Cât de sănătoase financiar sunt întreprinderile cu capital de stat? De ce unele dintre ele prosperă, iar altele se ofilesc sau se îngloadă în datorii? Cine până la urmă va suporta povara acestor datorii, ale căror proporții nu pot să nu surprindă? O convorbire la această temă cu economistul Veaceslav Ioniță, expert al Institutului „Viitorul”.
Europa Liberă: Institutul „Viitorul” a prezentat un clasament al sănătății financiare a întreprinderilor cu capital de stat. Pentru calcularea așa-numitului indicator de sustenabilitate financiară a fost analizată situația financiară a celor mai mari 50 de întreprinderi de stat din R. Moldova. Cum stau de fapt lucrurile din acest punct de vedere?
Veaceslav Ioniță: „Clasamentul acesta arată destul de trist și voi explica din ce cauză. Ca să fie mai clar pentru cetățeni, la fiecare întreprindere, după mai mulți indicatori, zeci de indicatori, (iar cel mai important, toți acești indicatori sunt publici, orice cetățean poate afla orice despre întreprinderi de stat, lucru care până în prezent era foarte dificil de realizat) primește o anumită calificare și la urmă este o notă finală. Nota finală este de la 0 până la 10, deci nota 10 ar fi o întreprindere ideală.
Noi avem întreprinderi foarte bune, cel mai bun calificativ – 8.8, deci sănătatea financiară este foarte bună. Dar acestea de regulă sunt întreprinderile mici, cu volume mici de vânzări, cu cifra de afaceri mici, cu puțini angajați, iar întreprinderile mari, întreprinderile de infrastructură, întreprinderile care au rulaje de miliarde de lei, de fapt se află la coada clasamentului.
Dacă am lua ca valoare a lor, ei reprezintă o pondere de 80-90 la sută din tot ce înseamnă întreprindere de stat și la ei nota de calificare este de la 4 în jos. Și asta deja nu e bine. Toată lumea a învățat la școală, știe ce înseamnă notele, exact și aici este așa, e foarte ușor de comparat.
Noi avem întreprinderi ca Moldovagaz – 2.4, Air Moldova – 2.7, Termoelectrica – 2.8. ceea ce înseamnă o situație, o sănătate financiară a acestor întreprinderi extrem-extrem de proastă. Nu vrem să spunem că la nivel de faliment, dar situația într-adevăr este catastrofală.”
Europa Liberă: Cum se explică faptul că unele întreprinderi stau bine, iar altele – trag să moară sau generează pierderi?
Veaceslav Ioniță: „Acest clasament al nostru îți permite să pornești și alți indicatori. Poți face un rating al întreprinderilor cu cele mai mari datorii. Și atunci vedem că întreprinderile care au cea mai proastă situație de sănătate financiară au datorii extrem de mari. Primele zece întreprinderi cu capital de stat au 23 de miliarde de lei datorii.”
Europa Liberă: Primele zece după mărime?
Veaceslav Ioniță: „Nu, după volumul datoriilor. Deci, primele zece cele mai îndatorate companii au 23 de miliarde de lei în total. Clar, aici domină Moldovagaz cu 15 miliarde. Dar chiar dacă scoatem Moldovagaz, rămân alte nouă întreprinderi cu opt miliarde de lei datorii. Evident că această povară de datorii, care printre altele este datoria noastră, sunt întreprinderi cu capital de stat și nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să avem aceste datorii, și aceste întreprinderi vedem că sunt la coada clasamentului.
Un alt indicator care le trage la coadă este profitul sau pierderile. Iarăși, dacă faci un clasament al întreprinderilor după pierderi, sute de milioane de lei, în total cumulează câteva miliarde de lei, sunt pierderile care le generează iarăși cele mai mari întreprinderi. Și atunci, ai câteva companii mai sănătoase care generează anumite venituri, în schimb, dacă statul ca manager a tot ceea ce înseamnă proprietate publică are anumite companii care generează venituri și are zeci de companii, dar nici nu-ți trebuie zeci, câteva companii mari care generează pierderi de sute de milioane anual și pe final ieși cu zero.”
Europa Liberă: Dar cum se întâmplă totuși că se acumulează aceste datorii uriașe?
Veaceslav Ioniță: „Este un alt indicator pe care acum vrem să-l analizăm care este legat de transparența întreprinderilor. O problemă este legată de handicapul de administrare a acestor întreprinderi. Ele sunt un fel de portofel pentru partidele politice care vin la guvernare. Până nu demult noi foarte mult criticam vehement împreună cu Transparency Moldova, IDIS Viitorul chiar avem un fel de mică coaliție cu ei ca să vedem ce se întâmplă cu întreprinderile de stat. să nu uităm că una din condiționalitățile pe care le-au pus Uniunea Europeană ca să ne deblocheze finanțarea a fost ca să facem ordine la întreprinderile de stat.
Ele nu participă la achizițiile publice, or atunci când procuri ceva la o întreprindere de stat, în loc să procure la un preț mai mic, procură la un preț mai mare, că doar nu-i proprietar directorul întreprinderii, lui cu cât e mai scump, cu atât e mai bine, mai are și el un comision de la toate acestea… Orice achiziție pe care o face o întreprindere de stat la un preț mai mare decât prețul care ar trebui să fie, aici sunt pierderi directe ale noastre, ale cetățenilor.
Iarăși, un lucru foarte simplu. Nu există nicio corelație dintre remunerarea managementul, contract de management și rezultatele financiare ale întreprinderilor. Noi când discutam doi ani în urmă cred că cu Ministerul Finanțelor, trebuie aici să
Nu există nicio corelație dintre remunerarea managementul, contract de management și rezultatele financiare ale întreprinderilor..
spunem că Guvernul în persoana Ministerului Finanțelor a fost foarte interesat ca IDIS Viitorul, similar cum am făcut cu primăriile, când avem o astfel de evaluare a primăriilor, facem și pe întreprinderi de stat, ei au dorit foarte mult să vadă un tablou ce se întâmplă la întreprinderile de stat. trebuie să recunoaștem că autoritățile de stat au dorit acest lucru, noi cu plăcere am realizat această solicitare, un an de zile ne-a luat munca. Dar nu există indicatori de performanță.
Ce înseamnă aceasta? Spre exemplu, la noi unicul indicator care legislația îl include este profitul care să vină sub formă de dividende în buget. Or, întreprinderea de stat de multe ori fără ca legea să spună, are și alte poveri. Spre exemplu Calea Ferată are spital, și atunci întrebarea este: de când Calea Ferată trebuie să se ocupe cu spitalul. Și are pierderi ținând acest spital, noi ani de zile am închis ochii și niciodată nu am formulat Căii Ferate că va avea grijă de sănătatea oamenilor.
Altceva, spre exemplu, ține oamenii la lucru, ar trebui să facă optimizări, să-i concedieze, dar nu face acest lucru și au o povară socială, nimeni nu a declarat oficial că trebuie să se ocupe cu așa ceva, dar în realitate are probleme. Eu vorbesc până când de lucruri nobile, deci admit că sunt cu bună credință. În realitate, lucrurile sunt cu mult mai proaste.”
Europa Liberă: De ce statul păstrează în proprietatea sa întreprinderile cu durabilitate financiară slabă?
Veaceslav Ioniță: „Aici ne apropiem de o problemă foarte dificilă. Taman că ei de multe ori cred că special aduc întreprinderile într-o stare foarte deplorabilă. Aici vreau să vă spun că noi multe întreprinderi le credem ale noastre, dar ele de fapt nici nu mai sunt ale noastre, deoarece valoarea activelor este mult mai mică decât valoarea datoriilor. Deci, aceste întreprinderi deja nu mai sunt ale noastre, chiar dacă noi credem că sunt ale noastre…”
Europa Liberă: Deci, sunt doar de stat doar cu numele, trebuie să înțelegem, sau cu actele?
Veaceslav Ioniță: „Noi credem, noi bănuim că este o formă de deposedare a statului fără licitație de întreprinderi. I-ai creat niște datorii artificiale, ai băgat-o în datorii și după aceasta, cel care te-a împrumutat, prin procedură de judecată, se ia întreprinderea. Ne-om trezi într-o bună zi că majoritatea întreprinderilor noastre nu mai sunt ale noastre din simplul motiv că ele s-au înglodat în datorii și au fost preluate în contul datoriilor.
Uitați-vă cum a pierdut mun. Chișinău, Termocomul. L-a pierdut până când a trecut în proprietatea statului. Termocomul era o întreprindere municipală, s-a înglodat în datorii și a fost preluată în contul datoriilor. Gata, orașul Chișinău a avut întreprindere, acum nu mai are, s-a terminat cu ea. Fix așa poate fi cu o întreprindere de stat. Ai avut o întreprindere, datorii, preluată, ai rămas fără ea. Cred că vom face din datele pe care le avem noi un rating al întreprinderilor care de facto nu ne mai aparțin, altfel spus, unde valoarea întreprinderii este mai mică decât valoarea datoriilor.
Aici mai este încă un moment. Dvs ați spus de ce statul nu le vinde. Scopul nostru nu este să spunem să le vândă. Cred că ei asta și vor acum să le vândă repede, la preț de nimic. Întrebarea noastră este să fie gestionate eficient. Noi nu punem întrebarea: le vindem sau nu. Noi vrem să arătăm ce se întâmplă în acest domeniu ca cetățeanul nostru să-și pună singur întrebări.”
Europa Liberă: În ce măsură companiile cu capital de stat rămân – cum se spune deseori - un mediu favorabil corupției? De exemplu, cum poate ajunge, de regulă, o persoană în consiliul de administrare a unei companii cu capital de stat în calitate de reprezentant al statului? Pe bază de pregătire profesională, de competențe?
Veaceslav Ioniță: „Ei da, ei da. Asta e cea mai mare problemă și despre aceasta am scris. Legea până nu demult în general avea un handicap enorm că ministerul care era responsabil de dezvoltarea unei ramuri a economiei gestiona și o întreprindere. Funcționarul public care într-o zi se ocupa de mediul concurențial în domeniul aviației ca să asigure tuturor acces liber pe piața aviației, totodată era membru al consiliului de administrație a unei companii de stat din domeniul aviației. Și atunci el pe de o parte trebuia să omoare concurența ca reprezentant al statului într-o companie și pe de altă parte să dezvolte concurența. Era schizofrenie instituțională!
Lucrul acest sper să fie rezolvat, că nu vor mai fi în subordinea ministerelor. Iar cel mai important ce solicităm noi este ca reprezentanții statului în companii să fie un corp de oameni profesioniști, să fie un corp de oameni angajați prin concursuri publice, să-i cunoască toată lumea și să nu fie reprezentanții ministerelor, că în prezent companiile de stat sunt un fel de, se folosește la noi noțiunea de «кормушка», dacă o traduc în română sună urât – „treucă”, este un fel de „treuculiță”, unde fiecare funcționar, în momentul când a fost numit politic în funcție, el deodată devine geniu al gestionării întreprinderilor de stat.
El înainte de asta nu putea cu un creion să tragă două linii paralele pe o foaie, iar în momentul când a fost numit în funcție la o vârstă de vreo 20 și ceva de ani, că avem și astfel de cazuri, el începe să gestioneze întreprinderi cu rulaje de miliarde de lei. Dvs vă imaginați așa ceva? Așa se întâmplă la noi. Până ce această
Sper că într-un an sau doi de zile să fie un corp profesionist de oameni care gestionează patrimoniul,...
normă nu este în lege, dar noi vom insista, și sper că într-un an sau doi de zile să fie un corp profesionist de oameni care gestionează patrimoniul, care au contract unde le spune clar care este scopul: fie să aducă profit, fie să majoreze salariul, fie să creeze locuri de muncă, fie să acapareze noi piețe. Deci, el trebuie să aibă contract unde se stipulează clar ce are de făcut, contractul trebuie să fie public și după aceasta noi măsurăm ce s-a întâmplat la sfârșitul anului cu performanța pe care el trebuia să o atingă.”
