şi „BLESTEMUL DE A FI”

şi „GROAPA CU LEI”!

Paginile lor sunt marcate de irizări de inspiraţie divină, purtând o autentică VALOARE TESTAMENTARĂ.

Împreună cu consoarta sa, venerabila Doamnă Alexandra, a întemeiat o familie în care au crescut şi au fost educaţi trei bravi feciori, care familie este un strălucit model pentru lumea noastră în gravă derivă.

A căzut la datorie ca un brad gigantic, secerat de un fulger negru, şi vestea dureroasă a plecării Domniei Sale a făcut să se cutremure inimile noastre, dar şi pământul până hăt departe în Moldova şi în alte ţări, acolo unde a ajuns cuvântul Său inspirat, aducător de Adevăr, Lumină şi Speranţă.

A căzut în aceste zile cruciale când se decide destinul nostru de mâine, plecarea Sa fiind un îndemn de a ne strânge rândurile, pentru a ne continua drumul spre o viaţă liberă şi demnă în familia popoarelor europene.

Adio, prietene şi frate întru credinţă şi ideal românesc !

Îţi vom păstra pururea amintirea vie şi luminoasă!

1 noiembrie 2014.

P.S. Constantin Tănase: 24.06.1949, Nemţeni-30.10.2014, Chişinău. Fondator şi director al revistei TIMPUL. Cavaler al Ordinului Republicii, al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Comandor, şi al Ordinului Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Laureat al Premiului Naţional...

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG