Premierul Recean le-a vorbit jurnaliștilor la Chișinău înainte de ședința de guvern din 12 februarie, cu o zi înainte ca MET Group să înceapă a livra regiunii transnistrene gaze dintr-un presupus împrumut rusesc.
„Guvernul nu intervine, nu aranjează, nu facilitează vreo tranzacție”, a spus Recean răspunzând unei întrebări a Europei Libere.
El a adăugat că singura soluție viabilă este ca Tiraspolul să accepte oferta comună a Chișinăului și Uniunii Europene de a livra gaze în regiunea transnistreană dintr-un grant european, în schimbul unor pași pentru îmbunătățirea drepturilor omului și libertăților fundamentale în stânga Nistrului.
|
Actualizare: Ceva ai târziu, MET Group a spus că, pe 12 februarie, mai existau încă unele probleme în legătură cu livrările de gaze spre regiunea transnistreană, dar că rezolvarea nu depinde de MET, ci de autoritățile moldovene. “În prezent, câteva chestiuni cheie inclusiv finanțarea nu se află sub controlul nostru, ci al partenerului nostru moldovean (Moldovagaz n.r.) și autoritățile moldovene. În plus, procesul de livrare mai necesită o implicare activă din partea Ucrainei”, se spune într-un comunicat trimis de MET Europei Libere și care pare să-l contrazică pe premierul Recean. În legătură cu finanțarea livrărilor, MET mai spune că „nu are cunoștință de vreun împrumut rusesc”. Pe 10 februarie, liderul separatist transnistrean, Vadim Krasnoselski, a sugerat că gazele așteptate de la MET vor fi plătite dintr-un împrumut rusesc, spunând că înțelegerea cu MET a fost posibilă datorită unui sprijin din partea Rusiei în ceea ce privește „creditarea și funcționarea”. |
Europa Liberă a relatat și anterior că MET Group căuta să obțină acordul Operatorului Sistemului de Transport al Gazelor din Ucraina (GTSOU) în legătură cu livrările de gaze spre regiunea transnistreană prin conducte care traversează teritoriul ucrainean: fie prin Conducta Transbalcanică - aceasta traversează intermitent teritoriul moldovean și cel ucrainean prin sudul R. Moldova, fie printr-o conductă care intră în R. Moldova din Ucraina pe la nord, fie prin ambele.
În timp ce MET a spus Europei Libere că asemenea livrări „pot avea loc doar dacă este pregătit” operatorul ucrainean, GTSOU ne-a spus că discuțiile au ca obiect „capacitățile și rutele disponibile” prin rețeaua ucraineană.
Cum s-a ajuns în acest punct și care este jocul
Pentru prima dată în existența sa, regiunea secesionistă a rămas, la 1 ianuarie, fără gaze rusești. Concernul rus Gazprom a oprit atunci livrările, la expirarea unui acord de tranzit prin Ucraina. O lună mai târziu, pe 1 februarie, responsabilitatea pentru furnizarea gazelor în stânga Nistrului a fost asumată în comun de UE și guvernul moldovean pentru a evita o criză umanitară, autoritățile de la Chișinău căpătând, tot pentru prima dată, controlul asupra livrărilor de energie în stânga Nistrului.
Pentru perioada 1-10 februarie, UE a acordat guvernului de la Chișinău un grant de 20 milioane de euro, din care acesta a achiziționat gaze pe piața europeană și le-a livrat regiunii separatiste. Pentru perioada ulterioară, UE a oferit alte 60 de milioane de euro, cu condiția că Tiraspolul va face „pași concreți” în domeniul drepturilor omului și libertăților fundamentale în stânga Nistrului.
Ofertă a fost respinsă de administrația regiunii separatiste, care a avansat un alt plan, al achizițiilor și livrărilor de gaze prin intermediul MET Group, dintr-un presupus credit rusesc oferit de Moscova prin intermediul unei firme din Dubai.
MET ar trebui să aducă gazele până la frontiera Republicii Moldova, unde acestea ar fi preluate de „Moldovagaz” și livrate subsidiarei sale de peste Nistru, Tiraspoltransgaz. Dar până la granița cu R. Moldova gazele pot fi aduse prin Ucraina, cu care se mai negociază, sau prin România, care este însă reticentă față de livrări implicând în vreun fel Rusia.
Ce soluții funcționează și ce poate urma
Premierul Recean a spus că Tiraspolul nu a fost lăsat de Moscova să accepte oferta UE, dar că Chișinăul nu va împiedica „soluția de alternativă” aleasă de regimul transnistrean pentru a „nu lăsă oamenii să înghețe”.
Dar chiar dacă MET găsește capacitate prin conductele ucrainene spre R. Moldova, înțelegerea actuală prevede livrări în regiunea transnistreană doar pe 16 zile, între 13 și 28 februarie.
Chișinăul va lăsă să tranziteze spre regiunea transnistreană 3 milioane de metri cubi de gaze pe zi, cât reprezintă consumul populației, al instituțiilor cu menire socială, consumul pentru producerea căldurii și al electricității pentru aceste categorii.
Dar va impozita tranzitul unor cantități mai mari, pentru a descuraja consumul industrial. Chișinăul nu vrea să mențină pentru industria din stânga Nistrului un avantaj incorect bazat pe energie ieftină (gaze rusești primite gratis ca până la 1 ianuarie, sau achiziționate din credite rusești, deci tot gratis).
În armonie cu Chișinăul, Uniunea Europeană spune că oferta sa de a acorda un grant pentru achiziții de gaze în regiunea transnistreană rămâne în vigoare, chiar dacă Tiraspolul a respins-o pe moment.
Dacă „soluția de alternativă” dorită de Tiraspol nu va funcționa, Chișinăul și UE au arătat ce soluții funcționează.
Prima a fost testată între 1 și 10 februarie prin achizițiile din România și Bulgaria făcute de către guvern prin intermediul companiei de stat Energocom și din grantul UE.
A doua este testată pe 11 și 12 februarie, când întreprinderea Moldovagaz, unde mai are acțiuni și concernul rus Gazprom, a cumpărat tot în România gaze pentru regiunea transnistreană plătite de Tiraspol în avans, la prețuri de piață.
Iar MET poate găsi modalități să participe și el - grupul a spus deja că sprijină și pachetul oferit de UE.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
