Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă

Recent, la Uniunea Scriitorilor din Moldova, în Sala cu cămin, în prezenţa unui numeros public, a fost lansat volumul „PETALE DE MAC”, ce cuprinde texte recuperate din presa vremii, semnate de Mihail Curicheru.

Talentatul scriitor şi eminentul pedagog, născut în 1910 în Negreştii Străşenilor, format ca om de cultură şi de litere în interbelicul basarabean, a avut, la fel ca alţi intelectuali din generaţia sa, un destin tragic, fiind arestat în chiar ziua de 22 iunie 1941, când s-a declanşat atacul Germaniei naziste împotriva Uniunii Sovietice comuniste, fiind deportat fără judecată în Siberia, unde şi-a găsit sfârşitul pe un pat de spital în august 1943.

A fost nevoie de ani şi decenii ca să se afle adevărul despre ceea ce a avut de îndurat acest martir al regimului totalitar comunist, dar tot atâţia ani de aşteptare ca scrierile sale să fie, în sfârşit, scoase din negura uitării şi puse la dispoziţia cititorului. Acestea graţie cercetătorilor de dosare şi arhive, printre care s-a remarcat ziaristul Alexandru Donos, apoi şi rudelor scriitorului, prima fiind fiica Elena Vatamanu-Curicheru.

E o carte de o valoare greu de estimat, nu doar pentru prezentarea grafică de o aleasă ţinută, dar mai întâi prin cele câteva proze, eseuri şi recenzii ce ni le oferă: „Petale de mac”, „Mama trăieşte”, „Pământ viude Sabin Velican”, „Civilizaţie şi codru”, „Străjeria”, „Al . Mateevici” ş.a. De remarcat că unele texte au fost prezentate şi în rusă, traducerea fiind efectuată de înzestrata traducătoare care nu e alta decât fiica scriitorului, şi ea victimă a deportărilor staliniste din1949, deşi nu avea decât nouă anişori...

În cadrul prezentării cărţii, a luărilor de cuvânt, a amintirilor din partea celor prezenţi la acest eveniment, toate de o vibrantă emoţionalitate, cum rar se întâmplă în asemenea situaţii, de mai multe ori s-au făcut auzite sincerele regrete şi note de adevărată compasiune pentru faptul că nu doar scriitorul a avut parte de un destin sfâşietor de tragic, ci şi opera lui de căpetenie, romanul „În Deal la Cruce”, editat în 1938, a fost pierdut în pârjolul vremii şi rămâne de negăsit până astăzi, măcar într-un singur exemplar!

Volumul se deschide cu acest tulburător poem semnat de eminentul savant chimist, om politic de o rară verticalitate şi poet de mare talent, care a fost regretatul ION VATAMANU:

SCRIITOR BASARABEAN

Se dedică amintirii scriitorului basarabean Mihail Curicheru, victimă a cultului stalinist

Scriitor basarabean

Cu peniţa de răsură,

S-a pierdut romanul tău

Între dragoste şi ură.

Pe câmpia strămoşească

Între sânge şi cenuşă

Tu rosteai cuvântul mamă,

Ei băteau cu pumnii-n uşă.

Tu rosteai cuvântul tată,

Evocând prin vremi poporul,

Ei în uşa ta loveau

S-o străpungă cu piciorul.

Miezul nopţii mistuia

Tema cărţilor cu teamă,

Ei băteau cu pumnii-n uşă,

Tu scriai cuvântul mamă.

Mietul nopţii tremura

Într-o inimă curată,

Ei în uşă – cu piciorul,

Tu şopteai cuvântul tată.

Şi-apoi, Doamne, au intrat...

Cărţi şi-atât... Şi scriitorul...

Băteau cărţile cu pumnil,

Inspiraţia – cu piciorul...

Cărţi şi-atât. Şi-un mac pe masă,

Poş ca sângele din uşă.

Şi lumina unei lămpi

Într-o umbră de cătuşe...

Apoi trenul cel cu sârmă

Şi un ultim drum în ceaţă,

Nici Cristos n-a cunoscut,

Cum trec oamenii din viaţă...

Morţi şi-atăt... Şi moartea lui...

