Adunarea populară a autonomiei Gagauz Yeri a adoptat recent o lege a educaţiei, sfidând – cum a precizat ministerul de resort de la Chişinău – autorităţile centrale de stat ale Republicii Moldova. Prevederile actului adoptat la Comrat contrazic o serie de prevederi ale Codului Educaţiei al Republicii Moldova. Nu este prima acţiune a autorităţilor din Gagauz Yeri de distanţare legislativă făţişă de Chişinău. Cu ce motive, scop şi consecinţe? O convorbire la această temă cu directorul centrului de tineret „Piligrim-Demo”, Mihail Sirkeli.
Europa Liberă: Aşadar, Adunarea Populară a autonomiei Gagauz Yeri a adoptat la 28 aprilie, în două lecturi, o lege a Educaţiei de alternativă care diferă, în anumite privinţe, principial de Codul Educaţiei operant în restul Republicii Moldova, cu excepţia regiunii transnistrene. Nu e prima dată, nu e prima acţiune a autorităţilor din Comrat de distanţare legislativă, să spunem aşa, de Chişinău. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce trebuie să se înţeleagă din acest gest?
Mihail Sirkeli: „Noi până acum nu am înţeles de ce această lege a fost votată în aşa grabă. Trebuie să ne uităm la nota informativă pe care au scris-o autorii acestei legi. Motivul de a adopta această lege a fost că, iată, Codul Educaţional care a fost adoptat în 2014 de către Parlamentul Republicii Moldova nu ia în consideraţie particularităţile autonomiei găgăuze. Şi de aceea, din punctul de vedere al autorilor, a fost nevoie să fie elaborată o lege locală de către Adunarea Populară, care va lua în consideraţie toate particularităţile, competenţele speciale, particularităţile lingvistice ş.a.m.d. Dar problema, din punctul nostru de vedere, e că această lege nu a fost consultată cu specialişti şi nu a trecut expertiza drepturilor omului şi multe alte expertize care ar fi trebuit să fie făcute în procesul legislativ. Şi nu a fost consultată cu autorităţile centrale, pentru că, aşa cum dumneavoastră aţi spus, aici sunt competenţe care aparţin exclusiv centrului şi ele sunt înscrise în această lege locală. Şi, din punctul nostru de vedere, ar fi trebuit să fie consultată cumva cu centrul. Dar eu presupun că centru ar fi spus că Găgăuzia nu are competenţe să adopte legi în acest domeniu şi atât. Ştiind aceasta, autorităţile locale au adoptat această lege, fără să fie consultată cu centrul, ceea ce nu este ok, din punctul nostru de vedere.”
Europa Liberă: Dar, în general, dumneavoastră vorbeaţi de particularităţile, să zicem, găgăuze de care nu s-ar fi ţinut cont în Codul Educaţiei al Republicii Moldova. Despre ce fel de particularităţi e vorba? Ele ţin strict de domeniul educaţiei sau ţin de alt specific al regiunii, al autonomiei?
Mihail Sirkeli: „Noi nu ştim acest lucru, pentru că nota informativă care a fost elaborată de către autori nu specifică, nu spune ce fel de particularităţi şi ce anume nu ia în consideraţie Codul Educaţiei naţional. Pentru că, din câte eu ştiu, Codul Educaţiei naţional a fost elaborat timp de şapte ani de zile şi ultimul an a fost un an foarte activ, când au avut loc consultările publice, consultările cu experţi, consultările cu autorităţile publice locale, consultările cu elevii şi cu învăţătorii ş.a.m.d. Şi Găgăuzia a avut posibilitatea să vină cu sugestiile sale sau propuneri. Noi nu ştim dacă Găgăuzia a venit cu propunerile sale, ca să fie făcute aceste schimbări în Codul Educaţiei. Autorii legii locale nu spun care particularităţi există pe care Codul Educaţiei nu le ia în consideraţie. Un alt motiv, pe care îl aduc în nota informativă, că trebuie să fie create condiţii pentru învăţarea limbii găgăuze. Dar noi ştim că până acum aceste condiţii de a învăţa limba găgăuză în şcoli a existat şi legislaţia naţională a oferit toate posibilităţile de a învăţa limba maternă în şcoli. Deci, până acum noi de fapt nu înţelegem care a fost motivul de a adopta această lege, sincer să vă spun. Probabil, e un gest politic, că noi avem această competenţă conform Legii privind statutul special juridic şi noi folosim această competenţă. Dar, iarăşi, toate competenţele, din punctul nostru de vedere, trebuie să fie folosite respectând anumite proceduri şi într-un dialog cu centrul. Pentru că trăim într-o ţară şi legislaţia şi locală, şi naţională trebuie să se dezvolte împreună, dar nu să se distanţeze.”
Europa Liberă: Proiectul de lege votat recent ar conţine, la părerea Ministerului Educaţiei, mai multe articole ce nesocotesc prevederile Codului Educaţional al Republicii Moldova: Planul naţional de admitere cu finanţare de la buget este înlocuit printr-un plan de admitere al Gagauz Yeri; executivul găgăuz va avea un cuvânt covârşitor în privinţa acreditării şi lichidării instituţiilor de învăţământ.
Mihail Sirkeli: „Da, exact.”
Europa Liberă: Ce efecte pot produce aceste modificări sau adaptări?
Mihail Sirkeli: „Aceasta poate produce că legea naţională sau Codul Educaţional poate fi blocat pe teritoriul UTA Găgăuzia, din motiv că se va spune: „Noi avem legea locală şi legea locală trebuie să aibă prioritate pe teritoriul Găgăuziei”. Noi nu ştim de fapt, noi putem numai presupune, dar dacă ne uităm la alte legi care au fost adoptate până acum, cum ar fi de exemplu Legea Audiovizualului, care tot a fost votată recent, ea de fapt în anumite domenii înlocuieşte legea, codul naţional şi creează anumite probleme. Deci, cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi aici, dar noi putem numai presupune. Vom vedea cum se va implementa această lege în practică. Dar aceasta poate să se întâmple.”
Europa Liberă: Aţi sugerat: chiar în cazul în care autorităţile centrale ar fi fost puse la curent sau ar fi fost invitate la o discuţie privind nişte particularităţi care ar fi trebuit să se regăsească într-un act local, nu se ştie dacă autorităţile centrale ar fi reacţionat cum se cuvine, cel puţin. Şi aţi declarat anterior, la un moment dat, că este greu de închipuit că vor fi oferite condiţiile pentru realizarea statutului juridic special al Gagauz Yeri, deoarece, din punctul de vedere al centrului, acest lucru ar putea constitui un precedent rău pentru alte regiuni, probabil, avându-se în vedere alte regiuni care ar putea pretinde la anumite competenţe suplimentare. Dacă e aşa, cum vedeţi dumneavoastră perspectivele în acest sens, de vreme ce trebuie să înţelegem că, consultările dintre Comrat şi Chişinău nu sunt cele dorite, în orice caz sau nu sunt pe măsura aşteptărilor, bunelor aşteptări?
Mihail Sirkeli: „Noi, ca societate civilă, reprezentanţii societăţii civile din UTA Găgăuzia, spunem că centrul trebuie să recunoască că Găgăuzia are competenţe de a regula anumite lucruri, dar în acelaşi timp aceste competenţe trebuie să fie specificate. Pentru că, dacă ne uităm la Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, articolul 12 spune că Adunarea Populară are dreptul să adopte legi în anumite domenii şi acolo sunt enumerate aceste domenii. Printre ele se regăseşte şi domeniul educaţiei. Dar această lege nu clarifică şi nu spune clar ce anume în domeniul educaţiei Găgăuzia poate reglementa şi unde se încep competenţele Găgăuziei în domeniul educaţiei, şi unde se termină. Aceasta creează o situaţie când în Găgăuzia se interpretează: „Noi avem dreptul să reglementăm tot domeniul educaţiei”. Şi de aceea şi apar astfel de documente sau astfel de legi care de fapt înlocuiesc legislaţia naţională. Dar centrul spune că, în genere, Găgăuzia nu are dreptul să adopte legi locale, pentru că, conform Constituţiei pe teritoriul Republicii Moldova există numai un organ legislativ, este Parlamentul Republicii Moldova. Dar această abordare a centrului de fapt nu lucrează, pentru că Găgăuzia oricum adoptă legi locale şi aceste legi, cum noi vedem, ele funcţionează şi există o aşa situaţie hibridă, când centrul nu recunoaşte, dar în realitate aceste legi se adoptă şi ele funcţionează.”
Europa Liberă: Dar pornind de la această disfuncţionalitate în comunicare, există acum, din punctul dumneavoastră de vedere la Comrat şi Chişinău, înţelegerea clară a ceea ce este autonomie teritorială sau autonomie asimetrică, cum o calificaţi şi dumneavoastră într-un stat declarat unitar, înţelegere care să asigure o durabilitate a deciziilor?
Mihail Sirkeli: „Eu cred că există lipsa de înţelegere şi lipsa chiar de comunicare. Pentru că în UTA Găgăuzia se înţelege că autonomie înseamnă un stat într-un stat, deci, care dă dreptul să reglementezi tot ce vrei. Şi la nivel central se înţelege că de fapt nu este autonomie şi are autonomie numai în domeniul limbii şi culturii, ceea ce tot nu este corect. Lipsa de comunicare există şi a fost creat acest grup de lucru dintre Parlament şi Adunarea Populară. Din câte vedem, acolo aceste lucruri de bază tot nu se discută. Cum a spus domnul Lucinschi recent la o întâlnire sau la un eveniment organizat de organizaţia noastră: „În loc să discutăm probleme fundamentale, cum ar fi discrepanţe în legislaţie, noi discutăm cum să despărţim fonduri” pentru că, cum a spus el în limba rusă: „Как раздеребанить фонды”. Dacă ştiţi, acest grup există din noiembrie sau octombrie anul trecut, acest grup de parlamentari și membri din Adunarea Populară, care a fost creat pentru a discuta probleme în legislaţie, ce ţin de statutul special juridic. Dar până acum, din câte noi înţelegem, încă nu au venit să discute aceste probleme despre care noi vorbim deja de doi sau trei ani de zile.”
Europa Liberă: Şi pe finalul acestei convorbiri, cum vedeţi dumneavoastră deznodământul în asemenea situaţii? A fost audiovizualul, acum e domeniul educaţiei, probabil că ar urma şi alte domenii unde divergenţele se vor accentua sau se vor sublinia. Care credeţi că ar trebui să fie soluţia bună sau soluţia optimistă a acestei situaţii de tensionare tot mai vizibilă?
Mihail Sirkeli: „Aici, din punctul meu de vedere, tot depinde de Chişinău. Cum am spus, abordarea Chişinăului că: „Noi nu recunoaştem dreptul Găgăuziei de adoptare a acestei legi” deja nu lucrează. Şi în limba rusă este o expresie, care spune: „Не можешь победить – возглавь”. Chişinăul trebuie să înţeleagă că deja nu se poate să negi faptul că Găgăuzia adoptă legi locale şi are competenţe exclusive în anumite domenii. Acest fapt trebuie să fie recunoscut, dar aceste competenţe trebuie să fie transferate într-un mod cu roadmap, deci, sub controlul Chişinăului, ca să fie respectată Constituţia, să fie respectate standardele în domeniul drepturilor omului, ca să avem totuşi implementarea legislaţiei şi acordurilor internaţionale şi pe teritoriul UTA Găgăuzia.”
Europa Liberă: Dar există receptivitate în acest sens la Comrat? Există suficientă receptivitate pentru asemenea cale de soluţionare a tuturor problemelor?
Mihail Sirkeli: „Eu cred că există. Noi trebuie să vedem ce se discută în acest grup. Totuşi, este nu un joc, dar este un proces politic – ca să iei ceva, trebuie să dai ceva. Deci, aici trebuie să fie găsită o soluţie. Dar, în genere, cred că receptivitate există cel puţin la nivel de declaraţii, pentru că acum noi vedem că este „медовый месяц” între relaţiile dintre comitetul executiv şi autorităţile centrale. Şi eu cred că soluţia bună e ca să înceapă acest lucru. Deci, acolo e altă problemă. Cum aţi menţionat şi dumneavoastră mai devreme, că, Chişinăul se teme să dea mai multe competenţe Găgăuziei, pentru că ar fi un precedent rău pentru Chişinău şi pentru alte raioane care tot ar putea să ceară mai multe competenţe pentru ei. De aceea, nu se merge la acest lucru, din punctul meu de vedere.”
