În 1940 a fost admisă la Conservatoriul din Chișinău. După izbucnirea războiului cu URSS, s-a evacuat în adâncul Rusiei. În anii războiului a alinat cu cântecele ei durerea răniților din Armata Roșie. A revenit în Basarabia reocupată în 1944, iar melodiile ei au început să răsune peste tot: la microfon, pe scenele din orașele și satele basarabene, în câmp.
Cântecele Tamarei Ceban au devenit mărgăritare ale artei interpretative populare. „Leana”, „Mărioara”, „Doina” sau frumosul cântec de păhar „Cănățuie” au fost aplaudate și în România, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Ungaria, Austria.
La împlinirea a cincizeci de ani, pentru merite deosebite în sfera interpretativă, artista poporului din URSS, Tamara Ceban, printr-un „ukaz” (decret) al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, semnat de A. Mikoian (președinte) și M. Georgadze (secretar), a fost decorată cu ordinul Lenin.