Şi-a fost dragoste, nu ură...

Scriitor basarabean

Cu peniţa de răsură...

22 martie 2015

P.S. La memorabila întrunire a fost prezentă şi a avut cuvântul doamna Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei foştilor deportaţi politici din Republica Moldova. Domnia sa a adus la cunoştinţa publicului date şi informaţii elocvente vizând trecutul, dar şi prezentul realităţior de la noi. Am aflat, că din cele peste 150 de mii de deportaţi politici la ora actuală mai sunt în viaţă doar vreo nouă mii. Dar şi un alt fapt, care aduce lumină în problema dispariţiei fără urmă a romanului lui Mihail Curicheru. Odată cu ocuparea Basarabiei de către Armata roşie a început distrugerea bibliotecilor de carte românească, prin aruncarea lor grămezi afară şi arderea fără pic de ruşine... Apoi, s-a dat un ordin prin care era ameninţată întreaga populaţie, precum că cine va ascunde şi va păstra în continuare carte românească, va fi arestat şi deportat... Iată, dar, cum s-a putut întâmpla şi cu romanul „În Deal la Cruce” de Mihail Curicheru...

P.S. Deşi, tot la acea întrunire s-a făcut auzită şi o supoziţie, conform căreia o persoană din România ar avea în posesie un exemplar de carte, dar nu se cunoaşte motivul pentru care nu doreşte să-l ofere opiniei publice. Aşa să fie oare? Rămânem în aşteptare... Până atunci să încercăm a intra în substanţa cărţii „Petale de mac”, spre a ne edifica asupra marelui potenţial creator al lui Mihail Curicheru, distrus în floarea vârstei...


1. Vinul și... bătrînii

- Vi...îî î...vi ...îîî...îîî...nul...îîî... es... sss ...îîî...

- Dar zi odată, moşule, ce tot sâsâieşti atâta? Zi lat: „VINUL ESTE LAPTELE BĂTRÂNILOR!”

- Ddda-că... essss-te!

- Na paharul, să ţi se dezlege limba...

- Ah! Ce fe-ri-ciii-reee... Despre ce vorbeam, june?

- Despre că VINUL ESTE LAPTELE BĂTRÂNILOR... Proverb...arab, mi se pare...

- N-are cum: mahomedanii nu beau vin - le interzice Coranul...

- Atunci... sârbesc?... Ba nu! Mi-am amintit, moşule: e românesc! Numai că sună un pic altfel: VINUL E TOIAGUL BĂTRÂNEŢELOR...

- Tot acolo ajjjj... ajjj...

- Iar te-ai blocat... Acum începi să vâjâi! Mai ia un pahar...

- Ah! Dublă fe-ri-ciii-re! Despre ce vorbeam, june?

- Despre LAPTE... Ba nu: despre TOIAG!... Ba nu: despre VIN, moşule! Iată că m-am zăuşit şi eu...

- Ia şi tu o cană de ghiurghiuliu şi-ţi trece.

- Ah! Într-adevăr: ce fe-ri-ciii-reee! Dar... cu LAPTELE cum rămâne? Adică cu: VINUL? E adevărat că VINUL ESTE LAPTELE BĂTRÂNILOR? Le place BĂTRÂNILOR...LAPTELE? Ori, poate, mai degrabă... TOIAGUL?

- Cccc-ccca-re: ttt-to-ooo...

- Poftim cofa, moşule, că acum mi te ooieşti... Mă plictiseşti, zău!

- Ah! Ne-măr-gi-ni-tă fe-ri-ciii-reee! Desigur, că VINUL ESTE LAPTELE BĂTRÂNILOR!O spune şi Proverbul!

- Care ?

- Vechiul proverb ELIN: BĂTRÂNII A DOUA OARĂ COPII... Adică... PRUNCI... De aceea le place... LAPTELE... Pardon: VINUL!

2. Luna și degetul

- Ce isteţe şi adânc înţelepte sunt proverbele!

- Iar pro-ver-be?

- Ce: nu-ţi plac?

- Hai! Să te aud. Ce-i cu... LUNA ŞI DEGETUL? Ce are: SULA CU PREFECTURA?

- Ca să vezi: are!

- Chiar!?

- Ascultă bine ce zice proverbul: TU ÎI ARĂŢI LUNA,IAR EL ŢI SE UITĂ LA DEGET. Ai prins giumbuşlucul?

- Parcă, parcă... Dar mata ce zici? Că te văd taare ager la minte...

- Nu eu - PROVERBELE! Bunăoară ăsta cu... LUNA... cu... DEGETUL...

- Adică: SULA ŞI ..?

- Râzi, râzi, dar dacă stai să te gândeşti mai vârtos, ai să dai de nişte adevăruri, care te vor trece cufurnici prin spate...

- Mă sparii, nene? Dar eu nu mă tem!

- Ascultă aici: când s-a născut acel proverb era O LUME, acum e cu totul ALTA.

- De ce zici aşa?

- Pentru că aceea era O LUME CA LUMEA, iar lumea asta a noastră E O LUME PE... DOS.

- Măi, să fie! DE ce ţi se pare ?

- Pentru că pe atunci, dacă-i arătai OMULUI LA LUNĂ, ELLA LUNĂ SE UITA, acuma ţi se boldeşte la... DEGET. Nu-i asta o aiureală?

-Stai, stai, stai! Treaba cu UITATUL LA DEGET SE REFERĂ ANUME LA VREMURILE ACELEA CÂND a luat naştere proverbul? Adică era vizat nătângul ce ţi se uita la DEGET, în timp ce tu îi arătai LUNA?

- Aşa este.

- Şi atunci? De ce îţi apare straniu gestul? Întorsătura...

- Nu GESTUL, ci SENSUL ASCUNS al proverbului... Ai prins?

- Parcă, parcă... Dar nu sunt sigur... Dumereşte-mă, rogu-te...

- La mintea cocoşului: Ce MI-E LUNA? O ŞTIU DE CÂND LUMEA! MĂ UIT LA DEGET, CA SĂ VĂD CINE E CEL CE MI-O ARATĂ ...

- Adică: CU CINE AM DE-A FACE?

- Exact... Dar văd că eşti... isteţ!

- Dacă mă tot îndopi cu... PROVERBE!

3. Rapănul rusesc și noi

- De ce: RUSESC, dacă vocabula e de origine... săsească? Adică, are o etimologie germană, precum atestă Dicţionarul...

- Vocabula da, dar vorbim de FENOMEN!

- Cere: FE-NO-MEN, nene?

- De RAPĂN, RÂIE, JEG, LIP, SLIN...

- Ce de-a sinonime, bre!

- Şi încă nu-s toate.

- ?

- Mai este unul: PARŞIVENIE.

- Dar ăsta de un’ se trage?

- Tot de la ruşi,de unde ne vine şi FE-NO-ME-NUL.

- Iar: FE-NO-MEN? M-ai năucit, zău... Şi ce-i cu acest: FE-NO-MEN?

- Scurt. Problema se pune în felul următor. Dar direct şi categoric!

- Aha: CATEGORIC?

- DE CE NEAMUL NOSTRU NU SE PREA GRĂBEŞTE SĂ SE SPELE DE RAPĂNUL RUSESC?

- De ce?

- Pentru că, dacă rade de pe el RAPĂNUL RUSESC, atunci numaidecât ajunge la PROPRIUL RAPĂN şi...

- Şi?

- Si atunci va trebui să-l... ciorsăiască şi pe al lui, RAPĂNUL NAŢIONAL...

- Măi, aşa?

- Dar treaba asta-i aşa de anevoioasă şi...neplăcută!

- Da, da! Cum să rămâi tu fără ceea ce ţi-i mai aproape de trup şi suflet? Propriul JEG, LIP, SLIN, propria RÂIE...

- Mai bine laşi în pace RAPĂNUL STREIN, ca să nu dai de RAPĂNUL TĂU...

- Exact cum zici...

- Şi apoi, vezi dumneata: DOUĂ RAPĂNURI, UNUL PESTE ALTUL, AL TĂU ŞI CEL STREIN, ŢIN ...

- ...MAI CALD!

07.03 2015

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG