La exact o lună de când premierul britanic Keir Starmer a anunțat formarea „Coalition of the Willing” pentru a stabili o misiune militară în Ucraina, rămân încă destule întrebări.
Starmer a declarat că planul va implica „trupe britanice la sol și avioane în aer, împreună cu alții”.
Acest lucru a generat imediat incertitudine cu privire la cine va contribui și cum. Răspunsurile sunt încă puține.
Cine ar putea trimite trupe în Ucraina?
Până acum, Franța e singura țară care și-a luat un angajament clar de a trimite forțe militare în Ucraina în cadrul misiunii.
Conferința de la Londra și întâlnirile care au urmat au implicat aproximativ 30 de țări. Unele dintre acestea vor avea, cel mai probabil, un rol de sprijin.
Germania, de exemplu, a vorbit despre trimiterea de trupe printr-un mandat ONU, însă Rusia se opune misiunii și și-ar exercita dreptul de veto. Prin urmare, implicarea Berlinului se va baza probabil pe sprijin din afara țării, cum ar fi logistica.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a întâlnit la 1 aprilie, la Kiev, cu ministra germană de Externe, Annalena Baerbock, aflată la final de mandat, și a declarat că „un cerc restrâns de țări” este dispus să trimită contingente.
Unele țări au menționat că ar putea face parte din acest cerc.
Întrebat despre trimiterea de trupe, prim-ministrul suedez Ulf Kristersson a declarat că este „gata să ajute... în anumite condiții”, în timp ce ministrul danez de Externe, Lars Lokke Rasmussen, a declarat că țara lui este pregătită pentru asta „în principiu”.
Premierul australian Anthony Albanese a declarat că țara lui ar putea trimite „o mică contribuție”, dar se confruntă cu alegeri în luna mai. Belgia a declarat că ar fi „logic” să participe.
Unele dintre cele 30 de țări, precum Polonia, care își prioritizează propriile preocupări imediate de securitate față de Rusia și Belarus, au exclus trimiterea de trupe. Grecia a declarat, de asemenea, că nu va desfășura trupe. La fel a declarat și România.
Turcia, o mare putere militară învecinată cu Ucraina, cu mijloace aeriene și navale substanțiale, ar fi un potențial contributor important. Turcia nu a făcut o declarație clară într-un sens sau altul.
Ce ar face trupele occidentale în Ucraina?
Inițiativa a fost deseori denumită misiune de menținere a păcii, însă aceasta este o denumire greșită.
„Dacă o numim «misiune de menținere a păcii», ne referim de obicei la o misiune de menținere a păcii în cadrul ONU, care necesită participarea la acordurile ambelor părți. O «misiune de asigurare» nu necesită acordul Rusiei”, a declarat, pe 1 aprilie, un diplomat NATO pentru serviciul ucrainean al RFE/RL.
Ideea este că, după ce se ajunge la o încetare a focului sau la un acord de pace, forța este desfășurată pentru a ajuta Ucraina să fie sigură că Rusia nu o va ataca din nou.
„Dacă ar exista din nou o agresiune generalizată împotriva solului ucrainean, aceste armate ar fi atacate și atunci ar fi cadrul nostru obișnuit de angajament”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron înaintea unui summit organizat de coaliție la Paris pe 27 martie.
„Soldații noștri, atunci când sunt angajați și desfășurați, sunt acolo pentru a reacționa și a răspunde la deciziile comandantului suprem și, dacă se află într-o situație de conflict, pentru a răspunde la aceasta.”
Dar nu e luată în calcul o desfășurare a forțelor în prima linie.
După reuniunea de la Paris, Macron a spus că forțele vor fi în „anumite locații strategice”. Starmer și Zelenski au vorbit despre forțe aeriene, maritime și terestre.
În ultimele câteva săptămâni, coordonatori militari s-au pregătit pentru diverse scenarii.
Diplomații NATO au declarat pentru RFE/RL că viziunea finală a viitorului contingent nu a fost încă stabilită și va depinde în mare măsură de circumstanțele care vor conduce la eventuala sa desfășurare.
Opoziția rusească
Rusia a precizat de mult timp că se opune oricărei desfășurări în Ucraina care implică forțe din țările NATO. După cum s-a menționat, acest lucru exclude o misiune mandatată de ONU.
Însă țările europene au indicat că ar fi dispuse să desfășoare o misiune fără acordul Rusiei. Macron a clarificat acest lucru într-un interviu recent pentru ziare regionale franceze.
„Dacă Ucraina solicită forțelor aliate să se afle pe teritoriul său, nu depinde de Rusia să le accepte sau să le respingă”, a spus el.
Dar dacă Rusia nu poate opri misiunea, ar mai putea exista un obstacol.
Blocajul american
De la bun început, desfășurarea forțelor s-a bazat pe existența a ceea ce Starmer a numit „backstop” (blocaj) american.
Aceasta se referă la furnizarea de sprijin aerian, logistică și informații. Dar până în prezent nu a existat niciun semnal clar din partea Washingtonului că este pregătit să ajute.
Dimpotrivă, a existat o critică acerbă din partea unuia dintre cei mai apropiați colaboratori ai președintelui american Donald Trump.
Steve Witkoff, o figură cheie în eforturile de a negocia o încetare a focului între Rusia și Ucraina, a respins-o ca fiind „o poziție de fațadă”.
Un diplomat dintr-o țară europeană membră al NATO a declarat pentru RFE/RL că aceasta este o provocare care trebuie depășită.
„Trebuie să venim cu o propunere specifică și să o prezentăm Statelor Unite”, a spus el. „Nu ar trebui să demonstrăm dependență totală față de prezența americană. Ar trebui să avem respect de sine. Trebuie să acționăm singuri și apoi să invităm Statele Unite să ni se alăture.”
Fostul șef al armatei americane în Europa, Ben Hodges, a declarat luna trecută pentru RFE/RL că Europa ar trebui să se descurce singură.
„Soldații pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor din Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Finlanda și Polonia sunt femei și bărbați de calitate, cu echipament bun”, a spus el.
Ce urmează?
De la observațiile inițiale ale lui Starmer, a avut loc o serie de reuniuni la diferite niveluri pentru a lucra la propuneri. Următoarele discuții, anunțate de Zelenski, au fost pe 4 aprilie.
Este posibil ca procesul să mai aibă câțiva pași de parcurs.
„Aceasta este o încercare de a găsi o nouă formă de garanții din partea partenerilor noștri europeni”, a declarat Serhi Leșcenko, consilier în cadrul biroului președintelui Zelenski, pentru RFE/RL săptămâna trecută.
„Este nevoie de timp. Nu trebuie să ne așteptăm la soluții instantanee aici”.
Articol publicat inițial pe rferl.org și tradus de Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
