Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă




Omagiu de ziua naşterii (13.3.1935) – omagiu de ziua nemuririi (20.7.1986)

L-am comemorat zilele acestea: rude, colegi, săteni, cititori...
Am mers la Corlăteni-Bălţi, acolo, unde, în cimitirul din inima satului, odihneşte poetul, între mama Efimia şi tata Ştefan.

Deasupra frunţii, ca un arc al destinului său dificil, dar de o rară în lumea noastră demnitate, lucesc în bronz cuvintele testamentare:

„CUPRINDE-MĂ CU LINIŞTE, PĂMÂNTULE,
CUM TE-AM CUPRINS ŞI EU... ”

Acum mă dau la o parte.
Să ascultăm vocea poetului.

VERDE MATERN

Verde matern, verb matern -
Codrul te vede veşnic verde,
Nisipul te vede al nimănui,
Mutul te vede al mutului.
Harnic te văd dăruiţii cu har,
Fără de sare – duhul sărac.
Marea îţi soarbe cuvântul amar,
Munţii cu fag stâncă te fac.
Când vorba mă minte alunec din minte
Şi intru supus în infern
Decât să vântur pe vânt cuvinte
Din marele verb matern.
Mă văd prin vremi ce demult au apus:
În vârfuri de suliţi e capul meu dus
Şi-n urmă huma lacomă strânge
Verbe materne - lacrimi de sânge.

DREPTUL POETULUI

Port o piatră în gură
Ca să-mi şlefuiască cuvintele,
Cuvintele de dragoste, cuvintele de ură,
Cuvintele tăcute ca mormintele.
Port câte un izvor de lacrimi sub gene
Ca să-mi spele privirea
Când mi-o îndrept spre sate moldovene,
Acolo unde creşte nemurirea.
Port cuţite în inimă adânc
Pentru ca să n-adoarmă cumva
Atunci când strig ori plâng,
Atunci când mă cheamă Moldova mea.
Îmi port fruntea legată cu proverbe
Şi cu poveştile acestui pământ
Pentru că mintea fără orice îmi fierbe
Şi nu vreau să înnebunesc prea curând.
Sunt tinerel ca o viţă de mai,
Chiar mâine poate-am să fiu bătrân.
Nu-mi daţi tihnă pe-această gură de rai,
Daţi-mi zilele care-mi rămân.

CERCURI

Lui Vladimir Beşleagă

Lăsându-mă de fiare sfâşiat,
Am cunoscut deplina libertate,
Ideile s-au luminat cu toate
Şi peste trupul meu s-au ridicat.
Amin - am zis acelui care-am fost
Şi fricii lui cu ochi de buhnă oarbă,
Nimicurilor cu sau fără rost
Care-aşteptau puterea să mi-o soarbă...
Dar limpede şi-aproape zburător
Din depărtări revin la vechea vatră,
Unde-am visat şi-am plâns cu capu-n piatră
Şi unde-am ştiut ce-nseamnă dor.

Vin nevăzut şi nu mă pot desprinde
De troscotul ce creşte peste prag,
De fumul care suie din hogeac
Şi-n faldurile sale mă cuprinde.

23 martie 2014


Am o pasiune aparte pentru etimologia cuvintelor.
Mai deunăzi, trezit dimineaţă, ca mai rar odihnit şi bine dispus, am adus laudă nopţii exclamând: „Ce mai somn întremător am dormit!”
Şi, brusc, m-a fript întrebarea: „În-tre-mă-tor? Dar de ce: întremător? De ce nu: o-dih-ni-tor? Sau: re-con-for-tant? Sau... Sau... etc...”

Şi fuga la Dicţionare!
Că le am... Multe... Iar până să deschid la pagina respectivă, se aliniază întreaga familie de cuvinte: întremător... întremare... destrămare şi... şi... Şi, ca un vechi şi experimentat scotocitor, mă proptesc în rădăcina vocabulei: TRAMĂ.
Care-o fi etimologia?

Citesc: „tramă, trame f.1. bătătura (unei ţesături )”... Mă opresc, nedumerit: bătătură? Cum, adică, bătătură, dacă..? Hai să văd mai la vale ce zice: „2. (fig.) intrigă, uneltire, complot: în trame sângeroase gândirea-i e pierdută. Al.; Bun. Mai departe: 3.(fig.) intrigă(a unei opere literare): trama unei tragedii. „În sfârşit, am ajuns la etimologie: ( Din fr. trame)...
Ooo! mai că am răcnit: din-fran-ce-ză? Care: franceză, domnilor?
Închid volumul, masiv, de 1362 de pagini, apărut la Litera. Chişinău.1998 şi-mi zic: aici nu e lucru curat! S-a strecurat o greşeală. Numai fără decât că şi-a băgat aghiuţă coada...

Stai că mai am o ediţie. Deschid la pagina respectivă şi citesc: „tramă1, trame f. (reg.) bătătura (unei ţesături); 2. Urzeala (unei ţesături) ”...Ho-pa! De acum e şi... urzeală? Cum vine asta, domnilor? Şi: bătătură, şi: urzeală? Citesc în continuare: „3. Fuior (din care se face bătătura sau urzeala”... Chiar comedie: şi bătătură şi urzeală! Dar etimologia? („Lat. trama”)! Hai că-i bună: nu mai e franceză!
Aveţi puţintică răbdare, domnilor!

Citesc mai jos, ca şi cum în reluare, dar de data asta o explicaţie cu adevărat... savantlâcoasă: „tramă 2, trame f. Fir de mătase obţinut prin răsucirea a două sau mai multe fire, folosit în ţesătorie pentru bătătură; „Iar: bătătură! Mergem mai la vale: „2. Tramă stradală, totalitatea străzilor dintr-o localitate; reţea stradală; 3. (fig.) intrigă a unei opere literare; 4.(fig.) plan ascuns, intrigă, complot: în trame sîngeroase gândirea-i e pierdută. Al. „Şi, în final, etimologia:”(din fr. trame)”.
O, Doamne, iar franceză!?

Această altă ediţie poartă pe copertă titulatura: „Noul dicţionar Universal al Limbii Române. În memoria lui Lazăr Şăineanu, ediţia a doua”, apărut la Litera internaţional, Bucureşti. Chişinău, 2006. Autori: Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu şi Victoria Zastroiu.

M-a zăpăcit complet trama asta: şi bătătură, şi urzeală! Şi din franceză şi din latină!
Pleosc cu palma peste frunte: îngăduie, omule! Doar îl ai pe Şăineanu într-o ediţie interbelică! Uită-te acolo ce scrie la locul respectiv...

Aici se cere, în mod imperios, o mică, dar, poate mai desfăşurată, paranteză.
Îl întâlnesc cu ani în urmă pe reputatul şi regretatul lingvist care a fost colegul meu Nicolae Raievschi, tot el şi un versat etimologist, şi-i cer părerea: „A apărut recent Dicţionarul Şăineanu, completat, modernizat etc. ,ce zici de treaba asta?” La care dânsul îmi răspunde: „Nu cred că e o idee reuşită... O operă îşi are autorul ei... Cum a scos-o dânsul în lume, aşa rămâne”...

Am în posesia mea un Şăineanu, ediţia VI-a, din 1929, apărut la editura „Scrisul Românesc” S.A. Fost Samitca. Mi l-a făcu cadou mama Teodosia Marian, vecina mea din copilărie, şi poartă semnătura fiului ei mai mic Mihail Marian. Eram student, anul doi la filologie, în plin regim totalitar, când orice carte românească era considerată un atentat asupra sistemului. Cu atât mai mult una ca acest Dicţionar, în care se putea citi: „bolşevism, n. Regim dictatorial, instalat la Petrograd în urma revoluţiei din noiembrie 1917. Bazat pe demagogie şi teroare, bolşevismul a stins până în izvoarele lor comerţul şi industria, ruinând ţara şi expunând-o foametei...”

Fiind fără coperte l-am dus la un meşter să mi-l îmbrace: s-a nimerit a fi un evreu bătrân,care, ca să vezi, nu m-a pârât, ci şi-a făcut treaba şi mi l-a întors ...
Iar mai apoi, auzind că-mi merge prin sat faima de... autor, mama Dosia prinse a se lăuda la vecine: „Eu i-am cartea lu Laşu... Eu l-am făcut pe băietu lu Vasile scriitor!”
Şi avea dreptate: toate cuvintele din textele mele se regăseau în Dicţionarul Şăineanu, pe care îl aveam de la mama Teodosia...

În ceea ce priveşte provenienţa rădăcinei-semantemei TRAMĂ, la Şăineanu citim: „tramă... (Lat. trama.(v. destrăma).”
Nici că se poate mai clar!

9 martie 2014

P.S. Aflu dintr-un eseu semnat de Alexandru Laszlo (ACUM,1-2,2009) despre calvarul ce a avut a suporta eminentul savant în viaţa lui şi mă bucur că i se cinsteşte memoria.

P.P.S. La fel m-aş bucura dacă observaţia mea va fi de vreun folos la o eventuală reeditare a celebrului Dicţionar Şăineanu.

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG