Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă



1. Cântar de cuvinte.

Pe 13 februarie curent, la Muzeul de arte plastice al Republicii Moldova, a avut loc vernisajul expoziţiei GRAFICA ROMÂNEASCĂ 2013. A fost o idee-iniţiativă a domnului director Tudor Zbârnea, care s-a dovedit extrem de inspirată şi fericită, dat fiind că a beneficiat de un numeros public, preponderent tineret... Apropo, la multe manifestări culturale junii noştri cam absentează cu mult... entuziasm!
Aici au venit masiv!
S-au rostit cuvântări, unele cam pe-alăturea, aşa încât dacă te plictiseai, nu aveai decât să mai treci de la un stand la altul să-ţi bucuri ochii cu tot noi şi noi surprize grafice.
L-am văzut pe dl Vasile Botnaru făcând poze şi am cutezat a-l întreba:
- Dta eşti prezent în expoziţie?
- Nu.
- De ce? Doar şi dta faci...
- Eu fac... pseudografică...
În fine, i-am mai spus de atâtea ori: dta ai spart o pistă nouă în tehnica graficii şi s-ar fi cuvenit să...
Dar, tocmai în acest moment, parcurgând sălile a doua oară, am observat, pitită într-un colţ - ungher o gravură care m-a lăsat... priplex! (cum obişnuia să pronunţe o hiperintelectuală: PRIPLEX!) Poate de aceea mi-am amintit de bizara pronunţie, pentru că m-a lovit direct în ... PLEX!

Cîntar de cuvinte cu poet atașat...
Cîntar de cuvinte cu poet atașat...
Se numeşte: CÂNTAR DE CUVINTE. Un cântar pe talerul căruia este stocat un munte de minuscule entităţi, care nu sunt altceva decât... cuvinte. Dar atât de multe încât mai să dărâme... cântarul... Or, desprindem de aici mesajul, dar unul atât de actual: în puzderia de cuvinte pe care le debităm adesea, cu atâta dexteritate (vorba lungă, sărăcia gândului) se îneacă, iremediabil, adevărul...
O parabolă grafică de mare valoare expresivă şi... de o profundă filozofie.
Semnătura: COLŢA ONISIM.
Mergeţi neapărat să vizionaţi expoziţia...

2. PETRU CĂRARE LA 79 DE ANI

În cadrul expoziţiei din piaţeta de la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost inaugurată o originală selecţie de poeme şi imagini cu prilejul comemorării a doi poeţi de excepţie: Grigore Vieru şi Mihai Ursachi, cărora le-a fost alăturat şi vehementul critic al regimului totalitar, care merită cu îndreptăţire calificativul de disident: PETRU CĂRARE. Intrat pentru mai mulţi ani ca şi cum într-un con de umbră, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău a avut inspirata idee de a aduce în actualitate numele şi opera celui care mai este printre noi şi căruia îi urăm, în pofida sănătăţii precare, zile şi ani mulţi înainte...
Dat fiind că ne aflam într-un loc sacru, precum este cel de la picioarele Marelui Domnitor, oferindu-mi-se cuvântul, am reprodus un episod memorabil, care a avut loc în vara-toamna lui 1959. Se împlineau şase secole de la legendara fondare a Ţării Moldovei. Dar şi 100 de ani de la Unirea Principatelor. Oficialităţile, la început, au aceptat iniţiativa, venită din partea intelectualităţii să marcheze evenimentul, dar când s-a aflat că cele două date coincid, au spus categoric: VETO! Tineretul scriitoricesc, însă, a decis să celebreze istorica dată. A fost format un grup de iniţiativă. Au fost tipărite şi difuzate, manual desigur, bilete de invitaţie. Dar... S-au găsit... informatori, care au anunţat organele respective şi acestea au închis localul unde avea să se producă manifestarea. Atunci tinerii au mers la gara feroviară. Acolo, la restaurant cânta un bătrân lăutar, care i-a zis o Horă a Uniri, de s-a clătinat edificiul din temelii, pentru că s-au încins în ea sute de... pasageri ce se nimeriseră acolo...
Dar programul preconiza depunere de flori la soclul Domnitorului. Şi kaghebiştii ştiau de treaba asta. Deci, au blocat accesul spre monument... Zicea Cărare:
- Ei credeau că noi o să venim dinspre stradă... Noi am luat-o pe ocolite, am venit dinspre grădină, am depus jerbele de flori şi am luat-o din loc... Sticleţii au rămas cu gurile căscate când au priceput că i-am păcălit...
Cine erau cei care au făcut acel gest istoric? PETRU CĂRARE, GICU VODĂ ŞI VLAD IOVIŢĂ...

