Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă

Moldova Blog Vladimir Besleaga Audio Program banner
Moldova Blog Vladimir Besleaga Audio Program banner

Cele ce urmează nu vor fi decât simple schiţe-retuşe de reflecţii şi opinii despre omul Petru Cărare şi opera sa, având la bază impresii mai curând subiective, accidentale, decât o încercare de a proceda la analize savante şi a emite judecăţi, aprecieri şi concluzii axiologice... Spun asta din chiar debutul acestor rânduri, deoarece mă voi referi, cel mai adesea, la amintiri personale, dat fiind că aşa a vrut destinul, ca pe parcursul anilor, în special, la începutul activităţii literare, şi a Domniei Sale, dar şi a mea, să activăm împreună, alături, şi să-l cunosc din aproape...

Să-l cunosc şi să-l îndrăgesc.

Fenomen, după cum se ştie, rar în mediul acestei specii de orgolioşi, ambiţioşi, invidioşi care sunt aşa zişii... oameni de creaţie.

Voi începe de cam departe, dar aşa sunt capriciile memoriei şi, ca să fii autentic şi credibil, te vezi obligat a o urma.

Pe la începutul anilor '90, când ni s-a deschis trecerea peste Prut şi am avut marea fericire de a ne vedea fraţi cu fraţi, graţie iniţiativelor inspirate ale lui Augustin Buzura, pe atunci director al Fundaţiei Culturale Române, noi, chişinăuenii, eram invitaţi şi mergeam în grupuri impunătoare la memorabilele întâlniri, simpozioane, conferinţe, congrese ale scriitorilor români din toată lumea, care se desfăşurau în staţiunea balneară Neptun. Atâtea lucruri frumoase: contacte şi cunoştinţe noi, fascinante călătorii în zonă, discuţii şi schimb de idei se produceau în acele zile!

Şi iată, odată, pe când ne întorceam cu autocarul spre casă, dar aveam a trece prin Bucureşti şi eram împreună cu colegi din ţară, de, ca la drum lung, ploua cu tot felul de replici, pătărănii şi bancuri, nu ştiu cum mi-a venit şi mie rândul să bag o vorbă între a celorlalţi, dar una de duh, iute, pipărată... Am zis-o, acum nu mai țin minte ce anume, dar am pronunţat numele lui PETRU CĂRARE.

- Cum ar fi zis PETRU CĂRARE!

La care poetul Nicolae Prelipceanu, care era în acelaşi car, a exclamat entuziasmat:

- Ce nume frumos!

De ce să-mi fi amintit de el, atunci, acolo, nu pot decât să presupun. Şi anume, pentru că Petru al nostru, marele om de suflet, ironistul scăpărător, cel care a satirizat ca nimeni altul la noi prostia, falsul si impotenţa sistemului totalitar, ne lipsea atât de mult, fiind încă de pe atunci aproape imobilizat, aşa că nu avea posibilitatea să călătorească împreună cu noi.

Odată ce mi-a răsărit din negura anilor acest moment şi, apoi, ca să nu macin vorbe în gol, o să încerc să alimentez curiozitatea cititorului meu - de voi avea parte de el -, şi voi aduce doar două spuse BRAND CĂRARE, prima neutră, a doua destul de... acidă.

Apărea prin acei ani, la Chişinău, o publicaţie pentru tineret, care se numea, la început, chiar aşa: „TINERETUL MOLDOVEI”. După o vreme i s-a părut cuiva, că nu prea sună moldoveneşte şi a fost ...rebotezată în „TINERIMEA MOLDOVEI”. Ştiţi cum îi zicea Petru al nostru?

- „T I N E R I C A M O L D O V E I !”.

Alta. Adică cea de-a doua vorbă de DUH, dar şi de... NĂDUH a lui Cărare.

