„A fost un noroc să pot lucra cu Noel Bernard, un mare ziarist și un mare român”.
Regizor de film, regizor de teatru, actor, scenarist și, mai nou, scriitor, Mircea Danieliuc este imprevizibil, contorsionat, în conflict cu el însuși, dar și cu toată lumea, hipersensibil...
1977: Românii au aflat de la Europa Liberă ce se întîmpla aici la București.
Lucian Giurchescu: „Am ajuns conștient la concluzia că nu mai putea să trăim o triplă viață, una să gîndim, alta să vorbim și alta să facem”.
„Cum spune scumpul nostru nenea Iancu... este al naturii lucru ceva ca nici un miracol să nu dureze prea mult.”
W. Totok: A fost un decalaj, de 10 ani, între ce am făcut noi în anii ʼ70 și ceea ce au încercat unii scriitori români, care, bineînțeles, au articulat politic la sfîrșitul anilor ʼ80 ceva similar.
Un destin și o pagină din istoria radiourilor occidentale în perioada războiului rece.
Pe urmele literaturii și disidenței germane din Banat.
Z. Ornea: Întotdeuna au existat o stîngă și o dreaptă în România, valorile democratismului, ale pluripartidismului, ale justiției sociale au fost apărate întotdeuna de curentele de idei care s-au revendicat de la stînga.
„Societatea românească nu e o societate pudică. Mă tem că este doar una care nu e înclinată spre confesiune.
„Capul Midia a fost unul din punctele cele mai grele ale sistemului concentraționar românesc”.
Convorbire cu unul dintre puținii intelectuali români cărora li se potrivește într-adevăr expresia „director de conștiință”.
Încarcă mai mult