Iar, în finală, am reprodus cel mai acut şi acid rechizitoriu, pe care l-a făcut intelectualitatea noastră naţională regimului totalitar :
Noi avem un hoţ în casă,
Noi cu hoţul stăm la masă.
Ne-a ieşit mai ieri în cale
Cu idei şi cu pistoale.
Şi s-auzi tu noutate:
Vrea încă să-i zicem: frate!
Dar să-i dai în loc de pită
Un calup de dinamită...
Ce părere aveţi despre conul de umbră, în care a fost împins acest om de un curaj fără seamăn şi poet de primă mărime?

3. GRIGORE VIERU VS ANDREI LUPAN

Tot în aceste zile, cu prilejul celor 79 de ani de la naşterea lui Grigore Vieru, a avut loc la Muzeul de arte plastice a Republicii Moldova lansarea unul volum antologic din creaţia poetului în selecţia şi prezentarea grafică realizată de Spiridon Vangheli. Publicul a fost numeros: elevi, liceeni, profesori, oameni de creaţie...
Amfitrionul reuniunii, Spiridon Vangheli, a făcut o largă prezentare a operei lui Grigore Vieru, amintind şi de unele momente mai puţin plăcute şi cunoscute din viaţa regretatului poet. Mi s-a oferit şi mie posibiltatea de a aminti unele întâmplări la care am fost participant şi martor. Cei care au fost de faţă, le-au auzit.
Aici, însă, aş vrea să adaog un episod, care mi-a scăpat şi de care mi-am amintit mai târziu.
Era în mai 1987. Pe întreg teritoriul fostului imperiu pornise aşa zisa restructurare, iniţiată de Gorbaciov, la noi, însă, continua aceeaşi stare de veşnică... baltă. Primii s-au mişcat scriitorii şi ceea ce au hotărât să facă, a fost să dea jos vechea conducere a Uniunii şi să aleagă una reformistă. S-a purces la colectarea de semnături pentru a obţine girul centrului moscovit. S-au adunat 109, mai era nevoie de câteva, dar... Apropo, Spiridon Vangheli şi Grigore Vieru au ezitat să semneze acel demers...
Ei bine, îi priveşte. Şi fără semnăturile lor misiva a ajuns la Uniunea Centrală, ba chiar şi la... CC al PCUS.
Dar despre alt aspect vroiam să relatez.
În ultimii ani se produseră câteva altercaţii între clasicul literaturii sovietice moldoveneşti, academicianul Andrei Lupan şi mai tânărul, dar în plină ascensiune şi bucurându-se de tot mai mare popularitate poetul firav, dar bătăios Grigore Vieru. Supărat şi enervat, Grigore a pornit să redacteze un mesaj-rechizitoriu, pe care s-a decis să i-l aducă la cunoştinţă adversarului său tocmai la adunarea care a avut loc pe 18-19 mai acel an.
Mi-amintesc, în drum spre Uniune, l-am ajuns din urmă pe bătrânul Lupan, care ştia ce pun la cale tinerii, şi, fiind om simţit, s-a exprimat cu o doză de ironie: „Asta am meritat-o!” Adică, să fim daţi jos...
Ei bine, urcă Grigore la tribună şi începe să citească ceea ce avea scris (ţin să precizez, că înainte de asta mi-a cerut părerea: s-o citească sau?.. i-am răspuns: dă-i drumul, frate, doar ne bucurăm de glasnost!)
Şi i-a făcut bătrânului un perdaf de zile mari: i-a amintit de piesa de mare minciună şi falsitate „Lumina”, de faptul că l-a ţinut preşedinte pe Boţu atâţia ani, până şi-a curmat acela zilele, dar de fapt, el a condus Uniunea... La un moment dat, Lupan îi zice:
- Tovarăş Vieru, dă-mi foile celea, că... le-oi citi acasă...
Finala care-i?
Adunarea s-a terminat a doua zi, dimineaţă.
Nu ştiu, dacă Spiridon îşi aminteşte, dar a avut idea de a ne invita la el acasă. Am venit în trei: Spiridon, Grigore şi eu... Cum am coborât din troleu, la staţia Miron Costin de azi (atunci Karl Marx), mergem o bucată de loc în tăcere, la un moment dat răbufneşte, primul, Spiridon... Şi ce zice? Iată ce concluzie a făcut din toată tărăşenia cu Andrei Lupan:
- Măi Grigore, măi! Se vede că ai crescut fără... tată...
P.S. Aţi dibuit subtextul? Încercaţi...
P.P.S. Titlul antologiei din poezia lui Vieru, editată de Spiridon Vangheli este: „Tu m-ai strigat, fiule?”
Aparţine... poetului sau... antologatorului? Şi într-un caz şi-n celălalt: cum se descifrază?
15 februarie 2014

