Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă

„Avem o campanie cu războiul la uşă. NATO va fi temă electorală”. Acesta este titlul amplului interviu acordat de Dan Dungaciu reporterului revistei „Timpul” (vineri, 17 octombrie 2014).

Întrebări incitante, răspunsuri, ca totdeauna, sincere, fără ocolişuri, mergând direct la esenţă.

O analiză-prezentare a raportului de forţe politice în campania electorală de la sfârşit de noiembrie, obiectivă, reală, în deplină cunoştinţă de cauză: domnia sa este un profund cunoscător al stării de lucruri din Republica Moldova.

Alături de constatări şi judecăţi echilibrate şi argumentate, însă, apar şi unele (destule) care trezesc semne de întrebare, dacă nu chiar... nedumerire.

S-o luăm de la... coadă: „Parteneriatul Estic... declară intervievatul, a fost de la început neviabil ca mecanism de integrare europeană”. „De ce? se întreabă dânsul. Pentru că nu avea nicio dimensiune de securitate”. Adică, lipsea protecţia NATO.

Şi aici am ajuns la ceea ce s-ar numi sursa ÎNTREBĂRILOR ŞI NEDUMERIRILOR. De altfel, scoasă şi în titlul interviului: NATO-ul!

Cum poţi pune astfel problema atunci când o ţară are statut (nu: stat... cum apare în textul din Timpul!) de neutralitate, aşa cum este Republica Moldova? Or, Dan Dungaciu are perfectă dreptate când afirmă, că, dacă vrei să intri în UE, mai întâi să devii membră NATO!

Dar dacă nu ai protecţia NATO, atunci...? Atunci zadarnice eforturile. Vezi bine, poţi să semnezi documente de asociere oricâte doreşti, tot de-a surda!...

Ca să nu o lungim, vom trece peste alte semne de întrebare-nedumeriri şi vom insista asupra unui singur aspect, asupra căruia îşi concentrează domnul Dungaciu atenţia.

Rusia. Care este rolul Rusiei în toată această aşa-zisă ecuaţie politică, dar, mai ales, GEOPOLITICĂ?

„Acţiunile Rusiei în regiune vor depinde clar de evoluţiile din Ucraina”... „Moscova va face ceea ce a făcut după Revoluţia Oranj”... „O Rusie care are conştiinţa că pe termen lung nu va rezista, este o RUSIE PERICULOASĂ pe termen scurt, care nu mai RESPECTĂ NICIO REGULĂ”.

Acum apare întrebarea: dacă Rusia nu respectă nicio REGULĂ (adică nu se conformează dreptului şi convenţiilor internaţionale), atunci ce pronosticuri pot fi făcute în legătură cu campania electorală în plină desfăşurare, dar şi despre evoluţia lucrurilor în RM după alegeri?

Aş fi vrut să-l aud pe dl Dungaciu spunându-mi nu cum va fi şi ce va fi la şi după alegeri, ci CUM POATE FI PUSĂ ZĂBALA ÎN BOTUL RUSIEI, ca să nu deturneze voinţa liber exprimată a electoratului din republică. Factorul rusesc în viziunea şi interpretarea domniei sale este nu doar unul dominant, ci şi decisiv. Chiar dacă... dacă pasajul în care face sinistra profeţie începe tot cu un DACĂ:

„DACĂ AIE NU VA OBŢINE 50%, CHIŞINĂUL VA CĂDEA DE PE HARTA EUROPEI POLITICE, DEZAMĂGIREA PUBLICĂ VA FI ENORMĂ, IAR CEEA CE RUSIA A REUŞIT PRIN RĂZBOI ÎN UCRAINA VA REUŞI PRIN ALEGERI LA CHIŞINĂU”.

De ce: „prin război în Ucraina”, dacă şi acolo au avut loc... ALEGERI? Şi în Crimeea, Şi în cele două republici-fantome...

De ce: „prin alegeri la Chişinău”, dacă avem aceste două enclave separatiste: Transnistria şi Autonomia Găgăuză, care şi ele sunt fructul unui război?

Marea mea nedumerire la lectura răspunsurilor date de dl Dungaciu este, repet: Europa, NATO-ul, Statele Unite ale Americii, comunitatea internaţională sunt în stare să stăvilească poftele nemăsurat de agresive ale lui Putin cu toată camarila lui abjectă? Sau vor sta şi în continuare şi vor contempla extinderea barbariei asiatice mai întâi în sud-estul Europei, apoi şi... mai departe?

