Născută pe 7 februarie 1987 la Hâncești. Licențiată în jurnalism social la USM, masterand în Consiliere Spirituală. De patru ani este manager de proiecte pentru The Christian Broadcast Network (CBN Europe / CBN Moldova), organizația unde poate cumula jurnalismul cu educația, călătoriile și caritatea. La master cercetează domeniul Inteligenței Emoționale și învăță să pună limite, să se vindece de workaholic. Și după Covid-19 mai are o pasiune: sănătatea și industria Network Marketing-ului -pe care o consideră cea mai tare școală de dezvoltare personală.
LUNI | Ziua Dragostei
După un „2020 Selah - Oprire” în care Dumnezeu m-a învățat ce înseamnă odihnă, vindecare și liniște. După un 2021 în care mi-am luat rămas bun, definitiv de la bornout și am descoperit culmile sufocante ale bucuriei... Am pășit în 2022 cu planuri mărețe, atât de mărețe încât agenda mea imprevizibilă, m-a surprins chiar și pe mine. M-am trezit la 06:30 dimineața, chiar dacă aseară am ajuns târziu și nu mi-am pus alarma să mă trezească.
Am petrecut weekend-ul în stepa Bugeacului, Găgăuzia, la Ciadîr-Lunga și la Etulya, marginea geografiei la granița cu Ucraina. Am avut un timp special în weekend prezentând programele Cartea Cărților, am savurat aerul proaspăt de la țară, mirosul de sat și priveliști fantastice de primăvară. La Etulya au înflorit deja ghioceii. În acest weekend, Dumnezeu, pictorul meu preferat, mi-a pictat cerul în nuanțe și forme deosebite.
Aș vrea să citesc planurile mele din aplicația You Version, dar ochii mei nu vor să se deschidă. Am așa o oboseală acută, dar plăcută. Dacă nu aș fi avut oaspeți, astăzi mi-aș fi luat liber. Pentru un moment îmi vine gândul ca un fulger că dacă nu mă ridic din pat pierd autobuzul de la 08:12 și nu reușesc să ajung la verișoara mea la spital până la ora 09:00. Nadiușa este verișoara mea, a născut pe 10 ianuarie două gemene. După o zi Sănduța a plecat să fie îngeraș în prezența Celui care a țesut-o în chip minunat, iar Tincuța este o adevărată minune. Dar un sentiment amar și dureros mă copleșește când îmi amintesc să verișoara mea e testată pozitiv cu COVID și trimisă acasă, iar Tincuța de doar o lună a rămas singură în spital. Deci nu am unde să mă grăbesc, dar mintea mea începe să planifice toată ziua. Astăzi am planificat un interviu cu colega mea Ana Bejenaru. M-a provocat să vorbim despre sănătatea mintală și depresie. După care vom avea oaspeți trei noi prieteni din Turcia pe care i-am cunoscut în weekend la Ciadîr-Lunga. Mă gândesc ce ar fi mai fain să le arăt în Chișinău?
După rutina mea matinală mă îndrept spre birou, la ora 11:00 este „Morning Devos” momentul meu perfect cu echipa CBN Europe. Allen, un om plin de empatie, bunătate și dragoste, citește din 1 Ioan 4:7-12 rețeta dragostei adevărate. Nu există nimic mai frumos decât acea dragoste desăvârșită care ne transformă și ne ajută să influențăm la rândul nostru mai departe. Iar astăzi este 14 februarie, de aceea el ne amintește cum este și ce face dragostea adevărată?!