- Ce ziceţi? mă întreabă mai deunăzi o reporteră TV.
- E o metaforă faină, care, să sperăm, are mari şanse de a deveni o realitate, şi asta va fi un eveniment istoric, pentru noi…
- Sârma ghimpată a fost instalată în 1954…
- De unde ştii? Ai văzut?
- M-am documentat… Pe atunci nici în proiect nu existam… Abia se năşteau părinţii mei…
- Hai, domnişoară, să-ţi spun două pătărănii, dar mai nostime una decât alta. Prima, dinainte de instalarea gardului de sârmă pe Prut, şi a doua - după… De Anul Nou, un puşti de pe malul basarabean, din Găieşti, să zicem, porneşte cu uratul pe la vecini şi rude… După ce trece pe la toţi, vede că mai are loc liber în traistă, coboară la apa îngheţată a Prutului, trece dincolo, în ceilalţi… Găieşti şi dă-i cu uratul pe la alţi vecini şi… rude… Hop, că-l interceptează grănicerii români şi-l întreabă: „Mă ţică, tu de unde te-ai luat pe-acilea?” –„De colo”, arată băiatul spre satul lui. „Dar cum ai trecut, găligane, de nu te-am observat?” - „Iac-aşa… am… trecut…” - „Fuguţa acasă că s-or alarma părinţii tăi tot căutându-te”… Şi-l expediază frumuşel, înapoi… Se duce ţică, dar pe ista mal îl prind grănicerii ruşi: „Stoi! Kto idiot?” (Nu ştiau că ei sunt… idioţi”?) Şi ce fac? Îl duc la pichet şi-l ţin în arest trei zile şi trei nopţi, ca pe un spion român… Abia după ce s-au clarificat ce şi cum l-au lăsat să se ducă, sărmănelul, acasă…

- Şi a doua?

- A doua, după ce a fost instalat gard nalt de sârmă ghimpată, trasă brazdă lată să nu treacă nici iepurii… Merg câţiva scriitori la o întâlnire cu cititorii într-un sat de… frontieră… Mă rog, frontieră, că aşa era: ruşii păzeau graniţa asta de la Prut mai dihai ca pe cea cu… chinezii… După întâlnire oaspeţii vor să vadă … Prutul, de, scriitori… neam de oameni curioşi… Şeful pichetului îi duce la mal… Acolo ce urmează? „Să vezi şi să nu crezi! (Sunt vorbele pline de… mânie ale şefului de pichet): - Vedeţi aici, în satul sovietic (să zicem, Găieşti-V.B.) acoperişul casei de colo?” - „Da, vedem: ardezie albă, nou-nouţă”… - „Dar vedeţi casa aceea… (să zicem, din Găieştii de dincolo - V.B.) cu ce-i acoperită?” - „Tot cu ardezie albă, nou-nouţă”… - „Apăi gospodarii acestor două case sunt … fraţi”…- „Desigur, fraţi…” zic nu prea miraţi oaspeţii, care, de, ca scritori ce sunt, ştiu câte ceva… În schimb, şeful pichetului se arătă nu doar supărat, ci de-a binelea - re - vol - tat. Aşa că trase o înjurătură, desigur rusească: „Cum naiba dracului de-au trecut ei şiferu… peste… graniţă? Iaca, nu mă taie capu!”…

