O avocată, o terapeută și trei specialiste în psihologie s-au unit pentru a oferi asistență femeilor în dificultate. Victimele violenței sau ale abuzului aflate în Italia pot apela la numărul de telefon +393518217270 pentru a vorbi cu persoana de gardă despre problemele lor. Voluntarele le vor îndruma apoi ce pași urmează să întreprindă pentru a le depăși.
Proiectul lor a fost lansat pe 28 ianuarie curent, iar beneficiarele nu au întârziat să apară, în Italia femeile din Moldova fiind în topul imigrantelor victime ale violenței.
În Italia, femeile străine sunt afectate de violență de-a lungul vieții în aceeași măsură ca și italiencele (31,3% și 31,5%), potrivit statisticilor oficiale. Violența fizică este mai frecventă în rândul străinelor (25,7% față de 19,6%), în timp ce violența sexuală - printre italience (21,5% față de 16,2%). Moldovencele (37,3%), româncele (33,9%) și ucrainencele (33,2%) suferă mai des de violență. Spre deosebire de italience, imigrantele sunt agresate în mare parte de parteneri sau foști parteneri (20,4% față de 12,9%), și mai puțin de alți bărbați.
„Credeam că doar generația mea a trăit asta”
Lilia Olog a fost profesoară de latină și psihologie, iar de din anul 2001 e stabilită cu familia în Italia, unde a avut zeci de joburi: a făcut menaj, a fost îngrijitoare și babysitter, a lucrat în spital și în servicii de reabilitare pentru consumatori de alcool și droguri.
În prima căsătorie, atunci când se afla în R. Moldova, a fost și ea victimă a violenței domestice. Activa la un liceu și își amintește cum mergea la ore cu ochelari de soare ca să ascundă vânătăile de sub ochi sau cum trebuia să poarte haine cu mâneci lungi, care să-i acopere urmele de lovituri de pe corp. Mai târziu, loviturile veneau spre locuri mai puțin vizibile, în regiunea tâmplelor sau în cap, iar violența fizică era însoțită de cea psihologică.
„Dacă mergeam la frizerie, după ce mă întorceam acasă, îmi spăla capul, ca să nu am coafură. Îmi ștergea oja de pe unghii. Îmi cerea să fac lucruri pe care eu nu voiam să le fac. După divorț, mi-am jurat că îmi voi păstra mereu identitatea. Nu există bărbat care mă va croi după tiparul lui”, explică Lilia.
Credea că femeile de azi nu mai sunt supuse atât de des violenței în familie, că generația care a venit după ea a învățat să fie altfel. Dar ajungând la Linia Roșie, a înțeles că nu e nici pe departe așa. Amploarea fenomenului a îngrozit-o, mai ales că are o fiică de vârsta medie a femeilor care, în Italia, devin cel mai des victime ale violenței – 35 de ani.
„Victimele violenței în Italia sunt femei între 30 și 40 de ani. Fetele și femeile noastre, să știți, trăiesc și mai mult, și mai activ, și mai intens fenomenul de violență”, subliniază ea.
Astfel, Lilia și-a pus drept obiectiv să ofere suport, inclusiv psihologic, femeilor care trec prin violență, chiar dacă proiectul „Linia Roșie” există doar din entuziasmul celor voluntare.
Nu-și cunosc drepturile și nu știu unde să ceară ajutor
Svetlana Jereghi este avocată și, în prezent, este coordonatoarea proiectului „Linia Roșie Italia”. A plecat din R. Moldova în anul 2006, după ce și-a încheiat studiile, ca mulți alții – în căutarea unui trai mai bun.
„Vin dintr-o familie simplă, unde banul era foarte bine calculat. Încă din liceu îmi doream să-mi fac o viață peste hotare. Voiam ca viitorul meu să fie mai frumos. Și chiar dacă în Italia mi-am clădit familia, casa și cariera, gândul meu este mereu la R. Moldova. Aici, am o misiune importantă: să lupt pentru drepturile femeilor”, povestește ea.
Avocata spune că pentru imigrante nu este neapărat greu să obțină acces la justiție în Italia. „Există aici o lege care dă dreptul persoanelor care nu au venituri sau au venituri mici să-și ia un avocat plătit de stat. Sunt și centre de migrațiune, unde pot obține consultații juridice gratuite. În acest sens, accesul la justiție nu este limitat”, precizează Svetlana.
Problema este, explică ea, că instituțiile de stat nu colaborează eficient între ele și că, adesea, femeile imigrante nu-și cunosc drepturile sau nu știu unde se pot adresa după ajutor.
Astfel, echipa sa și-a pus în planul pentru acest an să desfășoare, în special, activități de informare printre femeile migrante. De asemenea, activistele au organizat mai multe evenimente cu prezență fizică. Ultimul a avut loc pe 1 iunie curent, când au adus la un loc adolescente din R. Moldova pentru a le vorbi despre combaterea violenței și hărțuirii online.