Colega mea s-a reținut cu alt interviu și oaspeții mei ajung mai devreme. Așa că am deplasat interviul pentru a doua zi. A urmat o zi fantastică. Am povestit despre cultura, istoria și măreția lui Dumnezeu cu băieții din Turcia. Ce fain că am avut traducător ruso-turc, așa e mai frumoasă comunicarea. E foarte frumoasă limba turcă. După un prânz copios și multe povești despre urmele creștinismului în Turcia, am mers să verificăm cu băieții dacă cafeaua turcească de la Coffe Molka este autentică. Aici am povestit despre filme, istorie și alte povești... până am ratat intrarea la muzeu. Am ajuns la Muzeul de Istorie și am pupat ușa. Ca să nu ne pară rău, ne-am plimbat prin Cărturești, iar Abdullah și Isah au ieșit cu achiziții prețioase. Pentru că la Cărturești nu am găsit tot ce le trebuia, am mai intrat și pe la Librarius și ne-am mai pricopsit cu câteva cărți, dacă tot sunt la reducere de la o luni. Este ora 18:00 deja. Băieții trebuie să se întâlnească cu un pastor turc, căsătorit de peste 20 de ani cu o moldoveancă, care recent s-au mutat definitiv în Moldova. Pentru că familia a venit în centru, ne-au luat și pe noi La Plăcinte. Am continuat poveștile, schimbul de muzică, ceai cald și Cușma lui Guguță.
Mihaela și Eugenia, voluntarii mei prețioși, au de făcut teme și îmi scriu mesaj că e timpul să plecăm. Ne luăm rămas bun și lăsăm băieții să se mai delecteze cu bunătăți moldovenești până e timpul să plece la aeroport.
Și ca să fie o zi plină de luni, colega mea mă cheamă la Telecentru să facem totuși interviul azi, că mâine e o nouă zi cu poverile ei. E așa un sentiment ciudat să fii jurnalist și să oferi interviu... Acum încep un pic să-i înțeleg pe oamenii care mă refuzau categoric să-mi spună câteva impresii în fața camerei sau în general să se expună. Interviul a fost o discuție ca între colegi, mai vulnerabilă decât atât nu știu dacă pot fi. Nu știu cum va fi varianta finală, dar am fost maxim sinceră pentru că știu că povestea mea poate ajuta pe alții să nu calce pe aceleași greble.
Am fost colege cu Ana Bejenaru la TRM. Eu în Departamentul Multimedia, ea în echipa Mesager condusă pe atunci de Vitalie Guțu (modelul meu la spus povești autentice, profesionist și frumos). Nu, nu suntem rude cu Ana chiar dacă purtăm același nume de familie.
După câteva ore de discuție am plecat acasă cu un suflet plini de emoții și satisfacție. Ana mi-a făcut cele mai frumoase și nemeritate complimente: „Tu ai avut cel mai original proiect „Oamenii Televiziunii”. Nimeni nu a mai făcut așa ceva pentru oamenii care lucrează la Moldova 1”. Și pe deasupra: „Tu văd că ești așa de mult implicată în familia ta. Ai grijă de verișoara ta”. Adevărul este că toată cariera mea am fost prea ocupată cu proiectele și pasiunile mele. Nu prea am avut timp în familie, dar anul 2022 mi-a schimbat total paradigma. Nașterea gemenelor prematur. Plecarea Sănduței, mama a încheiat 2021 și a intrat în 2022 cu o răceală și tuse până nu mai putea respira. Apoi la jumătatea lui ianuarie toți ne-am îmbolnăvit de Covid. O nepoțică a fost implicată într-un accident de mașină. Și au mai fost și alte momente dificile în familia lărgită, iar toate împreună m-au făcut să declar pentru mine anul 2022 – Anul Familiei. Până aici am fost pentru mine, pentru alții, în 2022 sunt pentru ai mei.
MARȚI | Biblia
Nu știu de ce mă trezesc cu noaptea în cap. Anul acesta am decis să citesc disciplinat Biblia Cronologic și cu aceasta încep fiecare dimineață. Mi-am provocat cititorii de la ȘtiriCreștine.ro să citim împreună Biblia în acest an și am împărtășit prin articole semnate de fiecare membru al echipei: De ce noi citim Biblia în fiecare zi? Îmi bifez acest angajament cu sfințenie în fiecare zi, dar încă nu am apucat să le spun cititorilor de ce o fac... gândul asta încă mă apasă, poate azi o să scriu motivele pentru care am o relație specială cu această carte? Paralel cu planul Cronologic mai citesc Provocarea de 21 de zile. În fiecare zi verific să nu pierd cumva consecutivitatea și să nu primesc mult așteptatul premiu – o nouă insignă în YouVersion. Cele două planuri de 21 de zile conțin Epistolele lui Pavel și fac un tandem perfect cu Cronologia Vechiului Testament. După ce-mi bifez lectura, mă pregătesc în viteză să ajung la timp la birou.
Ador diminețile în biroul meu. Până după amiază soarele inundă din belșug încăperea, geamurile mari lasă multă lumină și căldură, iar ziua de marți e însorită și perfectă. Îmi fac cafeaua și mă pregătesc de momentul meu sublim cu echipa CBN. Urmează să fac agenda pentru sfârșitul săptămânii, dar mă fură noul meu laptop pe care trebuie să-l pregătesc pentru conectarea la rețeaua internațională. Mă pierd în multitudinea de aplicații și simt că mi se face foame. După COVID și resetarea metabolică am constatat că problema vieții mele în primii 10 ani de carieră, când am devenit prietenă cu epuizarea cronică, a fost lipsa unui regim alimentar echilibrat. De fapt, am ajuns la concluzia că porția de cafea pe stomacul gol îmi inhiba pofta de mâncare și mă trezeam tremurând doar pe la 22/23 când Linella era închisă. Adică erau zile în care puteam să nu mănânc nimic și să-mi dau seama doar seara târziu. După două săptămâni de Omicron în ianuarie 2022 am conștientizat partea bună a celor două episoade de Covid, m-au învățat să mănânc la timp, să dorm suficient, să mă hidratez și mi-au impus să rezolv problemele de sănătate pe care le-am neglijat ani de zile.
Am avut o zi productivă, dar fără multe evenimente semnificative. Am ieșit destul de târziu de la birou, dar am reușit fiecare să-și bifeze sarcini importante.
MIERCURI | Sănătate
După ce ajungi pe la 23 acasă e mai greu să te trezești dimineața, dar oricum mă trezesc ca soldatul înainte să sune ceasul ora 7. Îmi deschid aplicația YouVersion să-mi bifez planurile Biblice. Încerc să citesc mai mult ca să fie un echilibru în utilizarea aplicațiilor. Anul trecut aveam mustrări de conștiință că rețelele de socializare aveau mai multe ore de utilizare pe zi decât Biblia și anul asta am decis să schimb statistica.
Astăzi nu avem Morning Devos, ne vedem cu echipa CBN la ora 13:30 pentru jocuri, prezentări și alte distracții interesante pentru team building. De obicei miercurea am o ședință de consiliere online cu o mămică care momentan locuiește în Germania. Deja a doua săptămână o amânăm din anumite motive, așa că am timp să mă alint pe acasă dimineața asta. Fratele meu încă nu se simte complet recuperat și mă întreabă dacă nu mă ridic să-i dau setul de vitamine și antivirale. De două săptămâni în fiecare zi același ritual, îi spun să și le ia singur și îmi spune că nu știe ce să ia, trebuie să-mi fac datoria de soră mai mare până la capăt.
După ce-mi bifez toate obligațiunile acasă mă îndrept direct spre depozitul Forever Living Products. Astăzi s-au mutat într-un oficiu nou și merg să iau comenzile acumulate în cele două zile de pauză din cauza mutării, pentru toată echipa. Pe lângă jobul meu fantastic care este o combinație dintre jurnalism, educație, social-media și caritate, mai am o pasiune: Sănătate cu Aloe Vera. Le consum de 13 ani, dar odată cu Covid-ul am învățat că suplimentele sunt un har pentru generația noastră. Datorită acestor produse am recuperat sănătatea distrusă în cei 10 ani de carieră fără weekend-uri, fără concedii și fără mesele principale. Cu zile de 12/14 ore intense și nopți foarte scurte. Cu multă cafea și mâncare luată în viteză. Suplimentele m-au învățat cum să mănânc, cât trebuie să mănânc și când trebuie să mănânc. Am învățat să dorm suficient și să mă hidratez la timp. O școală fantastică a vieții, păcat că nu am studiat această industrie mai devreme. Evitam multe greble în tinerețea mea activă.
După prânz încerc să scriu textul reportajului filmat la Ciadîr-Lunga, dar greu îmi reușește. Îmi amintesc că trebuie să mai termin acest jurnal și capul meu este inundat de lista lungă de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească, dar nu știe de care prima să se apuce. Triez o tonă de poze de la programul cu copii din weekend și încerc să construiesc paralel textul pentru reportajul video. Nu apuc să-l aștern pe foaie, așa că mă duc acasă cu un sentiment de faliment. Încă nu am reușit să mă recuperez după weekend-ul intens din Găgăuzia, trebuie să-mi revin și mama mă roagă să ajung mai devreme acasă.
JOI | Oameni de Suflet
Mă trezesc devreme și în liniștea dimineții aud trilul păsărelelor. Vine primăvara și deschid geamul să inhalez aerul proaspăt, rece, parfumat cu aroma caldă a soarelui. Voi știți cum e asta? Cred că doar de la geamul meu se simte acest parfum cald. Ai mei se pregătesc toți de plecare. Eu nu mă grăbesc nicăieri. E prea dimineață. O să citesc și o să mai dorm până la ora 9. Mă duc să-i dau mamei porția de sănătate și mă bag înapoi în pat. Azi am luxul de a citi mai mult. Am încheiat planul din Efeseni de 21 de zile și verific dacă-mi dă Insigna, dar nu mi-o dă. Mai am 16 zile în care trebuie să citesc disciplinat pentru a primi premiul. Dacă am terminat un plan, am căutat al treilea și am început unul despre Promisiunile lui Dumnezeu. Mare desfătare cartea asta, Biblia.
Trec la al doilea plan cu Epistolele lui Pavel și apoi la Cronologic. În Vechiul Testament am ajuns în cartea Leviticul unde sunt o sumedenie de amănunte. Dumnezeu îl învață pe Moise cum să construiască Cortul, cum să facă hainele preoților, care să fie rânduiala jertfelor și obiceiurile fiilor lui Aaron. Încerc să pătrund fiecare detaliu și să înțeleg oare de ce ne-a lăsat Dumnezeu în Biblie toate mărunțișurile astea? Cât de minuțios a instruit pe Moise și Aaron cum să împlinească slujba preoției. Impresionant câte cerințe și responsabilități avea un preot. Am trecut și de capitolele în care Dumnezeu îi învață pe copii lui Israel ce să mănânce, ce este curat din păsări și animale și ce este necurat. Meditez la măreția lui Dumnezeu, perfecțiunea cu care a creat toate lucrurile și îmi dau seama încă odată în plus că înainte să se nască toate științele Dumnezeu le-a gândit perfect. Înainte ca să apară psihologia, El a vindecat prooroci și împărați de depresie și epuizare. Înainte să apară nutriționiștii, El a învățat poporul cum să mănânce, ce se mănânce?
Îmi întrerup meditațiile și mă pregătesc de plecare. Astăzi am mai multe întâlniri importante pentru suflet și pentru lucru. În drum spre birou răsfoind stories-urile văd ceva produse la o mămică tânără. Am fost curioasă să știu de ce le postează și așa am stabilit o întâlnire ca să-i arăt o alternativă de job mai avantajoasă ca bani și cu mai multă satisfacție sufletească în parteneriat cu o companie americană. Ziua de joi a fost pentru suflet, cu oameni de suflet și cu activități despre suflet. După ce am vizitat prietena cu doi pici dulci, m-am întors să-mi hrănesc surioarele care au rămas cuminți în birou să-și facă temele. Au atâta de învățat și profită de fiecare moment de liniște să mai scrie un referat, să mai trimită o lucrare. Am decis să nu mai stăm până târziu la birou, dar oricum am pierdut ultimul troleibuz pe Muncești și mergem pe Dacia, deci ne face bine o plimbare mai lungă înainte de somn. Cerul este sublim. Luna plină și nourii albi îmi arată priveliști fascinante pictate de pictorul meu preferat.
VINERI | Reîncărcare
Mă trezesc de dimineață și mama vrea să nu plec, să rămân acasă cu ea. Îi pregătesc micul dejun și porția de sănătate, jucăm câteva ture de dame și îi spun că nu pot să rămân azi cu ea acasă. Pe un ton „supărat” mă întreabă de ce trebuie să lucrez atâta și se refugiază în telefon. Merg alene să-mi pregătesc lucrurile, dar mă fură lectura și planurile mele. Azi am un business lunch cu un trainer fenomenal care a instruit mii de lideri de pe toate continentele. Am decis că merg direct la Oliva Verde și după mă îndrept spre birou.
Organizatorii de la Leader Impact mă anunță că mai au patru locuri libere și pot să iau voluntarii mei. E mare provocare să o conving pe sora mea să vină în asemenea cercuri. E foarte timidă și nu-i place aglomerația. Dar le scriu pe grupul nostru comun că nu accept refuzuri și ca să fiu convingătoare le dau sarcina să-mi aducă ceva din birou că eu nu reușesc să trec să iau. Mi-a reușit.
Am avut un prânz delicios și un training fantastic cu Terrence Donahue, director corporativ la Emerson, domeniul învățare și dezvoltare a leadership-ului. Tipul are 27 de ani în domeniul de învățare și dezvoltare a leadership-ului. A instruit peste 38.000 lideri de pe cinci continente. A contribuit la scrierea a șase cărți și a multor articole de reviste în domeniul dezvoltării leadership-ului.
Din ce ne-a prezentat m-a ajutat să conștientizez odată în plus cum am ajuns la burnout? De ce am ajuns în așa hal? Cine sunt oamenii care te condamnă la așa stare din cauza că ei nu vor să crească și nici ție nu-ți dau voie. De fapt a fost o recapitulare a întregii mele cariere și a tot ce am învățat în ultimii trei ani în programul de master în Consiliere și în cercetarea mea pentru teza de master despre Inteligența Emoțională. Mi-a confirmat încă odată că sunt pe drumul cel bun, că am făcut alegeri corecte când am făcut schimbări și am decis să am grijă de sănătatea mea fizică, emoțională și mintală.
După prânz am petrecut un pic de timp cu o familie minunată care organizează aceste întâlniri fantastice. Am împărtășit emoții, gânduri și planuri. Este prima întâlnire la care particip și abia aștept să vină următorul eveniment. Este doar începutul
În drum spre birou am trecut pe la McDonalds să ne delectăm cu o înghețată cornișor. Mihaela și Eugenia nu au certificate de Covid și nu avem voie să stăm, iar afară plouă abundent cu soare. Ele vor să meargă prin ploaie, dar mie mi-i teamă că dacă ajungem ude la birou răcim toate trei. Până ne-au dat comanda s-a oprit ploaia și mergem toate trei fericite cu înghețata cornișor, întorcând toate privirile trecătorilor din Parcul Catedralei. Cine mai mănâncă pe vremea asta înghețată? Doar noi 😊
Ajung la birou și mă sună cameramanul. Nu știu de ce să mă apuc mai întâi! Să scriu reportajul și scenariul pentru montaj? Să redactez Jurnalul săptămânal pentru Europa Liberă? Și mai primesc notificare că la ora 18:00 începe lecția de la Școala Auto. Mare dilemă pe capul meu. Dar pentru că presiunea este cea mai bună benzină pentru mine. În jumătate de oră am terminat de scris reportajul, de redactat inserturile și mă apuc de jurnal. În timp ce încerc să mă concentrez pe jurnal, Vitalie Guțu îmi confirmă că îmi înregistrează audio, adică va fi voice-over pentru reportajul meu. Mare onoare!
Închei această săptămână cu un sentiment copleșitor de bucurie. Am rămas cu multe restanțe în această săptămână, dar sunt plină de bucurie. Mâine o să sărbătoresc succesul alături de echipa Forever Living Products și încep o nouă provocare de 10 zile pentru Social Media Marketing.
Mă duc acasă cu o dorință, să citesc măcar 50 de pagini pentru master. Să reușesc să am grijă de site-ul ȘtiriCreștine.ro că în această săptămână încă nu am ajuns la el.
Mulțumesc pentru această provocare. Scriind acest jurnal am înțeles odată în plus cât de binecuvântată sunt. Ce mare har să știi că Domnul te iubește și să mai poți da din această dragoste și la alții.
