La plecare, Victoria lăsa în spate un post la Ambasada Marii Britanii în R. Moldova, unde a gestionat proiecte în domeniul consolidării păcii concentrate pe regiunea transnistreană. Spune că și-a dorit să urmeze aceeași cale și atunci când a început căutările pentru locuri de muncă la Londra.
Viața de la zero
Plecarea de acasă nu a fost o necesitate, ci, mai degrabă, o alegere, fiind determinată de relația la distanță cu partenerul său, care i-a devenit apoi soț. În pofida faptului că lucrurile păreau destul de certe, adaptarea nu a fost ușoară.
„Toată schimbarea asta m-a bulversat din rărunchi. Eu plecam din țară într-un moment al vieții când eram foarte bine în Moldova: știam întotdeauna că o să-mi pot găsi de lucru, aveam prieteni, familie și o zonă de confort, inclusiv mental”, povestește Victoria.
Mai mult decât atât, pentru că era și activă civic, a fi deconectată de la tot ce se întâmpla în Moldova i se părea acum un fel de trădare. „Să nu mai fie nevoie de mine și de tot ce făceam mi se părea așa… un sfârșit de lume”, adaugă Victoria acum, zâmbind.
Primul an a fost mai complicat, dar, cu timpul, lucrurile au început să se așeze. Obținuse un post de muncă la o organizație internațională non-guvernamentală numită „Conciliation Resources”, specializată în consolidarea păcii. Făcea zilnic o navetă de cinci ore, în ambele direcții, și învăța treptat cum funcționează lucrurile în mediul de acolo – cu cercurile sociale, cu activismul, cu prieteniile.
Cântecul care a unit tinerii din Cașmir
Programul în care a început să lucreze la Londra era concentrat pe Asia de Sud și, în special, pe conflictul din Cașmir, dintre India și Pakistan. Au ajutat-o mult cunoștințele pe care le avea din R. Moldova și vorbea deja, așa cum spune ea, această limbă a dezvoltării internaționale.
„Ceea ce trebuia să facem era să adunăm organizațiile partenere locale – acești oameni, care fie erau politicieni, fie persoane din societatea civilă sau tineri activi de ambele părți – și să-i aducem într-o locație neutră, pentru a facilita dialogul între ei”, explică Victoria.
Întrunirile respective se făceau în țări ca Vietnam sau Thailanda, iar această experiență i s-a părut deosebită, mai ales pentru că a reușit să observe cum e când se adună la un loc oameni care au același trecut cultural și istoric, dar se văd pentru prima dată.
„Chiar dacă pe ei, cum e și la noi, îi desparte doar un râu, oamenii practic nu se cunosc. Și atunci, organizația asta făcea: încerca să aducă tineri împreună, ca ei să dezvolte tot felul de viziuni despre viitorul Cașmirului și despre rolul lor în acest context”, explică tânăra.
Își amintește cum, la o întrunire care părea să degenereze într-un conflict, participanții au găsit un mod de mediere mai creativ.
„Era un eveniment cu circa 30 tineri din ambele părți ale Cașmirului care, la un moment dat, au început o discuție foarte tensionată. Efectiv, stăteau la două capete diferite ale mesei. Părea un punct mort al conversației, când o fată s-a ridicat și a început să cânte și, culmea, după ea au început să cânte cu toții, pe rând, ca într-un film. Era un cântec simbolic pentru ei despre libertate”, povestește Victoria.
După asta, discuția a continuat în mod liniștit, iar pentru ea și colegii săi, acesta a devenit un exemplu despre cum uneori a fi inventiv și flexibil poate ajuta în situații de criză.
Un LinkedIn al moldovenilor
La puțin timp după ce a început pandemia de COVID-19, Victoria a decis să ia o pauză, pentru a se concentra pe proiecte personale. Întrucât simțea că se deconectează tot mai mult de la ceea ce se întâmplă acasă, dar și de alți oameni ca ea, din diaspora, însă, nu voia să accepte acest lucru, a decis să caute cum să facă o schimbare.
După mai multe discuții cu alte persoane de acasă și din afară, a găsit o echipă împreună cu care a început să lucreze la Diaspora Connect – o platformă online, unde moldovenii stabiliți peste hotare împart date despre experiența lor profesională și, în același timp, își arată disponibilitatea de a colabora cu instituții, organizații sau jurnaliști de acasă.
„Am vrut așa, un fel de LinkedIn, un cuib online, în care să fim noi, ăștia din diasporă, care, muncind, căpătăm tot felul de experiențe ori competențe, iar ca reper, avem în cap mereu Moldova. Ne spunem ce bine-ar fi să avem un lucru sau altul la noi acasă. Sentimentul acesta îl aveam nu doar eu, dar ne lipsea un instrument tehnic prin care să transferăm cunoștințele respective”, precizează Victoria.
Așa a apărut, în 2020, Diaspora Connect, care între timp a adunat peste o mie de membri din peste 40 de țări ale lumii, cu experiență în diferite domenii, de la antreprenoriat până la infrastructură sau mediu. Victoria spune că mulți membri au fost identificați pe platformă și atrași pentru diferite funcții în țară, ajungând în ministere, agenții publice sau oferind consultanță.
Ea menționează că această bază de date unește, în continuare, oameni care, chiar și de la distanță, vor să contribuie la procesele de dezvoltare din țară și vor să fie parteneri cu autoritățile sau cu societatea civilă.
Munca alături de savanții britanici
Din 2022, Victoria lucrează la Centrul Internațional pentru Agricultură și Bioștiință din Marea Britanie. Organizația se ocupă de cercetare, cu scopul de a rezolva probleme din agricultură, determinate de schimbările de mediu, inclusiv oferind soluții digitale pentru micii fermieri. Proiectele organizației sprijină mici fermieri din peste 50 de țări să-și protejeze culturile agricole și să piardă cât mai puțin din ceea ce cultivă. Aceștia au acces la biopesticide sigure pentru sănătate și pentru mediu sau la unele instrumente digitale care îi pot ajuta de exemplu, să anticipeze, o invazie de dăunători pe câmpurile lor.
Și dacă altădată făcea glume despre „savanții britanici”, Victoria râde acum că a ajuns să lucreze alături de ei. Munca ei constă în a le oferi suport savanților care sunt în căutare de fonduri sau finanțări.
„Cercetătorii noștri au tot felul de idei inovative și pot găsi soluții pentru probleme urgente în agricultură, dar, pentru asta, au nevoie și de bani și atunci trebuie să existe o echipă de oameni în organizație care să-i ajute să scrie proiecte competitive. Ei bine, asta fac eu”, completează tânăra.
Recunoaște că nu e tocmai ușor, mai ales că acum pentru donatori sunt prioritare domeniile legate de securitate, iar agricultura sustenabilă și adaptarea la schimbările climatice rămân pe planul secund. Dar mai spune că nu se teme de provocări, iar recent a reușit să aducă organizației sale o finanțare în sumă de peste un milion de lire sterline.
Revine periodic acasă – ultima dată a vizitat Chișinăul în luna mai – și se bucură să vadă că, în pofida greutăților, lucrurile par să se miște spre bine în țară, puțin câte puțin.
„Ne bucurăm și noi, în diaspora, când putem să punem umărul și să ajutăm în orice fel: să mergem la alegeri, să contribuim la cauze caritabile ori, ca în cazul meu, să facem transfer de cunoștințe și de bune practici”, conchide Victoria.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
