Vladimir Beşleagă

Abia dacă a apucat să împlinească cei şaptezeci de ani pe care îi dăruieşte Sfânta Scriptură fiecărui om (Viaţa omului – şaptezeci de ani, ce e pe deasupra, boală şi suferinţă).

Destulă suferinţă a avut de înfruntat Pavel şi până aici:a fost mereu asaltat de tot felul de slăbiciuni, dar a luptat cu ele şi le-a învins.

Acum l-au dat gata ele pe dânsul.

Dar a fost un adevărat erou.

A trăit o viaţă frumoasă, demnă, plină de bucurii intelectuale, în compania marilor spirite ale culturii româneşti, printre care cele mai familiare i-au fost Haşdeii,miraculoasa dinastie a Hasdeilor. Domnia Sa a fondat celebrul Centru de Cercetări în Hașdeulogie din Chişinău, care a fost şi rămâne unicul de acest fel în tot spaţiul românesc marcând faptul că geniul Basarabiei a revenit, după ani mulţi şi grei, acasă, spre a le aminti alor noştri, dar şi lumii întregi că acest pământ a născut asemenea titani ai cunoaşterii umane...

Pavel Balmuş a fost cel care a cunoscut ca puţini alţii marile avuţii ale scrisului nostru secular, atât de uitat şi ignorat în timp, a fost cel care a editat pe marii noştri cărturari, pornind de la Dosoftei şi până la enigmaticul autor al romanului anonim „Aglaia”,care a zăcut în hrubele imperiului rusesc peste suta de ani...

Palmaresul cărţilor Domniei Sale este unul impresionant. Întreaga sa viaţă este un şir de cărţi de o inestimabilă valoare...

Tragicul sfârşit i-a venit tot aflându-se între şi în compania cărţilor: pe 11 decembrie a fost la Iaşi unde a lansat cele trei volume ale sale recent apărute, pe 12 decembrie porni să ducă unui coleg o carte ce îi fusese transmisă de colegii de la Iaşi, dar nu apucă să iasă din casă şi fu secerat de nemilosul destin...

Rămîne să ne aplecăm asupra acestor ultime studii ale sale.

Acum aş vrea să consemnez câteva reflecţii pornind de la acest trist eveniment...

Azi, la Biserica Tuturor Sfinţilor de la Cimitirul central am asistat la o slujbă divină întru pomenirea celui plecat dintre noi. Au venit să-l petreacă pe ultimul drum mulţi colegi şi prieteni. Am stat în tăcere alături de bunul nostru Pavel şi am comunicat cu sufletul lui blând şi curat. Dar cum se întâmplă, am mai schimbat şi câteva cuvinte între noi. Îl aveam de vecin pe veneratul savant Grigore Botezatu, unul dintre puţinii patriarhi ai branşei noastre. Cum eram într-un sfânt lăcaş, ne-am adus aminte de Biserica celor Trei Ierarhi de la Iaşi, în care odihnesc marile personalităţi ale neamului românesc: Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza şi Dimitrie Cantemir...

La un moment dat Grigore Botezatu zice:

- Dar ştii că Pavel a murit la Iaşi?

- Nu ştiam, îi răspund. Dar în gândul meu m-am întrebat: dacă a murit la Iaşi, de ce nu văd pe niciun coleg de acolo să fi venit la înmormântare?

Când am ieşit din biserică şi am pornit spre locul lui de veci, o întreb pe Clara, consoarta lui Pavel, e adevărat că Pavel s-a săvârşit la Iaşi?

- Nu, zice doamna, acasă a fost...

Şi acum am ajuns la momentul pe care am ţinut să-l relatez în finală.

În 1991 am mers cu un grup de chişinăueni la Iaşi ca să comemorăm 300 de ani de la moartea lui Miron Costin. (Sau, poate, cu... altă ocazie?) După partea aşa zisă oficială, gazdele ne-au invitat să vizităm celebra locaţie Bolta Rece. La întoarcere, mergând spre hotel prin străzi şi stradele, am fost conduşi de academicianul şi marele lingvist Silviu Berejan, Dumnezeu să-l odihnească... Şi, cum era o seară frumoasă, cu lună, dar la Iaşi totul e frumos, în orice anotimp, parcă-l aud şi acum pe Silviu spunând cu multă emoţie în glas:

- Ce mult aş dori să mor aici, la Iaşi... Aici să mor, aici să fiu înmormântat...

A murit la Chişinău. La Chşinău a fost înhumat.

Dar de ce să fi avut acea dorinţă Silviu Berejan?

Aflat în vechea capitală a Moldovei am vizitat cimitirul Eternitatea unde am găsit atâtea nume cunoscute...

A plecat Pavel Balmuş dintre noi. Şi ne-a lăsat atâta durere, dar şi atâtea lucruri frumoase, care vor dăinui în inimile noastre şi ale celor ce vor veni după noi...

Dumnezeu să-l odihnească în pace...

16 decembrie 2014

P.S. Acum, după ce am terminat acest mic text, mi-a venit şi răspunsul: cred că mulţi dintre noi ar avea aceeaşi sfântă dorinţă de a-şi încheia periplul vieţii în dulcele târg al Ieşilor, dar... Dar destinul ne cheamă acasă, precum l-a chemat pe regretatul Pavel Balmuş, ca să împlinim o nedezminţită mărturie că şi aici vom odihni tot în humă românească...

De ce i-am asociat pe aceşti trei autori într-un singur titlu?

Pentru că mă interesează, dar mă interesează mult, cum percep, cum analizează, dar şi mai mult, cum interpretează tinerii noştri ziarişti-analişti politici cele mai fierbinţi evenimente politice care ne afectează. În cazul de faţă: RECENTUL SCRUTIN ELECTORAL ŞI REZULTATELE LUI.

Menţionam cu o altă ocazie, în ajun de 30 noiembrie, că o statistică ne aduce la cunoştinţă următoarea cifră: ÎN COMPONENŢA ELECTORATULUI NOSTRU COTA TINERILOR E DE 35%. De unde deduceam ideea: dacă tinerii noştri vor ieşi să voteze, dar corect, dacă ei vor aduce fiecare câte un bătrân rătăcit şi nostalgic, atunci se va putea depăşi peste jumătate din numărul de votanţi, ce vor susţine înaintarea noastră spre Europa... Şi mai adăugam, dar asta doar pentru mine: ŞI ATUNCI TINERI NOŞTRI NU SE VOR FI VĂZUT NEVOIŢI A CORECTA PRIN REBELIUNE GAFELE PĂRINŢILOR ŞI BUNEILOR, AŞA CUM S-A ÎNTÂMPLAT PE... 7 APRILIE 2009...

De ce am început cu acest moment?

Pentru că am auzisem din partea mai multor persoane din generaţia mai nouă că... nu au de gând să participe la vot... Ceea ce m-a întristat mult ...

Dacă s-au plasat mulţi printre absenteişti sau nu prea, nu am de unde să ştiu, dar ştiu cu certitudine cum văd şi cum interpretează dragii mei colegi mai tineri MERSUL, DAR ÎN PRIMUL RÂND REZULTATELE ISTORICULUI SCRUTIN DIN NOIEMBRIE 2014.

Citez din eseul lui Adrian Ciubotaru (Jurnal de Chişinău, 5 decembrie c.): „Noul triumvirat (Filat, Lupu, Ghimpu - V.B.) nu ar trebui să-şi bată capul acum de ce Dodon a adunat atât de multe procente şi de la cine. Ar trebui, mai curând, să se întrebe de ce, după cinci ani de guvernare, Vestul - singura noastră şansă de supravieţuire în contextul geopoilitic de azi - a rămas, în Moldova, OPŢIUNEA CONŞTIENTĂ DOAR A UNEI PĂRŢI, DELOC IMPRESIONANTE, A POPULAŢIEI”. În continuare: „ŞI REZULTATUL ACESTA NU ESTE REZULTATUL LUI DODON ŞI NICI A STELUŢEI LUI DODON. ACEST REZULTAT ESTE AL LUI VLADIMIR VLADIMIROVICI PUTIN... „La care urmează comentariul-explicaţia, adevărat, între paranteze: „autorul acestei fraze, care SUNĂ CA UN VERSET BIBLIC, ESTE VLAD FILAT).” Şi concluzia: „IATĂ CUGETAREA CARE REDĂ PERFECT LOGICA GUVERNANŢILOR NOŞTRI”...

Să luăm act de aceste aserţiuni şi să mergem mai departe.

Citez din amplul interviu acordat de Preşedintele PLDM, Vlad Filat, lui Pavel Păduraru (Timpul, 5 decembrie c.): „Surprinzător, notează colegul reporter: Vlad Filat recunoaşte că MOLDOVA NU ARE JUSTIŢIE, IAR POLIŢIA ŞI PROCURATURA SUNT INSTITUŢII NEFUNCŢIONALE” .

Ce ziceţi de o atare declaraţie? Cum consună ea în raport cu... „LOGICA GUVERNANŢILOR NOŞTRI”? Au ei sau nu au logică? Să auzim ce spune în continuare Vlad Filat.

Despre scorul socialiştilor: „Dodon a acumulat cele mai multe voturi, dar nu a câştigat alegerile”.

Despre securitatea informaţională: „Nu poţi să comunici cu oamenii despre valorile europene, dacă imediat după plecarea ta, vin alţii care pur şi simplu nimicesc aceste valori, printr-o manipulare asiduă”.

Despre presiunea ruşilor: „Proiectul ruşilor cu denumirea „Moldova”avea scopul bine determinat. Rogozin nu degeaba dă din deget, cu toate că un simplu calcul matematic arată că nu e aşa cum zice el.” Acum atenţie maximă la cât de sincer este preşedintele partidului: „OBIECTIVUL LOR A FOST SĂ LOVEASCĂ ÎN PLDM ŞI ÎN MINE, CA SĂ NE DOBOARE. RECUNOSC, ÎN PARTE AU REUŞIT”-

Despre Usatîi: „Proiectul Usatîi ESTE AL SERVICIILOR SECRETE RUSEŞTI ŞI AL LUMII CRIMINALE”...

Or, Preşedintele PLDM, Vlad Filat, pus faţă în faţă cu scriitorul şi, în cazul de faţă, reporterul Pavel Păduraru, a dat dovadă de O LOGICĂ DE ÎNALTĂ ŢINUTĂ, DAR ŞI DE O SINCERITATE EXTREM DE RARĂ PRINTRE POLITICIENI.

În fine, cel de al treilea autor, anunţat în titlu, Vadim Vasiliu (Adevărul din 5 decembrie c.) titrează: „DODON AMENINŢĂ: INTEGRAREA EUROPEANĂ SE VA FACE FĂRĂ GĂGĂUZIA,TRANSNISTRIA ŞI NORDUL MOLDOVEI”. Da, da, aţi auzit bine: asta a declarat liderul socialiştilor, care mai şi vrea ALEGERI ANTICIPATE...

Pentru ce aceste referiri la cei trei autori, respectiv, la cele trei texte ce vizează realităţile noastre postelectorale? În opinia mea, o caracteristică a mass-media de la noi, ca să nu zic mai dur, O CARENŢĂ ESTE EXCESIVA PERSONALIZARE A PROBLEMELOR ŞI FENOMENELOR POLITICE, ASUPRA CĂRORA SE CONCENTREAZĂ ATÂT ANALIŞTII POLITICI, CÂT ŞI REPORTERII.

Ce am în vedere?

Când se vorbeşte de o problemă încurcată, de o... nereuşită, de o neregulă în viaţa noastră socială, dar mai ales în realităţile politice, imediat este numită o persoană, dar NUMITĂ DUR, FĂRĂ MENAJAMENTE, LA SÂNGE. Ca şi cum totul ar fi depins de acea persoană, care persoană se face răspunzătoare de multele şi nesfârşitele noastre belele. Auzi mereu: „Chirtoacă! Chirtoacă!” Ori: „Filat!Filat!” Ori: „Dodon! Dodon!” Ori: „Pahotniuc! Plahotniuc!” Etc... Şi nu se merge în profunzime, la rădăcina lucrurilor, fenomenelor, ca să ni se arate de unde provin acele MULTE ŞI NESFÂRŞITE ALE NOASTRE BELELE?

Iar ele au rădăcini adânci. Vă voi aminti doar două. Mai întâi: ACEST STAT CARE SE NUMEŞTE REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT ARTIFICIAL, CREAT DE ALŢII ŞI PENTRU ALŢII. NOI VREM SĂ FACEM SĂ FIE AL NOSTRU ŞI PENTRU NOI, DAR ACEI ALŢII ÎL VOR TOT PENTRU EI. În al doilea rând: AŞA NE-A AŞEZAT DUMNEZEU PE ACEST PĂMÂNT CĂ, ACUM, ÎN ACEST SECOL, ÎN ACEASTĂ CONJUNCTURĂ POLITICĂ, LA FEL CUM ERAM CU SECOLE ÎN URMĂ, RĂMÂNEM ÎN CALEA TUTUROR RĂUTĂŢILOR, ADICĂ LA LINIA DE CONFRUNTARE A DOUĂ MARI FORŢE, IAR NOI MICI ŞI...

Apoi cum să dai vina pe politicienii noştri, să-i blamezi zi şi noapte, că nu fac asta, nu fac cealaltă, parcă ei ar fi brodit destinul nostru blestemat... De, fac şi ei ce pot, iar pentru asta se cuvine să-i sprijinim şi să-i ajutăm, nu să tot dăm cu pietre în ei...

Spunea un mare şi crud adevăr despre neamul nostru Eminescu: cea mai mare plăcere a românilor este să-şi omoare domnitorii („Influenţa austriacă asupra Principatelor Române”). Dar şi proverbul popular o confirmă: SCHIMBAREA DOMNILOR, BUCURIA NEBUNILOR! Pe aste trăsături urâte mizează duşmanii neamului nostru şi ajung să ne dezbine. Aşa se face că o JUMĂTATE TRAGE ÎNTR-O PARTE, ALTĂ JUMĂTATE ÎN ALTĂ PARTE...