„Acordul Ucrainei cu Rusia, pentru tranzitul de gaz, se va încheia la 1 ianuarie 2025 și nu va fi extins”, a transmis categoric premierul de la Kiev, Denis Șmîhal. El a precizat că țara sa ar accepta un acord de tranzit de gaz, atâta timp cât gazul în cauză nu este de origine rusească.
Impactul va fi resimțit cel mai puternic în Slovacia, Ungaria și Austria, care se bazează pe ruta ucraineană de tranzit în proporție de 65% - țările s-au împotrivit vehement renunțării la contractul de tranzit. Însă nici pentru Ucraina n-a fost ușoară o decizie ca aceasta. Potrivit Bruegel, țara va pierde un venit echivalent cu 0,5% din PIB-ul anual prin închiderea acestui contract.
Chiar dacă Slovacia ar fi sperat ca Ucraina să permită tranzitul gazului rusesc cumpărat prin intermediul Azerbaidjanului, președintele Volodimir Zelenski a blocat și această opțiune.
„Nu le vom permite să câștige miliarde cu prețul sângelui nostru. Orice țară din lume care poate cumpăra ceva ieftin de la ruși va deveni dependentă de Rusia - fie că asta se va întâmpla într-o lună sau într-un an. Asta e politica lor”, a punctat joi Zelenski.
Subiectul a dus la tensiuni nemaivăzute în Consiliul European de joi, 19 decembrie. Premierul slovac Robert Fico și Zelenski, invitat special la summitul de la Bruxelles, s-ar fi certat după ce Fico insista că Ucraina trebuie să permită în continuare tranzitul gazului rusesc. Zelenski i-ar fi propus lui Fico o compensație în valoare de 500 de milioane de euro din activele rusești înghețate de UE.
La rândul său, președintele rus, Vladimir Putin, confirmă că Gazprom nu va continua acordul de tranzitare a Ucrainei.
Derogări de la sancțiunile internaționale
Deși SUA a impus sancțiuni asupra Gazprombank, pentru a crea noi obstacole în calea cumpărării gazului rusesc, Turcia a reușit să obțină o derogare de la aceste reguli. Țara mediteraneană se bazează pe Rusia pentru mai mult de 50% din importurile sale energetice, astfel că ministrul Energiei de la Ankara, Alparslan Bayraktar, a argumentat că Turcia este dependentă de Moscova pentru a-și putea asigura nevoile energetice.
„Aceste sancțiuni vor afecta Turcia. Nu putem plăti, dacă nu plătim nu primim nimic”, a transmis Bayraktar înaintea anunțului că derogarea i-a fost acordată.
Slovacia, țară care a cerut o derogare, a încercat să convingă atât UE cât și Ucraina să continue tranzitul gazului rusesc. Compania de stat a Slovaciei a redactat o declarație semnată de parteneri din Ungaria, Austria și Italia, cerând să se continue acordul. Italia, care la începutul acestui an spunea că n-are nevoie de gazul rusesc și că ar susține sancțiunile europene asupra gazului natural lichefiat (LNG), a primit săptămâna aceasta primul său import de LNG rusesc. Mai mult, ministrul Energiei de la Roma spune că ar lua în considerare importurile de gaz natural rusesc după finalul războiului.
Potrivit ministrei Economiei din Slovacia, Denisa Saková, țările europene și companiile de gaz europene ar avea nevoie de 15 miliarde de metri cubi de gaz rusesc anul viitor. Costul trecerii la alt furnizor ar putea fi, doar pentru Slovacia, de peste 150 de milioane de euro.
SUA a acordat joi, 19 decembrie, o derogare similară și Ungariei, altă țară în principal dependentă de gazul rusesc. Înainte să o obțină, ministrul de Externe de la Budapesta, Peter Szijjarto, anunțase că țara sa și celelalte țări afectate ar fi găsit o metodă alternativă de plată, dar nu a explicat care ar fi aceasta.
Premierul filorus de la Bratislava, Robert Fico, discutase pe 19 decembrie cu șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre posibilitatea ca gazul rusesc să curgă în continuare prin Ucraina. „Țin cont de decizia guvernului ucrainean, că nu-și doresc să extindă contractul cu Gazprom. Dar asta nu înseamnă că nu putem cumpăra gaz din est”, a argumentat Fico. El ar încerca să diversifice importurile de gaz pentru țara sa, dar n-a precizat de unde altundeva s-ar presupune că vin aceste importuri.
