În iunie 1989, comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu a fost mai mult decât un eveniment cultural.
Când în toamna anului 1964, în satul Goian, buldozerele au început a săpa un dâmb care stătea în calea unei noi construcții, din nisipul răscolit au ieșit la suprafață niște oase uriașe și un craniu lung de un metru.
„Omul nou” sovietic a fost un produs al ingineriilor sociale ale Partidul Comunist. Încă din creșă și școală, el trebuia înstrăinat de la cele sfinte, rupt de la matricea tradițională populară și dat pe mâna educatorilor politici.
La 1 octombrie 1954, vedea lumina zilei, în RSSM, primul număr al ziarului „Învățătorul sovietic”.
În RSSM, lucrătorii medicali erau oaspeți rari ai școlilor sătești. Doar o singură dată în an ei se deplasau în mijlocul elevelor pentru un control medical obligatoriu.
Marea cântăreață de muzică populară, Tamara Ceban (născută Taratanskaia, la 22 noiembrie 1914), a văzut lumina zilei în satul Berezlogi de pe malul Nistrului, raionul Orhei, unde a auzit pentru prima dată doina străbună. A îndrăgit-o și a pornit în lume s-o cânte și altora.
În peisajul citadin al Chișinăului din vecinătatea turnului de televiziune apăru în toamna anului 1964 un nou bloc din piatră albă, cu patru etaje. Noua clădire era un „cadou” oamenilor de știință din partea „poporului și partidului”, cu ocazia celei „de-a 40-a aniversări a republicii”.
La împlinirea a o sută de ani de la nașterea scriitorului ucrainean M.M. Koțiubinski, bătrânii din Giurgiulești își mai aminteau de un tânăr chipeș cu mustață țepoasă, care stătea ore întregi, privind cu nesaț la horele ce se jucau pe vatra satului.
În cele câteva discursuri rostite cu prilejul festivităților „jubiliare”, I.I. Bodiul a expus concepția marxist-leninistă asupra trecutului și prezentului „Moldovei sovietice”.
Încarcă mai mult