19 octombrie 2014

P. S. Vreau să amintesc eventualilor cititori ai acestui text un adevăr care ne priveşte direct, ca un teritoriu mic ce suntem, dar din punct de vedere geopolitic de mare importanţă, formulat cu sute de ani în urmă de Miron Costin: „Moldova fiind o ţară mică, nice un lucru de samă nu au făcut decât numai cu amestecul vecinilor”. Vom fi noi în stare să ne realizăm în deplină libertate voinţa în istorie, dacă nu vom fi sprijiniţi-ajutaţi de puternicii vecinI? Or, dacă se confirmă negrele previziuni ale domnului Dungaciu, înfrângerea va fi nu atât a noastră, cât a lumii libere şi democratice.

A Uniunii Europene.

A SUA.

A comunităţii internaţionale...

V.B.

A D D E N D A

O inexactitate-confuzie enunţată de dl Dan Dungaciu este următoarea: „Fără semnalul lui Vladimir Voronin din 2005 după care „avem voie să fim cu UE, nu mai depăşea 50% în sondaje opţiunea europeană niciodată”. De unde ar rezulta că orientarea proeuropeană s-a făcut graţie PCRM. Eroare, regretabilă eroare... Acest partid, care e doar cu numele komunist, dar este unul al intereselor personale, la acel an 2005, vrând să câştige şi un al doilea mandat, a acceptat (în mod formal) condiţia ce i-a fost pusă de PPCD-ul care domina o bună parte de electorat şi a enunţat acest vector de orientare externă. Dar nu a fost sincer, cum nu este nici acum când, chipurile, nu se pronunţă contra asocierii la UE. O face doar pentru a accede la guvernare...

Trec anii. Mulţi dintre colegi s-au călătorit în Lumea Umbrelor. Se aşterne peste numele lor Tăcerea. Adeseori şi - Uitarea...

Dar nu ştiu cum se face, că în nopţile când fuge somnul şi vin orele clare ale amintirilor, brusc se smulg din negura vremii, vin la noi, ca şi cum ar fi vii, ba chiar mai vii decât erau în viaţă... Şi iar suntem împreună, noi, cei de altădată...

Ion Vatamanu, poetul.

Ion Vatamanu, doctorul în chimie.

Ion Vatamanu, deputat în primul Parlament de după 1990...

Când zicem poetul, imediat ne răsună în auz viersul: „Tu o frunză, eu o frunză, Ştii ce fac? Un copac. Un copac şi un copac, Împreună ştii ce fac? Un meleag!” Sau: „Ce vor scriitorii?”

Ion Vatamanu a fost printre cei care au imprimat o nouă faţă poeziei române din Basarabia. Coborâtor din Costicenii Cernăuţilor a adus sonorităţi proaspete, la fel ca alţi confraţi bucovineni. Deşi ei se considerau basarabeni, hotarul cu Bucovina fiind plasat mai sus, pe râuleţul de la Noua-Suliţa... Dar rămaşi pe teritoriul Ucrainei, aşa le ziceam: sunteţi bucovineni şi nu se supărau...

Da, tocmai mi-am amintit o vorbă a lui Bogdan Istru, care îl includea în grupul celor patru: VIERU, VODĂ, VASILACHE, VATAMANU. Şi ştiţi ce formulă găsise scriitorul nostru mai în vârstă? Ca un ales om de cultură, cunoscător de limbi europene, cel care singurul din generaţia lui a semnat Scrisoarea celor 66 pentru revenirea la grafia latină, zicea în germană: VIER V. (se citeşte: fier fau). Adică grupul celor patru de: V!

Am început intenţionat cu aceste detalii mai grave, dar, de fapt, scopul notiţelor de mai jos este complet altul.

Ne aflăm în dârdora campaniei electorale. Poate tocmai de aceea am şi avut vizita (nocturnă) frumoasă a fratelui Ion.

Hai să le iau pe rând. Cu momente şi întâmplări nostime, la unele din care am fost martor şi eu.

Mergem noi, un grup de scriitori de la Chişinău, la întâlniri cu elevii din şcolile din Bucovina. Îl avem de lider-moderator pe un coleg ucrainean, pe numele lui Folvarocinâi. Dânsul ne oferă cuvântul în faţa publicului. Iată că zice, pe ucraineşte desigur:

- A taperea vâstupit moldavschii pismennic Hrihorii BOstan. (Acum are cuvântul scriitorul moldovean Grigorie BOstan, cu accentul pe O).

Vatamanu de colo:

- Nu: BOstan, ci BostAn!

Folvarocinâi reia:

- A taperea vâstupit moldavschii pismennic Hrihorii BOstan...

Vatamanu iar:

- Ne BOstan, a BostAn !

- A taperea vâstupit, zice iar Folvarocinâi, şi-i dă tot cu BOstan, BOstan, iar Vatamanu îl corectează, dar nu are pe... cine...

Vatamanu a fost un bon vivant, îi plăceau şuietele, chefurile, uneori lungindu-le peste noapte. Se întorcea o dată pe la orele 3-4 dimineaţă spre casă. Pe jos, că transportul nu circula, împreună cu alţi câţiva amici... Era pe strada Puşkin, ceva mai la vale de magazinul GEMENII. Se opresc să mai tragă o ţigară şi, iată, văd venind spre ei, la deal, pe un bărbat cu... o vacă de funie.

- Moşule! Încotro duci mila casei la astă oră matinală?...

- La piaţă... S-o vând...

Iar piaţa de vite se făcea pe atunci undeva în partea de sus a oraşului.

- Cum? Se înduioşează poetul Vatamanu. S-o vinzi? Sărmana... Da-i aşa de drăguţă... Şi s-o vinzi?...

Omul ca omul, cu nevoile lui, se uită la aceşti strigoi noptatici şi vrea să-şi vadă de drum, că mai are de mers... Atunci Ion i se pune în cale:

- Moşule, dă-mi voie s-o sărut!

- Ce!? CUM!?

- Îţi dau trei ruble, numai lasă-mă s-o sărut...

Îi bagă gospodarului hârtia şi... pupă vaca...

Ăsta era Vatamanu!

Dar pomeneam de campania electorală, astăzi în plină şi convulsivă desfăşurare la Moldova. Voi aduce o pătăranie vatamaniană care, eventual, îi va inspira pe concurenţii electorali la a obţine victoria nu doar asupra electoratului, ci şi asupra oponenţilor.

S-a întămplat într-o circumscripţie din vecinătatea capitalei. Concurau pentru demnitatea de deputat doi scriitori şi un baron local. Desigur, baronul ar fi avut ascendente asupra celor doi conţopişti, dar vorba e că pe atunci, la sfârşitul anilor optzeci, scriitorii prezentau floarea naţiunii şi erau votaţi, ca să zic aşa, cu ochii închişi şi cu mare entuziasm.

Vatamanu pleda pentru Mihai Cimpoi. Erau alegeri pentru Congresul popoarelor de la Moscova. Pe timpul lui Gorbaciov.

Pe cine avea de opozant Cimpoi?

Pe o colegă de a noastră, care, în naivitatea ei, decise să fie şi ea... deputată.

- Nina, dragă, o luă cu binişorul Ion Vatamanu: ţie-ţi trebuie să te faci deputată? Tu ştii cum îi acuma, în democraţie? Acuma fiecare are dreptul să strige orice-i trece prin cap. Şi or să strige şi pentru tine: SUS JOSU! Ori: JOS JOSU! Pardon: JOS SUSU! Şi ai să te faci de râs, draga mea...

Colega noastră s-a retras din cursă...

Da, dar mai rămânea baronul local. Lasă că şi pentru acesta fantastic de inventivul Vatamanu a găsit ac de cojoc. Acela, fiind un preşedinte de ceva în raionul lui, deci, om mare, dar spre nenorocul lui purta un nume de-a dreptul bizar. Ba chiar fatal!

Se numea: CIMPOACĂ.

Pe acesta Vatamanu îl ia din altă parte. Nu cutează să-i spună că nu merită să fie deputat - n-are decât!

- Domnule Cimpoacă, porneşte să-l prelucreze Ion: ai să devii dta deputat. Ai să vii cu toţi deputaţii de Moldova la aeroport pentru a pleca la Moscova. Desigur, vor sosi şi reporterii radio şi televiziune acolo, ca să mediatizeze evenimentul. Vor relata în auzul întregii republici, dar ce zic eu? În auzul întregii lumi: „Astăzi, de la aeroportul Chişinău, a plecat delegaţia de deputaţi pentru a participa la lucrările Congresului Popoarelor Uniunii Sovietice... Şi vor urma numele deputaţilor noştri: CIMPOI... altul careva... Şi deodată va răsuna numele matale: CIMPOACĂ...

Acel baron simţi că i se lungesc urechile: ce vrea să spună scriitorul acesta?

- Şi ştii ce-o să înţeleagă toată Moldova, ba chiar întreaga lume?

- ???

- Că dta, domnule Cimpoacă, nu eşti altcineva decât soţia dlui... Cimpoi!!!

S-a retras, imediat, şi acest a...

Şi ultimul moment. În acel prim Parlament de la Chişinău, am avut şi eu onoarea să mă prenumăr. Eram mai mulţi scriitori. Cei mai activi, însă, au fost regretaţii Ion Vatamanu şi Lidia Istrati. Când vorbeau ei, toată lumea era ca şi... paralizată. Da, venise vorba despre câte femei ajunseseră în acel legislativ. Vreo şase, atât. Lucru pe care l-a remarcat într-un discurs fulminant Ion Vatamanu:

- Noi avem în Parlament femei PUŢINE, DAR DESTULE!

O avea în vedere, desigur, pe colega noastră LIDIA ISTRATI, aceea care atunci când avea microfonul, săltau din fotolii toţi agrarienii, interfrontiştii şi alţii eiusdem farinae...

12 octombrie 2014.

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG