Cât a fost în clasa a 5-a și a 6-a, Bianca Tănase, acum elevă în clasa a XII-a, a fost supusă abuzului psihologic din partea dirigintei în mod sistematic, ceea ce i-a afectat încrederea în profesori, chiar și după ce s-a mutat la un liceu unde are mai mult experiențe pozitive.
„Eu discutam cu colegii faptul că mă transfer după clasa a 9-a și ideea principală era că, dacă acolo e mai rău sau dacă acolo e fix la fel, pentru ce te duci? Și am intrat în această instituție și am înțeles că, de fapt, lucrurile prin care am trecut (n.r. în gimnaziu) nu sunt normale. Și inițial, ideea asta m-a speriat foarte tare, pentru că eu mă așteptam să intru în instituție, profesorii să strige la mine, să arunce cu lucruri în mine, cum era la fosta școală, și mi-am dat seama că, de fapt, acest lucru nu se întâmplă în spații educaționale normale. Și profesorii, de fapt, nu trebuie să strige la tine și trebuie să te trateze ca pe un om”, povestește Bianca.
Eva Oanța, elevă în clasa a XI-a, spune că vede zilnic situații în care profesorii numesc copiii proști sau vorbesc urât cu elevii.
„Atitudinea lor tot mai reiese din faptul că ei sunt mai mari ca noi și noi trăim într-o societate în care dacă ești mai mare tu meriți respect. Tu nu trebuie să lucrezi pentru respectul tău... Și ei încă mai cred în mentalitatea asta că, dacă ești mai mare și mai ales dacă ești profesor, eu trebuie numaidecât să-l respect orice ar face, dar ei pe mine nu trebuie să mă respecte”, explică Eva.
Bianca și Eva sunt eleve la licee din Chișinău și fac parte dintr-un grup de 50 de copii și adolescenți din toată R. Moldova care activează pe lângă Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC) pentru a asigura spații sigure în școli. În vara anului 2024, grupul a participat la o școală de vară unde li s-a propus să aleagă un subiect care să fie abordat în cadrul unei campanii de prevenire a violenței împotriva copiilor. În cadrul discuțiilor, copiii au menționat mai multe probleme de siguranță cu care se confruntă online și offline, dar până la urmă toți au căzut de acord că violența din partea profesorilor este cea mai gravă. Așa a apărut ideea campaniei de informare #EducațiaNuDoare.
„Noi am fost în ipostaza doar de a susține copiii, dar vreau să zic, totodată, că în calitate de profesioniști rezonăm absolut cu acest subiect care este unul actual… Cunoaștem de la firul ierbii ce se întâmplă în școli și, de asemenea, comunicăm și cu alți colegi din instituții de învățământ, din ONG-uri și credem că subiectul merită să fie abordat destul de serios de toată societatea - și de factori de decizie, și de părinți, și de copii”, povestește Daniela Sîmboteanu, psiholog și președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC).
Atât adolescentele, pornind de la experiența lor personală, cât și experții confirmă că atitudinea profesorilor are un rol major atât în dezvoltarea personalității unui copil, cât și în reușita sa școlară. Elevii care sunt sprijiniți emoțional de profesori sunt mult mai încrezători în forțele proprii și mult mai motivați să depună efort.
Prin campania #EducațiaNuDoare copiii și-au propus să încurajeze comportamentele pozitive ale pedagogilor, ca ele să devină repere și să-i motiveze pe profesori să-și analizeze și evalueze propriile comportamente. De exemplu, una din acțiunile campaniei a fost o expoziție și o serie de videouri cu personalități care povestesc despre profesorii care i-au marcat pozitiv: „Pentru că ideea nu era să vorbim urât despre aceste persoane (n.r. profesori). Voiam inițial să discutăm despre problema asta și să încurajăm profesorii să-și schimbe atitudinea”, explică Bianca. „Să încurajăm profesorii să se uite la propriul comportament față de elevii lor și să analizeze modul în care acțiunile lor au un impact asupra elevilor și, dacă ei consideră că acest lucru este necesar, să se schimbe spre bine”.
Profesorii buni, în opinia celor două eleve, sunt cei care știu să-și gestioneze emoțiile, știu să ceară ajutor atunci când nu mai pot și nu sunt mereu stresați. Iar în relațiile cu elevii știu să-i asculte, le cunosc interesele și preocupările și nu le este frică să laude copiii. Profesorii care le-au marcat pozitiv sunt cei care sunt pasionați de materia pe care o predau, dar în același timp respectă și iubesc copiii.
În acest episod am mai discutat cu Eva și Bianca despre cum reacționează alți colegi de-ai lor la abuzul unor profesori, dar și alți adulți, profesori sau părinți și unde pot găsi sprijin elevii abuzați. De asemenea, adolescentele analizează motivele care duc la abuz din partea profesorilor și propun soluții pentru prevenirea acestor situații în școli.
***
Acesta este al treilea episod dintr-un sezon în care mă întreb dacă educația bună trebuie să doară.
- Unde e limita dintre educație și violență?
- În ce moment buna intenție a unui pedagog de a educa se transformă în abuz?
- Influențează relația cu profesorii atitudinea elevilor față de școală și învățare?
- Ce fel de oameni creștem în școlile din Republica Moldova?
- Ce fel de societate dezvoltăm?
- E posibilă oare educația cu blândețe, cu calm, cu încredere și fără frică?
Pornind de la aceste întrebări am realizat 8 episoade în care am discutat cu părinți, elevi, profesori, psihologi, formatori și autorități despre atmosfera din școlile din R. Moldova. Încep cu istoriile unor oameni reali, elevi și părinți, care au trecut prin situații de abuz în școlile din R. Moldova. Dar nu mi-am propus să spun doar niște istorii cu personaje pozitive și negative. Ceea ce mi-am propus prin aceste discuții e să analizăm și să înțelegem cum se simte fiecare parte implicată, ce explicații are și ce soluții propune. Cum se simte un elev la care se țipă, dar un profesor care ajunge să țipe? Care este impactul asupra ambilor a acestui tip de relaționare?
Educația bună ar trebui să doară?
Intră în „Laboratorul social”. Aici luăm mostre de societate și le studiem la micro...fon.
Un episod nou în fiecare marți, pe site-ul nostru, pe YouTube și pe platforme de podcast, începând cu 25 februarie.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