Şi el, şi eu, şi noi toţi cei din anii aceia, tineri autori, ca să nu zic scriitori, că încă nu prea eram, adică şi NE-CUNOSCUŢI, dar şi NE-RESCUNOSCUŢI, ne câştigam existenţa muncind prin cele redacţii, că în altă parte nu aveai unde, ca nişte FIL-OLOGI ce eram. Ce mai meserie era jurnalismul pe atunci se cam ştie, deşi am apucat şi un scurt timp de o anume slăbire a chingilor cenzurii şi severului control de partid. Dar scurt de tot şi care s-a încheiat brusc, ca printr-o răsturnare de... covată, ca să nu zic: de TREUCĂ!

Voi relata ceva mai încolo ce am în vedere, iar acum cea de-a doua vorbă celebră a lui Petru Cărare.

Ştiţi cum a botezat dânsul faimoasa CASĂ A PRESEI din Chişinău, care a fost construită cu mult fast şi inaugurată cu un răsunător tam-tam de către ideologii vremii („pentru jurnaliştii noştri! pentru detaşamentul de şoc al partidului în marea operă de construcţie a comunismului!)?

I-a zis aşa :

- „C A S A P R E S I U N I I !”

Dar acestea sunt doar unele butade carariene, ca să zic aşa, dar câte or mai fi fost şi nu le-am reţinut eu? Ce minunat ar fi, dacă cei care au ajuns la aceste zile, să şi le amintească şi ei, apoi să le adunăm şi să le... salvăm. Ca o davadă şi mărturie, că spiritul mucalit al neamului nu a dormitat în acele vremuri de tristă amintire, cum nu e lipsă nici astăzi. Am avut oameni de spirit, care au încondeiat frumuşel faţa (semănând mai mult cu dosul a) acelei epoci intrate în istorie ca VREMEA VĂCARULUI FILOZOF ,ALIAS BODIULISMUL, cum au fost regretaţii VASILE COROBAN, AURELIU BUSUIOC, NICOLAE SULAC, dar si alţii de care s-ar cuveni să ne aducem aminte...

Dintre ei, zic eu, primul a fost, şi este, şi rămâne autorul „Săgeţilor”,al „Carului cu proşti”, al virulentelor comedii printre care magnificul „Portretul”, al prozelor din „Zodia musafirului”, traducerea din Sebastian Brant „Corabia nebună”, dar şi fulminantele şi tunătoarele madrigale satirice din cartea „FULGERE BASARABENE”, din care reproduc unul, spre... deliciul nostalgicilor comunişti şi socialişti:

„L E N I N A F O S T Ş I E L H R I S T O S,

D O A R C Ă A D A T C R U C I L E J O S .

D I N A L T A R E A U R I T E

A F Ă C U T G R A J D U R I D E V I T E”

7 februarie 2015

- A urmat... apoi...

- ...Apocalipsa?

- Nu chiar... Mai degrabă APOGEUL... deputăţiei mele. Dar şi un pic de... apo-ca-lipsă...

- Intrigaaant... Să auzim...

- Scurt: în noaptea de 2 spre 3 martie 1992, în preziua cînd nou născuta REPUBLICĂ MOLDOVA urma să devină membru a Naţiunilor Unite, imperialismul rus, prin separatiştii de la Tiraspol, declanşează război la Nistru, care...

- Realmente, a fost un război pentru Independenţă.

- Exact... Iar în aprilie demarează mişcarea pentru ieşirea Bisericii din Moldova din subordinea Patriarhiei Ruse, acest cui al lui Pepelea, care mai dăinuie şi astăzi...

- A pornit de la conflictul din Bălţi, când faimosul Marchel l-a atacat pe episcopul Petru Păduraru...

- Anume despre implicarea mea în acest caz-eveniment vroiam să relatez câteva lucruri...

- Importante?

- Nu ştiu cât de..., dar pentru subiectul în cauză par a fi...

- Adică?

- Cum, după încheierea ostilităţilor, în locul guvernului Muravschi veni cel al agrocomunistului Sangheli, iar acesta refuză să înregistreze în mod oficial Mitropolia Basarabiei, un grup de clerici şi mireni, în frunte cu Episcopul Petru Păduraru, decide să meargă la Bucureşti, la Patriarhia Română, pentru a...

- Ai mers şi dumneata?

- Am. Aşa a vrut destinul, ca să fiu şi eu printre acei... soli... Alături de alţi doi colegi de parlament: istoricul Ion Buga şi lingvistul Valentin Mândâcanu...

- Voi, trei...

- Din grup făceau parte doi foşti deputaţi din fostul Congres al Popoarelor al fostului URSS: Petru Buburuz şi Grigore Vieru...

- Foşti-fost-fost?

- Pentru că evenimentul a avut loc pe 19 decembrie 1992, când... baba URSS decedase deja oficial...

- Iar dta cum ai nimerit în acel grup?

- Eram, precum ştii, lider al fracţiunii...

- Da, lider... Dar un deputat contestat de alegători, scos în prăjină în faţa întregii republici...

- Aici vroiam să ajung... Exact în zilele acelea din ajunul Crăciunului eram chemat de adversarii mei din circumscripţie... Chemat, cum s-ar zice, la COVOR...

- Pentru... a ţi se pune capul pe... butuc?

- Lucru despre care am aflat mai târziu... Acum, despre acea călătorie la Bucureşti...

- Zi-i.

- Am plecat cu două autoturisme... Cu saci plini de cereri ale enoriaşilor din teritoriu pentru a renaşte Mitropoilia Basarabiei, asasinată de ruşi... Eu în maşina la al cărei volan se afla părintele Ioan Ciuntu, coleg de parlament... Un adevărat AS! Am pornit la drum, de la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, la ora 7 seara, iar la 4 dimineaţă eram la Bucureşti, la Patriarhie!

- Performanţă...

- Nu dispunem măcar de câteva ore de... relaxare şi are loc şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Patriarh Teoctist, la care sunt prezenţi toţi mitropoliţii ţării, printre care îi reîntâlnim cu mult drag pe basarabenii Antonie Plămădeală şi Nestor Vornicescu, dar şi pe viitorul Patriarh Daniel...

- Ai asistat la istorica Reactivare a Mitropoliei Basarabiei...

- Am semnat şi noi, cei trei delegaţi mireni, acel Act: Ion Buga, Valentin Mândâcanu şi eu...

- A fost şi...

- Da, se afla la Bucureşti şi Ion Ungureanu, pe atunci, se pare, încă ministru al culturii şi cultelor...

- Alte detalii, mai lumeşti, pe care ţi le aminteşti?

- Doar cîteva. Cum eram de pe drum, obosit rău, în timp ce se desfăşura ceremonialul, m-a copleșit ... un somn de piatră... Deodată simt un... ghiont: „Vladimire, sforăi!” Era Grigore, care mă trezi...

- Vieru!

- Cu acel memorabil prilej Patriarhia ne-a acordat ca distincţie celor trei neclerici CRUCEA PATRIARHIEI ROMÂNE PENTRU MIRENI...

- Şi ?

- Cum eram ameţit de drum şi nesomn, am băgat-o în buzunar, în loc să mi-o prind la piept...

- Şi?

- Mă vede jovialul şi mucalitul Nestor Vornicescu (ne cunoşteam de mai nainte!) şi unde mă întreabă ştrengăreşte: „Vladimire, un’ ţi-i... ZNACIOCUL?”

- Ăsta umor!

- Aşa era sfinţia sa, Domnul să-l odihnească! Iar la prânzul oferit de Preafericitul Patriarh Teoctist, la trapeza Patriarhiei, am servit bucate de post, nelipsită fiind şi mămăliguţa adusă de bucătărese pe fundurele de scândură... Am făcut, bineînţeles, şi o poză, pentru amintire, care, însă, a ajuns la mine abia peste ani, graţie bunăvoinţei colegului Ion Buga...

- Amintiri, amintiri...

- Stai, că nu-i totul.

- Mai ai ?

- Una urâtă de tot!

- Nu dzâ!

- Revenit acasă, la Chişinău, am fost, ca să zic aşa, terorizat mult timp de... HOŢI!

- Care: hoţi?

- Din cei ce se bagă în casele oamenilor, atunci când aceştia lipsesc de acasă...

- S-au băgat şi la dta? Ce căutau?

- Îi interesa, în primul rând, lucruri legate de acel eveniment, cu Mitropolia... Că la plecare Patriarhia, afară de numita distincţie, ne-a oferit şi un document, prin care era confirmat faptul participării noastre, a celor trei deputaţi mireni, la Actul Reactivării Mitropoliei Basarabiei...

- Şi?

- A dispărut în mod enigmatic din raftul bibliotecii, unde l-am pus...

- Şi nu l-ai mai găsit?

- Întocmai cum mi-au dispărut, pe parcursul deceniilor, şi alte texte şi documente... Au dispărut fără urme...

- Nu cumva vrei să spui că... despre acesta ai aflat... ceva?

- Exact! Nu trec decît câteva luni la mijloc, şi într-o publicaţie chişinăuiană, poate chiar în „Moldova Suverană”, apare un articol pe două pagini, cu un titlu sfidător: „Despre aşa zisa Mitropolie a Basarabiei”, în care era amintit şi numele meu, ca al unuia care am participat la respectivul eveniment...

- Ai citit cu ochii dumitale?

- Am văzut textul peste umărul celui care mi l-a arătat (profesorul de matematici de la Universitatea de Stat, Valeriu Muşinschi), în timp ce călătoream spre Iaşi, eu cu treburi de-ale mele, dânsul ca să ţină cursul de specialitate la „Universitatea A.I. Cuza”...

- Deci, nu?..

- N-am vrut să iau în mână asemenea... scârboşenie ca să-mi spurc vederea!

- Dar... autorul? Măcar cunoşti cine semna?

- Atunci, prin martie 1993, cine putea fi decât faimosul V. S.!

- V.S.? Nu dzâI

- Iaca, dzâc! Peste ani am căutat să recuperez ticălosul text, am cerut bibliotecarlor i să-l caute şi...

- L-au găsit?

- Nâc! O fi fost sustras numărul respectiv... Totuşi, trebuie că este pe undeva... Dar...

- Ce dar?

- Vreau să închei aceste sumare note-amintiri cu un moment grav, dacă nu chiar... şocant.

- Şocant? Nu dzâ!

- Care ar veni să semnifice, chiar dacă oarecum simbolic, finalul aventurii, ca să nu zic al carierei mele de... DEPUTAT.

- Zi-i!

- După acel eveniment cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei, mai fiind, din inerţie, deputat, am avut un caz când am intervenit pentru graţierea unui minor, fiul unui tată din circumscripţia mea... Şi acel tată mi-a mărturisit următoarele: pe când eram eu chemat în faţa alegătorilor, preotul paroh de la biserica respectivă, în predica lui, m-a făcut, cum se zice, cu ou şi oţet, ca pe un antihrist... Pe mine, dar şi pe părintele Paul Mihail, care mai era pe atunci în viaţă şi s-a pronunţat în favoarea reactivării Mitropoliei Basarabiei...

- Interesant...

- Dar nu numai aste mi le-a adus la cunoştinţă acel tată al minorului.

- Mai... ce?

- A zis aşa: „Bine că nu aţi venit atunci... la noi... Că... v-ar fi... BĂTUT CU PIETRE”...

28 ianuarie 2015

P.S. De unde rezultă că... s-a îndurat bunul Dumnezeu de mine şi a rânduit ca anume atunci să fac acea călătorie nocturnă care... m-a ferit de... răfuiala ce mi se... pregătise...

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG