Vladimir Beşleagă

Câteva reflecţii legate de această Zi a Limbii Române.

Pe parcursul anilor, văzând cât de anevoios este repusă în drepturi Limba Română în viaţa noastră, mi-am zis în mai multe rânduri: „Cei care au fost contra Legii, imediat ce-au văzut că au pierdut, şi ea, totuşi, a fost votată, au sărit cu gura, propunând să se decreteze această zi de 31 August drept zi de... „sărbătoare”.

De ce?

Ca prin manifestări zgomotoase şi fariseice să se compromită însăşi ideea de... Limbă Română. Apoi, prin articolul 13 din constituţie şi-au legitimat diversiunea.

Iar cea mai perfidă scornire a adversarilor Limbii Române a fost expresia veninoasă: „Limbă aţi vrut? Iată că acum nu aveţi ce pune pe... limbă!” Adică am ajuns la marea sărăcie din cauza Limbii şi a... Alfabetului.

Vedeţi la ce metode murdare recurg? Şi asta prin confundarea limbii ca organ fizic-biologic cu vorbirea, ca Dar Divin, Expresie a Sufletului Nemuritor.

De fapt, adevăratul şi cel mai exact termen pentru a desemna ceea ce înţelegem, uzual, prin LIMBĂ, este vorbirea sau, mai exact, ROSTIREA. Acest cuvânt este atât de frumos, expresiv, exact, dar şi... poetic, încât nu există un altul asemenea în întreaga Limbă Română! Şi ca formă, dar şi ca sensuri. Da, pentru că le are mai multe!

Cu adevărat: ROST înseamnă GURĂ.

Dar şi: SENS!

ROSTIRE înseamnă... VORBIRE.

Dar: ROSTUIRE? Ce cuvânt înţelept! ROSTUIRE înseamnă, pe lângă sensul din arta ţesutului, şi punerea în ordine a lucrurilor, a treburilor, a celor casnice, dar mai abitir a treburilor comunităţii, a societăţii în care trăim...

De unde concluzia: astăzi este ZIUA ROSTIRII ROMÂNE!

Şi: fie ca astăzi să fie şi ZIUA... ROSTUIRII ROMÂNE!

31 August 2013

Îmi parvine un grupaj de versuri. Culese la calculator. Puse elegant în pagini.

Citez din primul poem: „O,poezie, gând ferice, suflări alese între Muze
Te cântă inima ce bate ca ritmul rândurilor spuse,
Cutremuri glasul ce vibrează, ca struna harpelor din ceruri,
Străbate sufletul cuvântul, ce străluceşte prin eteruri...”

(Poezie, gând ferice)

Interesant! Să fie copiate de undeva? Imitaţie? Ba bine că nu!

Jos, stă scris:

„Creaţie proprie: Poezia, gând ferice.
Maria Dabija, 13 ani
Or. Basarabeasca.”

Întorc pagină după pagină. Poem după poem. Cel de al doilea întitulat: „Pocăinţă”. Auzi, dta, la 13 ani... pocăinţă!

Citesc: „Lăcata sufletul închide, cu lanţuri mii şi dureroase
Cuprinde inima un cleşte, se lasă-acum o grea sentinţă
Şi rănile te dor cumplit, lăsând doar urme sângeroase
Să rupi lăcatele mereu, lăsând şi-un loc la pocăinţă!”

E bine. Are domnişoara vocabular. Are simţul ritmului. Are metafore. Are simţul armoniei. În fine, are fior poetic!

Şi iar îmi zic: cum vine asta? La doar... 13 ani? Or, şi sub acest splendid poem stă menţiunea:

„Maria Dabija,13 ani...”

Sus în capul paginilor stau scrise două numere de telefoane. Sun la primul. Răspunde mama. Vorbeşte rusa. Sun la al doilea. Răspunde Maria.

--Tu eşti Maria?
--Eu sunt Maria.
--Câţi ani ai?
--13.
--Ale tale sunt versurile?
--Ale mele.
--Când le-ai scris?
--Anul acesta.
--Când ai început să compui?
--Din clasa întâi.
--Acum în ce clasă eşti?
--Într-a şaptea...

Şi tot aşa o întreb şi-mi răspunde: că din clasa întâi nu a mai compus nimic, abia anul acesta a revenit... Iar gândul meu m-a şi dus la junele poet de la Mălini, Nicolae Labiş... Limba română, sfânta noastră Limbă Română a izbucnit ca un adevărat gheizer poetic într-una din zonele aride ale Basarabiei! Şi asta în persoana şi în sufletul gingaş şi candid al unei fiinţe îngereşti ce abia deschide ochi la lume...

Şi ce simbolică miraculoasă, prin chiar numele locului: la... Basarabeasca!

Celelalte titluri de poeme: „Familia”, „Chipul Moldovei”, „Deschideţi pleoapa,omenire!”, „O nouă viaţă pentru Terra...”, „Odă profesorului”, „Trăi-va globul”, „Iarna”. Şi unul cu subiect istoric: „Balada” Lupta de la Călugăreni”...

Uimirea mea sporeşte cu fiece rând parcurs. Iar ca să nu rămână doar a mea, voi mai aduce un pasaj privind destinul Pământului nostru drag, în pericol de a dispare, aşa cum îl vede această copilă fenomenală, hărăzită cu ochi de VIZIONARĂ:

„Trăi-va globul în vecii, ţinând în palme viaţa noastră
Pluti-va în culori mai vii universala boltă-albastră
Iar Soarele să se ridice, pe treapta sa nemuritoare,
Ca un luceafăr fără seamăn, ca o făclie lucitoare!”

20 august 2013.

P.S. Am cules cifra anului şi am avut revelaţia: Dar Maria e de-o seamă cu secolul şi mileniul!

P.P.S. Am mai întrebat-o, dacă a participat la vreo olimpiadă şcolară. „Acum mă pregătesc”.

Am aflat că o asemenea acţiune urmează să aibă loc, curând, la Cimişlia, pentru zona de sud. Sper să răsune în toată Basarabia numele junei poete Maria Dabija de la Basarabeasca. Pentru asta am schiţat acest text...