Acum trei ani, Alina Andronache s-a mutat împreună cu soțul și cei trei copii într-un orășel din sudul Angliei, comparabil ca populație cu Soroca. În primul episod din acest sezon, Alina a povestit despre experiența lor în școlile din R. Moldova. Băiatul mai mare al Alinei a mers în clasa întâi la o școală privată din Chișinău, unde toată clasa a fost supusă la abuz fizic, verbal și psihologic din partea învățătoarei în mod sistematic. Atunci au transferat copilul la o școală publică, unde a mers și al doilea fiu. Aici nu au fost cazuri grave de abuz, dar erau situații când părinților li se reproșa că fiul lor diminuează autoritatea învățătoarei pentru că întreabă de ce trebuie să facă o anumită sarcină sau era taxat pentru că rezolva problemele la matematică după altă metodă decât cea din manual, lucru care, de exemplu, la școala din Anglia, dimpotrivă, este apreciat.
Decizia familiei Andronache de a emigra a fost influențată și de atmosfera din școlile din Republica Moldova, de dorința părinților de a le oferi copiilor o educație mai bună: „ Noi ne gândeam o perioadă că poate ar trebui să plecăm din țară pentru că vedem altfel modul de educare și creștere a copiilor. Sistemul educațional din Moldova era obositor nu doar pentru copii, dar era obositor și pentru noi, părinții. În momentul în care ești împotriva taxelor, care se colectează ilegal, și primești reproșuri și de la părinți și de la profesori că de ce facem probleme... era și pentru noi obositor”.
Acum copiii merg cu drag la școală și chiar așteaptă să se termine vacanța ca să revină la școală - „noi, cei care venim din spațiul post-sovietic, acum vedem această abordare - că copilul poate să învețe foarte multe fără a avea teme pentru acasă, fără a fi (tratat) cu strictețe, ci cu o abordare mult mai empatică, mult mai individuală”.
Lecțiile încep la ora 9:00, există o pauză mare la care toți copiii sunt afară, iar școlile primare sunt multe și foarte aproape de casă. Toate aceste decizii susțin ideea de educație ce ține cont de nevoile copiilor la nivel practic și nu doar declarativ. Lecțiile sunt foarte interactive, se organizează multe excursii tematice, activități în pădure sau în grădina școlii. Toate acestea susțin motivația copiilor de a învăța.
Dar și felul cum e organizată școala, comunicarea cu părinții, evaluarea elevilor, condițiile de muncă și de formare pentru profesori contribuie la o abordare mai relaxată și eficientă în același timp.
***
Acesta este al șaptelea episod dintr-un sezon în care mă întreb dacă educația bună trebuie să doară.
- Unde e limita dintre educație și violență?
- În ce moment buna intenție a unui pedagog de a educa se transformă în abuz?
- Influențează relația cu profesorii atitudinea elevilor față de școală și învățare?
- Ce fel de oameni creștem în școlile din Republica Moldova?
- Ce fel de societate dezvoltăm?
- E posibilă oare educația cu blândețe, cu calm, cu încredere și fără frică?
Pornind de la aceste întrebări am realizat 8 episoade în care am discutat cu părinți, elevi, profesori, psihologi, formatori și autorități despre atmosfera din școlile din R. Moldova. Încep cu istoriile unor oameni reali, elevi și părinți, care au trecut prin situații de abuz în școlile din R. Moldova. Dar nu mi-am propus să spun doar niște istorii cu personaje pozitive și negative. Ceea ce mi-am propus prin aceste discuții e să analizăm și să înțelegem cum se simte fiecare parte implicată, ce explicații are și ce soluții propune. Cum se simte un elev la care se țipă, dar un profesor care ajunge să țipe? Care este impactul asupra ambilor a acestui tip de relaționare?
Educația bună ar trebui să doară?
Intră în „Laboratorul social”. Aici luăm mostre de societate și le studiem la micro...fon.
Un episod nou în fiecare marți, pe site-ul nostru, pe YouTube și pe Apple Podcasts, începând cu 25 februarie. Peste hotare, podcastul este accesibil și pe Spotify.