- Văd că aveţi o mostră… un capăt de sârmă ghimpată fixată pe o scândurică… De unde?...
- Mi-a făcut-o cadou un primar din părţile Unghenilor.. Ei, printre primii, au scos gardul de sârmă...
- Interesant…
- Ba chiar… foaaarte interesant!
- De ce, mă rog?!
- Ştii de ce, domnişoară? Hai că nu ştii!
- ?
- De ce şi cum a fost să fie scoasă sârma ghimpată de pe Prut…
- ?
- A trebuit să treacă atâţia ani la mijloc, să se perinde atâţia preşedinţi la cârma RM-ului, până să vină domnul preşedinte Mihai Ghimpu, ca să spele ruşinea de decenii şi… secole pusă de străini între fraţi…
- …
- Dar ştiţi de ce numai… Domnia Sa a avut curajul s-o… facă?
- De ce ?
- Pentru că, deşi era doar preşedinte interimar, dar se numea … Ghimpu! Şi numai un Ghimpe fu în stare să lupte cu o SÂRMĂ…GHIMPATĂ! Zice o vorbă veche: cui cu cui se dezbate, aşa şi aici: GHIMP PE GHIMP… dezbate! Laudă şi slavă în veci domnului Mihai… De-ar fi fost să facă doar atât şi era demn să fie trecut în istoria neamului…
- Dar despre vize ce ziceţi? mă ia din scurt reportera TV.
- Principiul suprem al lumii de astăzi este: libera circulaţie a persoanelor, bunurilor materiale şi a ideilor… Deşi, dacă ar fi după mine, aş pune pe primul loc: IDEILE. Dar şi aşa nu e rău… Să vă spun o parabolă, un banc frumos de-al regretatului şi spiritualului interpret popular care a fost Nicolae Sulac. Zicea dânsul aşa, despre omul sovietic… Care era cel mai liber om din lume, precum clamau comuniştii. Zicea: „Noi sântem slobozi, dar nu sântem… liberi”. - „De ce, Nicolae?” îl întreba câte unul, mai tare de cap ori prefăcându-se naiv. „Uite-aşa, îl dumirea Nicolae: vaca în ocol îi dezlegată de la else? Îi dezlegată. Înseamnă că-i slobodă? Îi slobodă. Dar… nu-i liberă! Pentru că-i închisă în ţarc şi… Nu poate să iasă!”…â

- Dar dta ai călătorit pe timpuri în străinătate?
- Târziu… Abia pe la 48 de ani am ieşit din ţarcul sovietic…
- Şi cine călătorea pe atunci?
- Cei care… inspirau încredere din partea regimului, dar şi mai făceau servicii de supraveghere pentru organele speciale…
- Şi ce avantaje ne va deschide anularea vizelor pentru Europa?
- Multe. Foarte multe. În primul rând, va dispare mişcarea ilegală de persoane… Cu pericole mari, cu implicarea masivă a structurilor mafiote, cu exploatarea nemiloasă a oamenilor… Va fi garantată securitatea oamenilor … De altfel, vreau să amintesc că dna Faion, comisar European, a mers şi la Tiraspol. Le-a vorbit oficialilor de acolo despre aceleaşi avantaje, de care se vor bucura şi cetăţenii din stânga Nistrului.. Şi ştii ce i-a răspuns un înalt demnitar?
- ?
- Că cei din aşa zisa Republică Moldovenească Nistreană (eu o numesc un pic altfel: Republica Moldovenească Nistreaţă!) doar în proporţie de 30% deţin paşapoarte de Moldova, ceilaţi au paşapoarte ruseşti… Dar bine că a mers dna Faion: după abolirea vizelor pentru cetăţenii RM, în ansamblu, cred, tot mai mulţi dintre ei îşi vor perfecta paşapoarte de Moldova...
- În concluzie?
- Să ne vedem sănătoşi, călătorind liber în Europa, iar la toamnă şi semnând Acordul de Asociere…
8 februarie 2014

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG