Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă

În aceste zile mai mult decât fierbinţi - clocotitoare! - atenţia ţi se mută vertiginos dintr-o parte în alta a lumii - ce se întâmplă? - dar mai cu seamă la vecinii noştri... Evenimentele se precipită cu o viteză ameţitoare. Veştile vin adevărate torente: saxul Klaus Iohannis, preşedinte al României! Putin pregăteşte o invazie totală asupra Ukrainei!... Televiziunile noastre oferă spaţiu concurenţilor electorali, care sunt ai dracului de mulţi: 26! Şi toţi, toţi numai binele ne doresc...
Dacă vrei să le cuprinzi pe toate, fie şi numai... pe ici-pe colo... nu-ţi rămâne decât să... ameţeşti de atâta poliloghie... electorală.
Iar ziua scrutinului e cât colea: 30 noiembrie.
Ce-a mai rămas?
O nimica toată!
Iar minţile alegătorilor noştri, în bună parte, rătăcite.

Când mă gândesc la ce se face în aceste, aşa zise minţi, fără să vreau îmi amintesc de vechea-străvechea parabolă CARUL-CU-DOUĂ-PROŢAPURI.

Pentru cine nu cunoaşte, explic, pe scurt: în vremurile de demult, strămoşii noştri, când năvăleau hoardele sălbatice din pustietăţile răsăritului, îşi încărcau plodurile şi pojijia în carul cu boi şi o luau la fuga prin codri... Dar drumurile înguste... Venea vestea că aceiaşi barbari vin şi din faţă... Ce să facă bietul om ? O lua... îndărăt. Dar cum să intorci, dacă nu-i chip? Drumul îngust, doarcât carul... Şi a găsit soluţia: să mute numai proţapul în cealaltă parte... De sigur, trecând şi boii dinapoi... Şi hai! Fuga de-a-ndăratelea!

Sau, cum zicea Poetul: „Vai de el, român, săracul,/Cum tot dă-napoi ca racul!”

De ce vă spun toate acestea?

Ca să fiu la curent cu ce se întâmplă pe frontul din Ukraina, citesc Ukrainska Pravda. Ca să aflu ce se mai coace în Rusia, vizitez Novaia Gazeta...

Ludmila Ulițkaia în 2012
Ludmila Ulițkaia în 2012

Anume în Novaia Gazeta (26.08.2014) am găsit un text plin de mult adevăr şi tot atâta durere, eseul Ludmilei Uliţkaia „Europa, adio!”

M-a impresionat. M-a tulburat. M-a convins că, dacă pănă a da cu ochi de el, consideram că intelectualitatea rusă a amuţit definitiv sub avalanşa propagandistică şovină şi agresiv-imperială a maşinăriei demagogice putiniste, iată că a supravieţuit o voce care cutează a spune ADEVĂRUL CEL MARE.

S-o ascultăm: „...Locuiesc în Rusia. Sunt o scriitoare rusă de origine etnică evreiască şi prin educaţie creştină. Ţara mea a declarat în prezent război culturii, valorilor umanismului, ideii drepturiloromului, pe care le-a elaborat civilizaţia pe parcursul întregii ei istorii. Ţara mea suferă de o ignoranţă agresivă, de naţionalism şi de manie imperială. Mi-e ruşine pentru un asemenea parlament, ignorant şi agresiv, pentru acest guvern, agresiv şi incompetent, pentru diriguitorii ţării, nişte supermeni de mucava, care sunt contaminaţi de şiretenie, mi-e ruşine pentru noi toţi, întregul popor, care şi-a pierdut criteriile morale.

Cultura în Rusia a suferit o crudă înfrângere, şi noi, oamenii de cultură, nu suntem în stare să schimbăm ceva în politica sinucigaşă a statului nostru. În comunitatea intelectualităţii noastre s-a produs o scindare: la fel ca la începutul secolului doar o minoritate se pronunţă contra războiului. Ţara mea împinge cu fiecare zi lumea spre un nou război, militarismul nostru şi-a ascuţit ghearele în Cecenia şi Georgia, acum îşi etalează muşchii în Crimeea şi în Ucraina. Adio,Europa, teamă mi-i că niciodată nu vom mai reuşi să ne încadrăm în familia popoarelor europene...”

Trist.

Foarte trist.

Dar rămâne un licăr de speranţă: atâta timp cât se fac auzite voci ca cea a scriitoarei Ludmila Uliţkaia, nu e totul pierdut. Cât timp e vie şi trăieşte IDEEA, MAREA IDEE, atâta timp existăşansa victoriei ADEVĂRULUI ŞI DREPTĂŢII.

