Traian Ungureanu

Conținutul Raportului, mai precis al Rezumatului, care a fost pus la dispoziția presei și a publicului larg, e o lectură tulburătoare. Cazuri de presiune fizică și violență, tehnici de amenințare și erori de identificare soldate cu suferințe pentru persoane diferite de suspecții căutați sînt prezentate în detaliu și transmit o impresie deplorabilă.

Însă Raportul nu conține, cum ar fi de așteptat, adevărul indubitabil. Asta, pentru că Raportul nu face decît să readucă între aceleași coperți date și documente demult cunoscute. Nici un martor, nici un oficial CIA, nici o presupusă victimă și nici un oficial în funcție nu au fost chemați pentru a depune mărturie. Raportul e construit din date extrase din dosare pre-existente care nu sînt supuse examenului critic, confirmării și expertizei. Autorii nu pot explica de ce anume nu au procedat la examinarea critică a datelor și la audierea personajelor cheie, așa cum se întîmplă ori de căte ori o Comisie Parlamentară redactează un Raport. Autorii susțin că nu au organizat audieri pentru că pe rol se afla o altă anchetă condusă de Ministerul Justiției. Așa e dar ancheta Ministerului s-a înceheiat în 2012 și autorii Raportului au avut la dispoziție doi ani pentru audieri.

Concluziile Raportului sînt, dealtfel, mai mult decît discutabile. Ele reflectă mai degrabă opiniile și dorințele autorilor și nu rezistă probelor de bun simț. Astfel, Raportul conchide că acțiunile CIA și, în special, mijloacele de forță folosite nu s-au soldat cu rezultate. Concluzia e, pur și simplu, enunțată, fără alte comentarii. E ușor de contraargumentat că absența unor noi atacuri și capturarea a numeroși lideri de organizații teroriste sînt chiar rezultatele pe care Raportul nu le vede.

Un articol semnat în replică de trei foști Directori și trei foști Directori Adjuncți CIA, unii Democrați, numiți de Administrația Președintelui Obama, furnizează, caz cu caz, numele și importanța teroriștilor capturați ca urmare a interogatoriilor conduse de CIA. În același articol, foștii conducători CIA aduc aminte autorilor Raportului, care susțin că interogatoriile au încălcat legea, un alt fapt incontestabil: Procurorul General al Statelor Unite, un Democrat numit de Președintele Obama, a anchetat cu, începere din 2009, la cererea Democraților, activitatea CIA și a conchis că nu au fost comise delicte.

Problema pe care o ridică Raportul e, mai degrabă, gradul lamentabil de subiectivism ostil de care politicienii se folosesc atunci cînd trebuie să ancheteze și să stabilească adevărul. Opiniile și ideologia iau locul faptelor, iar această substituire e preluată, apoi, la fel de necritic, de organizații media care prezintă aceste deformări drept adevăr. Situația e gravă. Monopolul opiniei ideologice e pe punctul de a înlocui analize rezonabil-obiective. Democrații americani ilustrează copios ascendentul pe care ideologia de stînga și curentul anti-amerian îl exercită fără scrupule.

Dincolo de regulile democratice încălcate de politicieni și de media, mesajul trimis în public de acest Raport mai mult decît dubios și de răspîndirea lui frenetică în media e un apel la defetism. Odată cu 11 septembrie 2001, America a devenit o țintă și o țară îndreptățită să se apere. Cum? După ideologia stîngii, în nici un fel. Asta dacă exceptăm legenda după care CIA ar fi aflat tot și ar fi îndepărtat pericolul dacă ar fi binevoit să poarte conversații domoale și răbdătoare cu ucigașii jurați să lovească America.

E imposibil de crezut că mai există cineva care n-a auzit: CIA a torturat de-a valma oameni nevinovați și suspecți nedovediți, în închisori secrete și încălcînd toate legile democrației americane. Știrea a făcut și continuă să facă ocolul lumii, purtată iar și iar de toate organizațiile media mari și mici, locale și globale. Această dezvăluire șocantă vine în întregime, clar și temeinic detaliată de un Raport al Senatului Statelor Unite. Nimic nu pare să pună la îndoială această descoperire. Senatul Statelor Unite e o instituție totalmente onorabilă și credibilă, iar mediile de informare n-au făcut decît să preia datele și concluziile unui Raport oficial girat de o instituție onorabilă.

Din păcate, garanțiile pe care stă adevărul livrat de Raport sînt false, iar sistemul global media a livrat știrea ascunzînd cu bună știință sau din nepricepere elemente de bază. Știrea din care o lume întreagă află că serviciile secrete americane și conducerea Statelor Unite din anii 2000-2008 s-au dedat la sălbăticii și și-au bătut joc de lege e un scandal, dar nu scandalul invocat de mediile de informare. Adevăratul scandal e capacitatea instituțiilor de vîrf ale democrației și a presei libere de a măslui informațiile pentru a face propagandă împotriva adversarilor politici și pentru a-și promova convingerile ideologice.

Mai întîi, faimosul Raport al Senatului nu e al Senatului. În 2009, Senatorii Democrați și Republicani din Comisia pentru Servicii Secrete a Senatului au aprobat redactarea unui Raport asupra acțiunilor anti-teroriste ale CIA. După cinci luni, Senatorii Republicani s-au retras, acuzîndu-i pe Democrați că încearcă să transforme Raportul într-un act de propagandă politică. În consecință, Raportul a fost redactat și publicat de grupul Senatorilor Democrați din Comisie și nu de Comisie.

Așadar, Raportul nu reprezintă punctul de vedere al Senatorilor americani ci numai opinia Senatorilor americani Democrați. Nu e clar de ce anume acest detaliu legat de nașterea și natura finală a Raportului e ignorat. Mediile de informare erau datoare să vorbească de Raportul Senatorilor democrați și nu de un Raport al Senatului. Ceea ce nu a făcut nici o organizație media de acoperire globală, de la BBC la CNN și de la Euronews la New York Times.

Așadar, Raportul aparține sută la sută politicienilor Democrați. Numai că e vorba de exact aceiași politicieni Democrați care au votat și aprobat în 2001 și în anii imediat următori măsurile legale și acțiunile anti-teroriste ale CIA pe care le denunță astăzi. Astfel, Președinta Comisiei pentru Serviciile Secrete, Senatoarea Democrată Dianne Feinstein, care a girat Raportul din 2015, era de acord cu regimul de lucru al CIA în 2002.

Dianne Feinstein, în 2002: „Nu am nici un dubiu că dacă n-ar fi fost atacul terorist de 11 septembrie, toate lucruile ar fi mers ca mai înainte. A trebuit să vină acel atac, pentru ca noi să trecem printr-un șoc, să înțelegem cît de mare e amenințarea și, de asemenea, că trebuie să facem lucruri pe care nu le-am mai făcut pentru a ne apăra”.

În 2002, Feinstein și numeroși alți politicieni Democrați de vîrf, erau convinși că programele de acțiune CIA erau legale și normale, în condițiile date. În 2015, aceleași voci se dezic de acțiunile CIA și susțin că au descoperit un sistem uriaș de încălcare a legii și democrației americane condus în secret de CIA.