Linkuri accesibilitate

Traian Ungureanu

Ancheta privitoare la legăturile rusești ale lui Trump nu are, de fapt, menirea să găsească adevărul. Mai întîi, pentru că înșiși inițiatorii lor știu bine că n-au ce găsi. În al doilea rînd, pentru că adevărata menire a acestei proceduri e cu totul alta: nu adevărul contează ci durata scandalului. O anchetă pe rol ține o temă pe rol. Iar o temă bine ținută pe rol permite atacuri aparent legitime asupra țintei, în acest caz Trump. Cu toate astea, dacă va fi dusă cu bună credință, ancheta poate dezgropa abuzuri de mare gravitate, dar nu abuzurile la care visează democrații, ci abuzurile democraților. Căci problema nu e relația lui Trump cu agenții ruși ci mașinațiile mai mult dubioase care au forțat declanșarea scandalului. Mai limpede, e vorba de incidentul care a dus, acum o lună, la demisia lui Michael Flynn, Consilier de Securitate Națională al Președintelui Trump. Se știe că, după victoria lui Trump, dar înainte de a fi numit Consilier, Flynn a vorbit la telefon cu Serghei Kisliak, ambasadorul Rusiei în Statele Unite. Inițial, Flynn nu a recunoscut că a avut această conversație. Cînd a devenit clar că discuția a avut loc, Flynn a trebuit să demisioneze. La fel de clar, existența discuției a putut fi probată pentru că serviciile secrete americane au înregistrat convorbirea între Flynn și ambasadorul rus Kisliak. Nu e chiar o surpriză. În lumea reală, mișcările ambasadorilor și ale demnitarilor din state de importanța Rusiei sînt monitorizate sau înregistrate în mod regulat. Numai un naiv își poate închipui altceva. Însă legea americană obligă serviciile secrete să protejeze identitatea cetățenilor americani care sînt captați în conversații cu străinii. Legea spune că numele americanilor trebuie înlăturat din transcrierea convorbirii. Cu alte cuvinte, înregistrarea străinilor e legală, implicarea americanilor e ilegală. Așadar, numele lui Flynn, și atunci și acum cetățean american, nu avea cum să ajungă la cunoștința presei. Legea o interzice. Dar numele lui Flynn a fost adus la cunoștința ziarelor și televiziunilor. De cine? De cineva care îl cunoștea. Adică de una sau mai multe persoane care au avut acces la transcrierea curată a înregistrării. E de crezut, mai departe, că aceste informații au fost puse la dispoziția unor membri superiori ai adminstrației Obama care le-au pasat, apoi, presei. Toate persoanele care au lucrat și conlucrat la divulgarea numelui lui Flynn au încălcat grav legea. Problema e cu atît mai serioasă cu cît implică membri ai unei administrații în funcție. Iar aici, da, anchetele parlamentare americane au ce căuta și găsi. Din momentul apariției numelui lui Flynn în presă a apărut și dovada că legea a fost încălcată. Rămîne doar de aflat cine și cu sprijinul cui a făcut-o. Pînă să găsească stafia rusească din urna de vot americană, anchetatorii pot găsi, mult mai ușor, persoanele în carne și oase care au comis un abuz extrem de grav.

Discuția despre dorințele și planurile lui Putin trebuie dusă pe alt plan. Nimeni nu se îndoiește că Putin încearcă și va încerca să creeze probleme Statelor Unite, dar pentru asta nu e nevoie de un basm. Simplul fapt că stînga americană a pierdut alegerile și nu poate accepta așa ceva e insuficient pentru dereglarea vieții democratice a Statelor Unite.

Președintele american Trump e sau nu e idiot, reacționar, om de acțiune, vizinoar, salvator sau nărărău. Toate sînt destul de importante, dar nu tot atît de important ca sănătatea structurilor de bază ale sistemului democratic american. Iar ele au probleme serioase. Prima din aceste probleme spune că partea stîngă a sistemului politic american, adică Partidul Democrat și aliații din mass media, universități și organizații civile militante, nu mai consideră democrația un aranjament suficient și onest. De ce? Mai întîi și mai întîi, pentru că nu pot accepta verdictul fixat de alegătorii americani la alegerile prezidențiale din noiembrie 2016. Au trecut aproape patru luni de atunci și stînga americană continuă să susțină că alegerile au fost decise de amestecul subversiv al Rusiei. Se înțelege de aici că, dacă ar fi cîștigat Democrații, atunci alegătorii americani ar fi dat dovadă de maturitate, iar democrația americană s-ar fi dovedit sănătoasă. Și se mai înțelege că, dată fiind victoria Republicanilor, demcorația a fost învinsă, iar alegători americani nu au gîndit, bine sau prost, cu capul lor ci au fost aiuriți de influența rusească. E deja obositor și penibil.

Tema a fost menținută de mediile de informare și a ajuns acum în dezbaterea parlamentarilor americani. Ce caută să stabilească investigațiile? Presupuse legături între emisari sau centre de putere rusești și echipa lui Trump. Nu există nici o dovadă că Trump și echipa ar fi legați de ruși. Și nici nu e de crezut că așa ceva poate exista. Dintr-un motiv simplu: e lipsit de sens. Ar trebui, adică, să ne încredem în cele mai fantastice și obscure teorii conspiraționiste. Un Președinte american pe post de marionetă rusească! Multe sînt de crezut dar așa ceva e complet stupid. Trump și ai lui pot fi naivi sau nepregătiți dar ideea complotului rusesc cere publicului larg să fie și mai naiv, dacă nu cumva infantil. Mai ales că, dacă vreo instituție s-a amestecat, pe față, în bunul mers al alegerilor americane, atunci e vorba de altcineva. Nu știm nimic despre amestecul rusesc dar, din cîte s-au putut vedea cu ochiul liber, presa s-a amestecat grosolan în alegeri. Nu pentru că a relatat ci pentru că călcat în picioare orice urmă de decență și corectitudine. Presa a funcționat in corpore pe post de agent electoral al democraților și continuă să facă același lucru vînîndu-l pe Trump sub orice pretext și cu orice mijloace.

De curînd, o revistă americană de artă culinară a reușit, chiar, să decidă că Trump e un pericol pentru că preferă friptura bine făcută. Serios? Peste ani, cititorii cronicii timpurilor noastre se vor distra pe săturate cu asemenea aberații. Pînă atunci, însă, climatul public și echilibrul normal într-o societate liberă sînt puternic zdruncinate. Ideea subînțeleasă după care alegătorii amerifcani nu au votat cum trebuie și nu aveau voie să aleagă ce au ales e uluitoare și periculoasă. Ca de obicei în situații în care rigorile convenabile sau neconvenabile ale sistemului democratic sînt puse la îndoială, lucurile nu se opresc aici.

Încarcă mai mult

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG