Violenţa de la Euro 2016 nu mai e o boală lipită de fotbal. De regulă, actele de vandalism şi izbucnirile violente de la marile competiţii şi derby-uri erau hrănite de frustrarea unor grupuri de marginali în căutare de identitate şi sfîrşeau cu un plan de protecţie poliţienească mult îmbunătăţit. Euro 2016 a adus în scenă ceva nou şi terifiant, dar nu indescifrabil. Pe scurt, e vorba de violenţa organizată paramilitar şi instrumentată de administraţia de stat rusă, în cadrul unei operaţii politice mai largi.
Cînd au izbucnit, acum o săptămîna, la Marsilia, ciocnirile între suporterii ruşi şi englezi au dat impresia unui incident tipic pentru palmaresul huliganilor europeni: două galerii se întîlnesc, îşi dau cu scaune în cap, sparg vitrine, îşi proclamă victoria pe net şi se retrag mulţumite de propriul eroism. După cîteva zile de relatări, declaraţii şi investigaţii a devenit clar că lucrurile n-au stat deloc aşa. Prima diferenţă vine din natura combatanţilor. Galeria engleză e o vechitură. Englezii s-au prezentat în formula obișnuită: cîteva sute de declasaţi beţi, cărînd după ei răcnete şi burţi umplute cu bere. În jur, cîteva zeci de mii de oameni normali care nu se amestecă, dar se aleg cu o reputaţie rea. Subgrupul violenţilor e cu adevărat huliganic, adică sosit să se îmbete, să-și facă de cap şi atît. Cu aceste date, huliganii englezi sînt nişte brute periculoase fără fundal. În spatele lor nu se află nimic. Huliganii englezi sînt exact ce sînt. Un deşeu social îmbătrînit în rele. În schimb, grupul huliganilor ruşi e cu totul altceva.
A fost nevoie de cîteva zile bune pentru ca mobilurile şi configuraţia acestui grup să fie bine înțelese. Cînd lucrurile s-au clarificat, şocul a fost enorm. Mai întîi şi mai întîi, drojdia rusă nu e chiar civilă şi de capul ei. Ruşii care au provocat violenţe au făcut-o cu priceperea unui grup bine antrenat. Mascaţi şi organizaţi strict, cu tactici anti-poliţie bine puse la punct, sutele de huligani ruşi au conturul tipic al unui grup paramilitar. E limpede că furia rusă nu e rodul întîmplării şi nu are nici un element de amatorism. E vorba de oameni care ştiu să se lupte, să atace organizat, să se regrupeze şi să deruteze dispozitivele de poliţie.
A doua împrejurare şocantă e sprijinul politic. Aceşti oameni nu sînt conduși de necunoscuţi şi nu sînt lipsiţi de protecţie. Alexander Sprighin, un personaj cunoscut ca animator al unor grupuri moscovie pro-naziste, a sosit în Franţa împreună cu delegaţia oficială a Federaţiei Ruse. Sprighin a fost, dealtfel, lăudat pentru violenţele organizate la Marsilia de figuri politicie şi adminstrative oficiale. Igor Lebedev, parlamentar, Vice Preşedinte al Parlamentului şi membru al Comitetului Executiv al Federaţiei Ruse, s-a declarat mîndru de faptele lui Sprighin şi ale oamenilor aflaţi sub comanda lui. Vladimir Markin, purtător de cuvînt al forţelor de ordine internă ruse, a vorbit de bărbăţia suporterilor ruşi şi de slăbiciunea tipic „homosexuală” a celor care se plîng de violenţele ruseşti. Prezent, deasemenea, în Franța, Maxim Motin, membru al Conisliului orăşenesc Moscova, a vorbit cu mîndrie de suporterii ruşi şi a ajuns la concluzia că presa occidentală a organizat o campanie de defăimare împotriva lor. Andrei Malosolov, fost purtător de cuvînt al Federaţiei Ruse, a lăudat patriotismul suporterilor ruşi şi a vorbit de lecţia aplicată englezilor. Însuși Ministrul rus al Sporturilor, Vitali Mutko, a găsit că suporterii ruşi au dat dovadă de caracter, ba mai mult s-a alăturat lor înainte de incidentele provocate de galeria rusă pe Stade Velodrome din Marsilia.