În noiembrie, compania energetică de stat din Slovacia a semnat un contract-pilot cu Azerbaidjanul, ca să cumpere gaz de acolo prin conducta TurkStream.
Nici UE nu e interesată să continue acordul de tranzit. UE încearcă să urmeze o țintă autoimpusă de a opri complet toate importurile de gaz rusesc până în 2027.
„Comisia Europeană nu susține nicio discuție pe tema extinderii contractului, nici alte soluții pentru a menține tranzitul și nu a fost implicată în niciun fel de negocieri pe această temă”, a transmis un purtător de cuvânt al Comisiei pentru Reuters, pe 20 decembrie.
UE insistă și că tot gazul importat din Azerbaidjan provine cu adevărat de acolo, spunând că este „conectat doar la câmpurile de gaz azere” și nu ar include gaz adus din Rusia. O analiză Chatham House avertizează că Azerbaidjanul și Turcia vând Europei gaz rusesc.
În 2022, UE a semnat un acord de import cu Azerbaidjanul, prin care dorește să dubleze importurile până în 2027. La începutul acestui an, în jur de 7% din gazul din Europa era importat din Azerbaidjan.
Una dintre țările cele mai investite în acordul cu Baku este Italia, care primește gaz azer prin gazoductul Trans-Adriatic.
Până și Serbia, țară non-UE al cărei lider autocrat înclină spre Moscova, încearcă să-și reducă dependența de Rusia îndreptându-se spre Azerbaidjan. Guvernul de la Belgrad a semnat în septembrie un acord cu autoritățile de la Baku, care dublează aprovizionarea pe timp de iarnă.
Serbia se bazează pe gazul din Azerbaidjan în proporție de sub 15%, iar partenerul principal care acoperă nevoile energetice ale sârbilor rămâne Gazprom. Acordul Serbia-Gazprom va expira în martie 2025, deci rămâne de văzut care vor fi noile condiții.
Moldova, în criză energetică
Deși Moldova nu mai cumpără gaze naturale de la Gazprom, regiunea transnistreană depinde în totalitate de gazele rusești care tranzitează Ucraina.
Și vicepremierul pentru integrare Oleg Serebrian ar fi încercat să discute cu Kievul despre posibilitatea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina după ce expiră acordul curent, însă el ar fi simțit că nu era loc de astfel de negocieri.
Din 16 decembrie, Chișinăul a declarat stare de urgență pentru 60 de zile în legătură cu așteptata sistare sau reducere a livrărilor de gaze de la Gazprom pentru Transnistria, unde se află centrala termoelectrică MGRES care asigură mai mult de jumătate din consumul de energie electrică al malului drept al Nistrului.
Președinta Maia Sandu a acuzat Rusia că a adus regiunea din stânga Nistrului în pragul unei crize a gazelor, spunând că autoritățile de la Chișinău pot cumpăra pe piață gaze pentru consumatorii transnistreni și electricitate pentru cei de pe malul drept.
România și autoritățile de la Bruxelles au promis că vor ajuta Moldova în domeniul energiei. Chișinăul a decis, după declararea stării de urgență, că va cumpăra mai multă electricitate de la români, care o produc la centrala nucleară de la Cernavodă.
Alte necunoscute: SUA și Siria
Ecuația energetică a Europei ține și de ceea ce se va întâmpla la Washington, odată cu revenirea lui Donald Trump la putere. Trump a câștigat cursa de realegere cu promisiunea că va impune taxe de import majore, iar parte din planul său pentru a promova exporturile americane ar fi să strângă țările UE cu ușa, ca să cumpere petrol și gaz american.
„Am spus Uniunii Europene că trebuie să-și compenseze deficitul enorm față de SUA prin achiziții masive a petrolului și gazului nostru. Altfel, băgăm tare cu tarifele la import!”, a amenințat el.
Până și schimbarea de situație din Siria ar putea avea un impact asupra aprovizionării energetice a Europei. Mai multă stabilitate și un regim prietenos, recunoscut internațional la Damasc ar putea permite Turciei - țară de tranzit esențială pentru Europa - să învie un proiect pentru un gazoduct Qatar-Turcia. Planul fusese în trecut respins de regimul Assad, pentru a păstra întâietatea gazului rusesc pe piețele europene.
Alparslan Bayraktar, ministrul Energiei de la Ankara, discutase posibilitatea de a renegocia acest proiect la doar două zile după fuga lui Assad din Siria.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