19 noiembrie 2014

P.S. Concluzia? Auzeam mai deunăzi seară sloganul aşa zisului partid politic Patria, a aşa zisului lider politic Renato Usatâi, care prin gura ciracului său transfugul Petrenco se războia verbal cu celebra corupţie şi profera ameninţări la adresa unor oameni politici că, odată veniţi la putere, ei PATRIOŢII, îi vor băga la dubă pe toţi aceştia...

Auziţi? La du-bă!

Ei, smintiţii, care ne cheamă îndărăt, în infernul imperiului din răsărit... Ei, plătiţii din banii murdari ai acestui imperiu odios...

Ei, care vin să întunece şi mai mult minţile celor şi aşa rătăciţi...

Aşa se mai plodesc panourile publicitare cu iz electoral în ultimul timp, încât abia de reuşeşti să te obişnuieşti cu unele şi apar tot altele şi altele.

Care de care mai puţin inspirate.

Care de care mai fade.

Care de care mai... mai... mai...

Dar să vezi ce format mare li se aplică!

Dar să vezi cum sunt plasate!

În cele mai vizibile locuri: la intersecţii de străzi, acolo unde transportul în comun opreşte la roşu, parcă anume ca să ai fericita posibilitate de a le contempla, admira şi... savura. Da, ingeniozitatea textului, profunzimea mesajului, dar în primul rând, APELUL ŞI PROMISIUNEA UNEI VIEŢI SUPRAFERICITE ÎN CEL MAI APROPIAT VIITOR!

Stai, te boldeşti, şi, la un moment dat, te simţi cuprins de o dulce reverie: AH, CE VIITOR FERICIT NE AŞTEAPTĂ!

Ura!

Înainte, SPRE ACEL VIITOR!

Citesc de câteva zile încoace următorul text-sfat-chemare-îndrumare-orientare... Da, da, anume ORIENTARE, pentru că suntem îndemnaţi să mergem spre SOARE-RĂSARE.

Zice aşa:

M A I B I N E S Ă T R Ă I M Î N

B U N Ă S T A R E A L Ă T U R I D E

R U S I A D E C Â T S Ă F I M

S Ă R A C I I Ş I D A T O R N I C I I
E U R O P E I

Da, aţi ghicit, dacă nu cumva aţi admirat şi Dvs acest slogan-îndemn: este al socialiştilor noştri...

Socialismul, nu-i vorbă, e lucru bun: nu o duc bine scandinavii cu... socialismul lor? Nici de UE nu au nevoie.

Dar socialismul... rusesc...

Ei, socialismul... rusesc...

O fi el bun şi potrivit pentru ei, dar... pentru noi ?...

Aşa boldindu-mă la aceste panouri publicitae electorale o zi... două... trei... La un moment dat mi-a sunat în auz, venind hăt de departe, de peste ani şi decenii, o poezioară de-a regretatului Grigore Vieru, care apărea în 1957 în placheta lui de debut: „A L A R M A”.

Da, da, ALARMA SE NUMEA ACEA CĂRŢULIE DE NEUITAT.

Iar poezioara nu avea decât patru rânduri, un simplu catren , dar ce profunzime cuprindea în el acel catren!

Ascultaţi:

Ş A D E P O R C U L J O S Î N P A I E

- P R E A-S M U R D A R, M U R D A R D E T O T !

T R E B U I E S Ă F A C O B A I E ...

Ş I S -A D U S S-O F A C Ă -N...

G L O D ...

Şi acum întrebarea care mă sfredeleşte, mă chinuie , mă roade de mai multe zile:

De ce OARE SĂ-MI FI AMINTIT ACEST POEM-MADRIGAL-PROFETIC TOCMAI ÎN MOMENTUL CÂND AM DAT CU OCHII DE SLOGANUL SOCIALISTULUI DODON?

Nu cumva să mi-l/-ni-l trimis din lumea lui Grigore Vieru, aflând ce parascovenii se pot citi pe scândurile împrăştiate pe astă urbe a Chişinăului?

Dar rău supărat POETUL!

Deci, mă adresez alegătorilor ce vor merge pe 30 noiembrie să arunce buletinele în urne, şi-i rog să mă dumerească:

DE CE O A RE MI-AM AMINTIT DE ACEA POEZIOARĂ?

DE CE?

6-7 noiembrie 2014.


Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG