Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă


Acum câteva zile – săptămâni aveam o întâlnire cu un amic. Unde? În centrul oraşului. Desigur, la Monumentul Domnitorului.
Vin. Aştept.
Când mă uit mai bine, văd foindu-se pe lângă soclu , cu trepiedurile lor, dar şi fără, mai mulţi televizionişti. Nu apuc să-l trag de limbă pe vreunul: ”Dar ce, pe cine aşteptaţi?”, când aud, din celălalt capăt al Pieţei MAN , nişte voci scandând:
---Eu sânt moldo-van!
Măi, să fie! ”El îi moldovan!”
--Eu sânt moldovan! răsună iar strigătul, dar de acuma a mai multor voci.Tot atunci văd venind într-acoace un grup de tineri, purtând nişte... le-aş zice drapele, dar nu—erau steaguri, şi încă de culoare galbenă, iar pe ele se undoia capul de...bour. Iar alţi câţiva, vreo şase purtau întinsă între ei o pânză roşie, ca de vreo trei pe cinci metri, pe care, când s-au mai apropiat, am văzut că scria ceva.
---Eu sânt moldo-van!
Bun, sunteţi moldovani. Dar aş vrea să ştiu: ce vreţi să spuneţi cu asta? Şi de ce aţi venit la Monumentul Domnitorului?
Încep să zbârnâie camerele tele, filmează cu febrilitate, iar eu încerc să mă dumiresc: ”Ce e cu aceşti manifestanţi? Ce vor?” Şi, cum tocmai cei şase inşi se apucară să întindă pe un sul de zăpadă proşenia lor aşternută pe pânza roşie la picioarele Domnitorului, citesc cu greu cuvintele scrise cu buchii bizare, întortocheate, sucite, crăcănate... După un oarecare efort, descifrez , în semicerc , aceelaşi slogan, pe care-l auzisem anterior: ”Eu sânt ...” , dar de acuma „moldo-vin!”, ceea ce mă contrariază teribil.
--Cum vine asta? Tot strigaţi că sunteţi—eşti MOLDOVAN, iar acuma scrieţi că „SÂNT MOLDOVIN”?
Am întrebat, dar nimeni nu m-a auzit. Citesc în continuare inscripţia de pe celălalt semicerc al pânzei: ”EU GRĂIESC MOLDO—VINEŞTE!” Hai că-i bună şi asta: odată ce eşti moldo-vin, cum ai putea să grăieşti decât... moldo –vineşte?! Dar stai, că mai este o sintagmă, în centru pânzei. Dezghioc buchiile arhaico-glagolice şi... să vezi şi să... nu crezi!
„ A CINCEA REPUBLICĂ MOLDOVENEASCĂ!”
De ce: A CINCEA? Aici miroase a ...politică! Aceşti tineri au sosit la Ştefan să ceară sau să... proclame... Ce să proclame? A CINCEA REPUBLICĂ! Dar care-s cele PATRU?
Mă dumiresc imediat: Prima—Republica Democratică Moldovenească( 1917-1918); a doua: Republica Autonomă SS Moldovenească (1924-1940); a treia: Republica SS Moldovenească (1940-1991) ; a patra – REPUBLICA MOLDOVA , în care ne ducem noi, cu toţii, veacul .. Dar iată că ei, aceşti tineri moldo-vini, care grăiesc moldo-vineşte , vor o A CINCEA REPUBLICĂ MOLDOVENEASCĂ! Pentru asta au venit la picioarele Domnitorului cu... proşenia lor.
Şi, pentru confirmare, mă adresez celui mai reprezentativ dintre ei, cel care dirija toată procesiunea, un vlăjgan înalt, foarte autoritar, care tocmai ajusta pânza roşie trăgând-o de un colţ, ca s-o vadă mai bine , de sus, viteazul Domnitor:
---Spune, te rog, dar ce aveţi în vedere cu... această a CINCEA REPUBLICĂ MOLDOVENEASCĂ?
La care a răsunat, ca din cerurile imense ale spaţiului euro-asiatic, răspunsul:
---Слушай! Давай в сторону!
(Adică, translat din limba lui Petru cel Mare: ”Hei tu! Fereşte, nu ne încurca!”)

28 ianuarie 2013

P.S. Ulterior, din presă, am aflat că respectivul spectacol a fost realizat de aşa-zisa mişcare a moldovenilor, care, graţie inspiratorilor ei au apărut ca ... moldo-vini. Iar şi mai exact li s-ar zice MOLDO-IVANI!
P.P.S. Tot din presă am aflat că manifestanţii respectivi, care visează la cea de-a CINCEA REPUBLICĂ, chipurile, au marcat un număr de ani de la victoria lui Ştefan asupra TURCILOR, la Podul Înalt (1475), doar că au încurcat luna.
Aţi văzut ce mari „patrioţi” sunt moldo-ivanii noştri? Dar şi foarte practici: pentru o laudă cer o REPUBLICĂ!
V.B.

Suntem în luna lui Janus Bifrons, luna Poetului.

Cel a cărui poezie mă-ne însoţeşte, mă-ne reprezintă, mă-ne fascinează, elementar şi efectiv, pe parcursul întregii vieţi pământene. Şi al existenţei noastre cosmice.

În pruncie: ...PESTE-A NOPŢII FEERIE
SE RIDICĂ MÂNDRA LUNĂ...

În juneţe: ...TU TREBUIA SĂ TE APRINZI
DE ACEL FARMEC SFÂNT...

Sau: ...PE LUMEA ASTA SUNT FEMEI
CU OCHI CE IZVORĂSC SCÂNTEI...

La maturitate: ...LUMEA ESTE PRECUM ESTE
ŞI CA LUMEA SUNTEM NOI...

La vârsta crepusculului: ...SĂ PIARĂ OAMENII CU TOŢI
S-OR NAŞTE IARĂŞI OAMENI...

Dar şi al unor mari şi sfinte şi eterne adevăruri adresate nouă, nenorociţilor scribi:

Poetaştrilor: ...E UŞOR A SCRIE VIERSURI,
CÂND NIMIC NU AI A SPUNE...

Criticilor literari: ...VREUN MITITEL,
NU SLĂVINDU-TE PE TINE
LUSTRUINDU-SE PE EL...

Cele trei „clişee:..”poetul naţional”,”poetul nepereche”,”Luceafărul poeziei româneşti, care se fac auzite de două ori pe an şi cu care se războieşte Mircea V. Ciobanu în fulminantul său eseu „EMINESCOMANII” (Jurnal de Chişinău, 11 ianuarie 2013), aparţin pastişatorilor, mititeilor şi nu diminuează valoarea creaţiei poetului...

Reiau: „A ROSTI NUMELE BASARABIA E UNA CU A PROTESTA...” A protesta împotriva cui? Împotriva a ce?

Dar să vedem, mai întâi, cum îl tratează alţii pe Poetul nostru.

„EMINESCU (MIHAI), ecrivain roumain (Ipoteşti,1850-Bucarest, 1889). Auteur de nouvelles et de contes populaires, il est, par son genie romantique, le grand poete national de la Roumanie.” (Petit Larousse en couleurs, Paris, pag.1256).

Absurd! Autor de nuvele şi poveşti populare ajunge... poet naţional! Care-i şmecheria? În aceste nici cinci rânduri complete de text au fost comasaţi doi clasici: Creangă şi Eminesu! Asta performanţă... franţuzească!

Dar să vedeţi ruşii cum au procedat. Deschidem „Новый энциклопедический словарь»(2000), căutăm la litera „E”, nu figurează. Căutăm la litera Ă, nici aici nu este. De ce?
Pentru că „A ROSTI NUMELE BASARABIA E UNA CU A PROTESTA CONTRA DOMINAŢIUNII RUSEŞTI”, scria Poetul în celebrul eseu „BASARABIA”. Apropo, ruşii sovietici îl includeau în „MARELE DICŢIONAR ENCICLOPEDIC”, iar ruşii de azi – ba! (A murit cunoscutul eminescolog Iurii Kojevnikov, a dipărut Eminescu din preocupările intelectualilor moscoviţi).

Dar ce am avea a le reproşa altor, dacă Ministerul Culturii de la Chişinău, instituind aşa zisa... ZI A CULTURII, nu a găsit, din deficit de imaginaţie, ca să nu zic mai rău, o altă variantă decât să-şi bage fantasmăgăria exact în sfânta zi de 15 ianuarie!?

P.S. Pe dl ministru Focşa nu-l somez, ştiind că nu are niciun rost s-o fac, cât despre ambasadorii noştri la Paris - Oleg Serebrian - şi de la Moscova - Andrei Galbur - aş cuteza a-i deranja cu întrebarea: ”Ce ziceţi de aceste moravuri mai mult decât şovine în relaţiile noastre nu doar diplomatice, ci şi culturale?”

P.P.S. Ce facem, în consecinţă, cu Puşkin al lor, care se înalţă atât de semeţ în centrul Aleii Clasicilor de la Chişinău?

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG