În aceste zile mai mult decât fierbinţi - clocotitoare! - atenţia ţi se mută vertiginos dintr-o parte în alta a lumii - ce se întâmplă? - dar mai cu seamă la vecinii noştri... Evenimentele se precipită cu o viteză ameţitoare. Veştile vin adevărate torente: saxul Klaus Iohannis, preşedinte al României! Putin pregăteşte o invazie totală asupra Ukrainei!... Televiziunile noastre oferă spaţiu concurenţilor electorali, care sunt ai dracului de mulţi: 26! Şi toţi, toţi numai binele ne doresc...
Dacă vrei să le cuprinzi pe toate, fie şi numai... pe ici-pe colo... nu-ţi rămâne decât să... ameţeşti de atâta poliloghie... electorală.
Iar ziua scrutinului e cât colea: 30 noiembrie.
Ce-a mai rămas?
O nimica toată!
Iar minţile alegătorilor noştri, în bună parte, rătăcite.
Când mă gândesc la ce se face în aceste, aşa zise minţi, fără să vreau îmi amintesc de vechea-străvechea parabolă CARUL-CU-DOUĂ-PROŢAPURI.
Pentru cine nu cunoaşte, explic, pe scurt: în vremurile de demult, strămoşii noştri, când năvăleau hoardele sălbatice din pustietăţile răsăritului, îşi încărcau plodurile şi pojijia în carul cu boi şi o luau la fuga prin codri... Dar drumurile înguste... Venea vestea că aceiaşi barbari vin şi din faţă... Ce să facă bietul om ? O lua... îndărăt. Dar cum să intorci, dacă nu-i chip? Drumul îngust, doarcât carul... Şi a găsit soluţia: să mute numai proţapul în cealaltă parte... De sigur, trecând şi boii dinapoi... Şi hai! Fuga de-a-ndăratelea!
Sau, cum zicea Poetul: „Vai de el, român, săracul,/Cum tot dă-napoi ca racul!”
De ce vă spun toate acestea?
Ca să fiu la curent cu ce se întâmplă pe frontul din Ukraina, citesc Ukrainska Pravda. Ca să aflu ce se mai coace în Rusia, vizitez Novaia Gazeta...
Anume în Novaia Gazeta (26.08.2014) am găsit un text plin de mult adevăr şi tot atâta durere, eseul Ludmilei Uliţkaia „Europa, adio!”
M-a impresionat. M-a tulburat. M-a convins că, dacă pănă a da cu ochi de el, consideram că intelectualitatea rusă a amuţit definitiv sub avalanşa propagandistică şovină şi agresiv-imperială a maşinăriei demagogice putiniste, iată că a supravieţuit o voce care cutează a spune ADEVĂRUL CEL MARE.
S-o ascultăm: „...Locuiesc în Rusia. Sunt o scriitoare rusă de origine etnică evreiască şi prin educaţie creştină. Ţara mea a declarat în prezent război culturii, valorilor umanismului, ideii drepturiloromului, pe care le-a elaborat civilizaţia pe parcursul întregii ei istorii. Ţara mea suferă de o ignoranţă agresivă, de naţionalism şi de manie imperială. Mi-e ruşine pentru un asemenea parlament, ignorant şi agresiv, pentru acest guvern, agresiv şi incompetent, pentru diriguitorii ţării, nişte supermeni de mucava, care sunt contaminaţi de şiretenie, mi-e ruşine pentru noi toţi, întregul popor, care şi-a pierdut criteriile morale.
Cultura în Rusia a suferit o crudă înfrângere, şi noi, oamenii de cultură, nu suntem în stare să schimbăm ceva în politica sinucigaşă a statului nostru. În comunitatea intelectualităţii noastre s-a produs o scindare: la fel ca la începutul secolului doar o minoritate se pronunţă contra războiului. Ţara mea împinge cu fiecare zi lumea spre un nou război, militarismul nostru şi-a ascuţit ghearele în Cecenia şi Georgia, acum îşi etalează muşchii în Crimeea şi în Ucraina. Adio,Europa, teamă mi-i că niciodată nu vom mai reuşi să ne încadrăm în familia popoarelor europene...”
Trist.
Foarte trist.
Dar rămâne un licăr de speranţă: atâta timp cât se fac auzite voci ca cea a scriitoarei Ludmila Uliţkaia, nu e totul pierdut. Cât timp e vie şi trăieşte IDEEA, MAREA IDEE, atâta timp existăşansa victoriei ADEVĂRULUI ŞI DREPTĂŢII.
19 noiembrie 2014
P.S. Concluzia? Auzeam mai deunăzi seară sloganul aşa zisului partid politic Patria, a aşa zisului lider politic Renato Usatâi, care prin gura ciracului său transfugul Petrenco se războia verbal cu celebra corupţie şi profera ameninţări la adresa unor oameni politici că, odată veniţi la putere, ei PATRIOŢII, îi vor băga la dubă pe toţi aceştia...
Auziţi? La du-bă!
Ei, smintiţii, care ne cheamă îndărăt, în infernul imperiului din răsărit... Ei, plătiţii din banii murdari ai acestui imperiu odios...
Ei, care vin să întunece şi mai mult minţile celor şi aşa rătăciţi...