Ca membru al Comisiei pentru combaterea filoxerei în Basarabia între anii 1892-1895, Koțiubinski a cunoscut îndeaproape viața țăranilor, pe care a descris-o într-o serie de schițe basarabene de un rar farmec. Iată cum a văzut el hora de la Giurgiulești în povestirea „Pe cuptor”: „Da cercul joacă.
Dansatorii tropăie în tactul „moldoveneascăi”, se ridică și se lasă mâinile împreunate, licăresc batistele albe între degetele fetelor... Iar colbul, stârnit de zeci de picioare tropăinde, smulgându-se de sub potcoavele de aramă, cuprins de iureșul dansului, se ridică sus, se învârtește, se învolburează, își face jocul său”.
Pe locul unde se ridica cândva colbul descris de Koțiubinski se construise un teren de dansuri, lângă care, cu ocazia „slăvitului jubileu” de 40 de ani „de la formarea RSS Moldovenești și întemeierea Partidului Comunist al Moldovei”, aștepta să-și deschidă larg ușile o Casă de cultură.
Acolo unde stătea pe vremuri bisericuța amintită de Koțiubinski în aceeași povestire, se construia o școală pentru 600 de elevi. Dacă în timpul șederii scriitorului la Giurgiulești satul avea un singur învățător, la împlinirea a o sută de ani de la nașterea sa în școala locală munceau 30 de pedagogi. Ei urmau să le trezească elevilor interesul pentru opera lui Koțiubunski.
