Karadzic, în vârstă de 79 de ani, a dat în judecată statul britanic pentru „tratament inuman” pentru că nu i se permite să aibă un laptop în celula sa din închisoarea Albany (Insula Wight). El mai spune că nu i se dă voie să vorbească sârba și cere compensații de 50.000 de lire de la guvernul de la Londra.
În 2021, fiica sa, Sonja Karadzic-Jovicevic, a declarat că tatăl său este ținut în condiții necivilizate, spunând că închisoarea Albany este plină de azbest, substanță cancerigenă. Mai mult, ea spune că insula este prea departe pentru ca familia să-l poată vizita suficient de des.
Închisoarea din Insula Wight are, într-adevăr, mari probleme, dar altele decât cele semnalate de Karadzic sau de rudele lui.
Potrivit raportului autorităților britanice în urma unei inspecții din 2022, condițiile din închisoare se înrăutățesc pe zi ce trece: personalul din ce în ce mai redus devine din ce în ce mai indiferent la problemele deținuților, investițiile au secat, implicarea în prevenirea recidivismului s-a redus și ea, iar deținuții petrec prea puțin timp în afara celulelor, au un program imprevizibil, și au acces intermitent la muncă și educație. Condițiile creează o atmosferă frustrantă pentru toți cei din închisoare, observă autoritățile.
„În Olanda, ca în Turcia”
Nu a fost prima oară când Karadzic s-a plâns de condițiile din detenție.
Inițial, Karadzic a fost întemnițat la Haga, în apropierea tribunalului unde procesul împotriva sa a durat aproape un deceniu. Când încă se afla în închisoare în Olanda, a cerut de repetate ori să i se permită să folosească platforma de apeluri video Skype din celulă și un laptop mai modern și mai rapid.
În 2016, s-a plâns că sănătatea sa se deteriorează din cauza condițiilor din închisoarea din Haga, condiții care sunt „de secol XIX, ca un fel de închisoare comunistă sau turcă” în opinia lui Karadzic.
Centrul de detenție Scheveningen, administrat de autoritățile olandeze pentru Curtea Penală Internațională de la Haga, este considerat a fi una dintre cele mai moderne și confortabile închisori din lume. Deținuții își pot găti propria mâncare și beneficiază de acces la săli de sport, terenuri de tenis și biblioteci, precum și de programe de recreere, îngrijire medicală, susținere spirituală, terapie ocupațională și acces la presa din propriile țări.
Celulele din penitenciar au condiții chiar mai bune decât unele camere pe care studenții le pot închiria în Haga. Deținuții au propriul laptop, propria baie și toaletă, se pot antrena cu un instructor de sport și pot beneficia de vizite private cu echipe legale sau diplomatice, cu familie sau cu consilieri spirituali.
În 2021, fostul lider politic al sârbilor bosniaci a fost transferat în Marea Britanie - transfer căruia s-a opus, spunând că riscă să devină ținta unui atac letal din partea altor prizonieri, mai ales a celor musulmani.
În 2010, fostul general sârb din Bosnia, Radislav Krstic, a fost înjunghiat de trei prizonieri musulmani într-o închisoare britanică, drept răzbunare pentru implicarea lui în genocidul din Srebrenica.
Autoritățile britanice au un acord cu Tribunalul de la Haga care l-a condamnat pe Karadzic, prin care el își poate ispăși sentința pe teritoriul lor. Britanicii au fost implicați și în capturarea fugarului Karadzic, în 2008, precum și în procesul de la Haga.
„Măcelarul Bosniei”
Karadzic a fost președintele facțiunii sârbe din Bosnia, Republica Srpska, între 1992 și 1996, timp în care a controlat parțial și armata. Printre propunerile sale principale, la acea vreme, se numără și crearea sau refacerea „Serbiei Mari”, care să includă teritorii din Bosnia.
El a fost cel care a ordonat asediul capitalei bosniace Sarajevo, blocada de aproape patru ani în care au fost folosite peste jumătate de milion de bombe și au murit aproape 14.000 de oameni, dintre care peste 5.000 de civili. Civilii au îndurat perioade de luni întregi fără electricitate, gaz sau apă curentă.
Tot Karadzic a fost acuzat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie de orchestrarea genocidului de la Srebrenica, unde forțele armate ale etnicilor sârbi au ucis peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani într-o zonă care se afla, teoretic, sub protecția ONU. El a fost găsit vinovat și de persecutarea etnicilor croați din Bosnia.
Împreună cu Ratko Mladic, comandantul-șef al armatei sârbilor din Bosnia, cei doi sunt considerați a fi cei care au plănuit și executat genocidul musulmanilor din țară între 1992 și 1995.
Karadzic s-a ascuns de justiție timp de 12 ani, timp în care s-a prefăcut că este psiholog și vindecător cu tratamente alternative, sub numele Dragan Dabic. A fost arestat într-un final în 2008, la Belgrad, iar în 2016 a fost găsit vinovat de genocid, crime de război și crime împotriva umanității, cu pedeapsa de 40 de ani în închisoare. Trei ani mai târziu, pedeapsa a fost prelungită la închisoare pe viață.
Breivik, criminalul care are o problemă cu condițiile de lux din închisorile norvegiene
Radovan Karadzic nu este singurul criminal notoriu care se plânge de condițiile din închisorile europene. Anders Behring Breivik, norvegianul care a ucis 77 de oameni în 2011 în capitala Oslo și pe insula Utoya, a pierdut în ianuarie un proces în care acuza autoritățile norvegiene că-i încalcă drepturile umane.
În 2022, el a fost transferat la închisoarea Ringerike, unde stă singur într-un complex de două etaje cu bucătărie, dormitor și sufragerie separată, decorațiuni pe pereți, televizor, consolă de jocuri video Xbox, aparate sportive și trei papagali.
S-a plâns de condiții proaste și în 2012 și 2016, atrăgând atenția asupra unor lucruri pe care le considera inacceptabile, precum: cafeaua rece, farfuriile de plastic, mesele încălzite la cuptorul cu microunde și refuzul autorităților de a-i permite să publice două cărți.
Înainte, era ținut în închisoarea Skien, unde a amenințat în 2015 că va face greva foamei pentru a protesta condițiile. Și acolo avea televizor și un computer, dar fără acces la internet.
În prima închisoare în care a fost ținut, Ila, Breivik s-a plâns că nu primește destul unt pe pâine, că nu primește cremă hidratantă și că este grăbit dimineața, când se spală pe dinți. El s-a plâns și că primea un pix special, moale, care-i dădea dureri de mână când scria mai mult.
Teroristul Anders Breivik a ucis 8 persoane și a rănit cel puțin alte 200 când a detonat o bombă în zona guvernamentală din Oslo, pe 22 iulie 2011. Deghizat în polițist, s-a îndreptat apoi înspre insula Utoya, unde se organiza o tabără de vară a Tineretului Partidului Muncitoresc, de centru-stânga. Acolo, în timpul unui masacru de 72 de minute, Breivik a ucis 69 de tineri și a rănit alți 33.
Breivik ispășește o sentință de 21 de ani, pedeapsa maximă acordată la acea vreme, dar care ar putea fi prelungită. Încă din 2012, el este ținut în izolare, despre care spune că e o pedeapsă „inumană”.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
