Alexandru Roitman are o dublă calificare: de istoric și de diplomat. Istoria evreilor din Basarabia este un subiect foarte ofertant pentru un cercetător, deoarece până acum a lipsit un studiu sistematic, bine documentat. Or, cartea lui Alexandru Roitman are un consistent capitol final de facsimile după documente de epocă.
Evreii din Basarabia anexată la Rusia, observă autorul, au beneficiat un timp de legile mai permisive stipulate în hrisoavele domnitorilor moldoveni, apoi rușii au început să strângă șurubul.
„Zona evreiască” era un teritoriu care cuprindea 15 gubernii din imperiul rus unde evreii aveau voie să se așeze cu traiul și să-și construiască instituțiile de autoadministrare și educaționale. L-am întrebat pe Alexandru Roitman de ce, de unde vine atitudinea discriminatorie față de evrei?
„În istoria evreilor există două modele de a rezolva chestiunea evreiască. Primul: nu faci nicio distincție între ei și alte neamuri și atunci ei se asimilează, devin cetățeni francezi, germani etc., ceea ce s-a obținut în secolul XIX în Europa Occidentală. Al doilea model aplicat în Rusia țaristă a constat în
impunerea anumitor restricții, pentru a ține sub control această populație. Or politicile restrictive nu dau rezultate”.
Azi lumea e foarte polarizată, intelectualii sunt polarizați, pentru că văd problemele în mod diferit și-n această dezbatere generală apar și emoțiile, spune Alexandru Roitman. Și emoțiile generează anumite extreme, care duc la stalinism, fascism etc.
„Toleranța pe care fiecare om trebuie să o aibă față de celălalt vine din cunoaștere. Dacă tu nu cunoști, nu înțelegi, s-ar putea să ai anumite frici, fobii, anxietăți. Doar prin educație, lectură, prin proiecte care să aducă împreună diverse națiuni, etnii și popoare acest fenomen poate fi eradicat”.
Evreul a fost și mai este țapul ispășitor al multor politici eronate și al incapacității unor comunități de a ține pasul cu anumite schimbări și evoluții.
- Te-ar putea interesa și: Cultura la frontieră | Cu Ghenadie Popescu sau libertatea artistului polivalent
Alexandru Roitman aduce și exemple interesante în cartea sa despre conviețuirea uneori tensionată a unor localnici cu evreii. De pildă, la Florești, definit când „târg”, când „sat”: în funcție de această denominație evreii aveau dreptul sau nu să închirieze locuințe și să-și practice meseriile. Un conflict în care autoritățile țariste au avut o atitudine ambiguă.
Discutăm despre pogromul din 1903 din Chișinău și despre alte două pogromuri în Basarabia la sfârșitul secolului XIX, mai puțin cunoscute. Există o morfologie a pogromului – de la un mic incident până la escaladarea spiralei violenței:
„Atunci când autoritățile au intervenit prompt, conflictul a fost aplanat repede. Și invers, așa cum s-a întâmplat în 1903 la Chișinău: violența a aluat amploare, pentru că guvernatorul nu a intervenit, armata a stat inertă, poliția nu și-a făcut datoria”.
Convertirea religioasă a evreilor este un alt aspect al cărții lui Alexandru Roitman. Trecerea la creștinism pentru evrei nu era obligatorie, dar puteau avea acces la anumite beneficii: scăpau de serviciul militar, se puteau așeza cu traiul oriunde pe cuprinsul imperiului rus, obțineau slujbe la stat etc. Subiectul convertirii religioase este puțin studiat. În istoriografia română singurul care a publicat un asemenea studiu este Mihai Răzvan Ungureanu.
Alexandru Roitman își propune să aprofundeze perioada țaristă din istoria evreilor basarabeni, deși este complicat să găsești timp pentru cercetare, când ai de îndeplinit o misiune diplomatică într-o țară din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, a început să lucreze la un roman polițist ce conține toate ingredientele genului.
Vă invităm să urmăriți dialogul nostru cu ambasadorul Alexandru Roitman și să căutați în librării volumul său dedicat evreilor din Basarabia. Este o lectură foarte utilă.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