Coordonatoarea proiectului precizează că, cel mai des, femeile care apelează la acest serviciu solicită ajutor pentru cazuri de violență fizică și economică sau hărțuire online. Adesea, ele se simt neprotejate și nu cunosc cum pot interveni autoritățile ca să le ajute. Multe dintre femeile care apelează la Linia Roșie au nevoie de sprijin psihologic, pentru că le este frică sau se simt singure. Ședințele cu voluntarele specializate în psihologie le ajută să capete încredere în propriile forțe.
„Dacă eu am putut depăși trădarea și abandonul, orice femeie poate”
Eugenia Ursu, o altă membră a echipei, locuiește în Italia de 26 de ani. A plecat din Moldova din motive personale. „Cel care urma să-mi devină soț era aici de șapte luni și mi-a propus să vin și eu. Erau vremuri dificile și la întrebarea ce să fac acolo, el mi-a răspuns că poate în doi va fi mai ușor”, își amintește Eugenia.
În prezent, este maseuză-terapeută și spune că experiența de lucru cu durerea fizică o ajută și în această nouă misiune, de a le oferi suport femeilor care trec prin perioade dificile din punct de vedere psihologic.
„Știu că dacă eu am găsit resurse ca să depășesc abuzul, trădarea și abandonul, atunci și alte femei pot face asta”, spune Eugenia.
Ea subliniază că este important ca femeile să ceară ajutor de la profesioniști atunci când se simt depășite de situație și să fie susținute de femei care au trecut prin cazuri similare.
„Multe femei ies din aceste relații doar la îndemnul copiilor”
Gabriela Mitrofan este de profesie psihologă și a venit în Italia în 2006, pentru a se alătura soțului său, întrucât devenise prea greu pentru ei să-și păstreze familia la distanță.
Ea a lăsat în urmă universitatea la care preda și unde își susținuse teza de doctor în psihologie sportivă. În anii care au urmat, nu și-a echivalat diploma în Italia, dar a rămas psihologă pentru majoritatea cunoscuților săi și pentru oricine îi cerea ajutorul.
Inițial, a lucrat pentru o asociație moldo-italiană care se ocupa de integrarea imigranților. Acolo a și aflat cât de complicată este viața unora dintre femeile migrante, cum luptă cu neputința, disperarea sau singurătatea. Respectiv, când a auzit despre lansarea Liniei Roșii, la începutul acestui an, s-a bucurat că aici cunoștințele și experiența sa vor fi utile.
„Victimele au nevoie de mult timp pentru a se rupe de o relație toxică. Cel mai des, în cazul femeilor noastre, sentimentele de vinovăție și rușine le fac să rămână. În plus, ele încep să vorbească despre abuz doar când se ajunge la violență fizică. Nu rareori am văzut că femeile ies din astfel de relații doar atunci când copiii lor cresc și le îndeamnă să plece”, spune Gabriela.
Potrivit ei, traumele supraviețuitoarelor violenței se cicatrizează foarte greu și, inclusiv din acest motiv, e bine pentru ele să știe că acum au unde cere ajutor în limba pe care o vorbesc.
„Noi știm cum e să treci prin ruptura de casă”
Viorica Mereuță, o altă voluntară a proiectului, se află în Italia de 8 ani. A plecat din Moldova pentru a se alătura soțului său iar, în prezent, este studentă la Facultatea de Medicină și Chirurgie din orașul Parma, la specialitatea de educator profesional sanitar în reabilitare psihiatrică și social-psihologică.
Despre Linia Roșie Italia a aflat de pe rețelele de socializare și a scris un mesaj că ar vrea să se alăture proiectului. „Mi-am dorit să fiu acolo unde este nevoie de susținere, înțelegere, empatie, mai ales că, atunci când vii într-o țară străină, de multe ori, are loc un fel de ruptură autobiografică, în special în cazul femeilor. Noi știm cel mai bine cum e să treci prin asta”, precizează femeia.
Viorica spune că, pentru ea, este terapeutic să poată împărtăși din experiența sa de viață, din cunoștințele pe care le obține la universitate și din practica cu pacienții, contribuind astfel la o viață mai bună a femeilor care au trecut sau trec prin violență.
Linia Roșie, serviciu al asociației obștești „Help”, parte a Coaliției Naționale „Viață fără violență”, a fost lansată în 2019, în Franța, la inițiativa Vioricăi Țâmbalari, care este în prezent directoare generală a Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor.
Proiectul a fost extins ulterior și în Italia, acolo unde se află una dintre cele mai numeroase comunități de moldoveni din afara țării. Linia Roșie există acum în trei state europene: Franța, Italia și Norvegia, rețeaua urmând a fi extinsă în Germania și Marea Britanie.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
