În zgomotul de fanfară care a însoțit întâlnirile diplomatice din China săptămâna trecută, Beijingul și Moscova păreau să fi făcut un mare pas înainte prin dezvăluirea acordului pentru construirea mult așteptatului gazoduct Power of Siberia-2 (Puterea Siberiei-2).
Anunțul din 2 septembrie privind un memorandum cu caracter juridic obligatoriu făcut de Aleksei Miller, directorul general al gigantului energetic rus Gazprom, a ținut prima pagină a ziarelor și a transmis mesajul că relațiile dintre Beijing și Moscova se aprofundează, în ciuda presiunilor occidentale.
Însă analiștii din domeniul energetic care au vorbit cu RFE/RL și-au exprimat îndoielile cu privire la viitorul megaproiectului, având în vedere că detaliile cheie – precum prețul gazului, volumul care va trece prin conductă și cine va suporta costurile construcției – sunt încă departe de a fi stabilite.
„Un memorandum cu caracter juridic obligatoriu nu este un contract de furnizare, deci nu constituie un semnal verde pentru acest proiect”, a declarat Erica Downs, cercetătoare principală la Centrul pentru Politica Energetică Globală al Universității Columbia, pentru RFE/RL. „Asta dă iluzia unui progres, dar nu este încă o afacere încheiată.”
Mai degrabă, acordul recent încheiat la Beijing pare să facă parte din negocierile în curs privind ambițiosul proiect de conductă care ar transporta gazul din Peninsula Iamal din Rusia către nordul Chinei, prin estul Mongoliei.
Beijingul a câștigat multă influență asupra Moscovei de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022 și pierderea de către ruși a Europei ca piață energetică principală. China pare să tragă de timp, acum, pentru a vedea dacă Kremlinul va ceda în negocieri, oferind reduceri de preț favorabile, și cum va afecta proiectul rivalitatea sa complicată cu Statele Unite.
„China s-a angajat doar să amâne problema în cazul în care va decide că are nevoie de acest gazoduct”, a spus Downs. „Dacă Beijingul poate obține un preț scăzut și flexibilitate în ceea ce privește volumul, atunci acesta devine mai atractiv ca poliță de asigurare. Dacă nu, au alte opțiuni de explorat.”
Are China nevoie de conducta Puterea Siberiei-2?
Nevoia Moscovei de conducta propusă, cu o lungime de 2.600 de kilometri, este clară: Power of Siberia-2 ar compensa cel puțin o parte din piața Uniunii Europene pe care Rusia a pierdut-o din cauza războiului din Ucraina.
China, pe de altă parte, are de unde alege.
Discuțiile cu Moscova privind megaproiectul au fost întrerupte și reluate de-a lungul anilor, iar Beijingul a urmat o strategie de diversificare în ceea ce privește importurile de gaze, pentru a evita dependența excesivă de un singur furnizor.
Rusia este deja cel mai mare furnizor de gaze naturale prin conducte al țării, grație conductei Power of Siberia-1, devenită operațională în 2019 în cadrul unui acord pe 30 de ani, în valoare de 400 de miliarde de dolari, și este acum al treilea furnizor de gaze naturale lichefiate transportate pe mare (GNL) după Australia și Qatar.
Beijingul a luat, de asemenea, măsuri pentru a reduce dependența sa de importuri și a întreprins demersuri în ultimii ani pentru a crește explorarea și producția internă de petrol și gaze naturale. Acest lucru a coincis cu o tranziție masivă către energia regenerabilă în China, companiile din această țară devenind lideri în domenii precum energia solară și producția de vehicule electrice (EV).
Ca urmare, cererea de gaze importate a scăzut și se preconizează că va continua să scadă în următorul deceniu, reducând necesitatea proiectului Power of Siberia-2, care ar putea transporta până la 50 de miliarde de metri cubi (bcm) pe an. Beijingul ar putea, de asemenea, să opteze pentru mici extinderi ale conductelor existente din Rusia, lucru pe care Miller l-a anunțat și el la Beijing, în loc să construiască una nouă.
„Dacă va fi construit, cea mai optimistă prognoză este că va fi pus în funcțiune până în 2030”, a declarat Joseph Webster, cercetător principal la Centrul Global pentru Energie de la Atlantic Council, pentru RFE/RL. „Asta înseamnă încă cinci ani de progrese tehnologice în domeniul energiilor regenerabile și al bateriilor, care vor continua să compenseze necesitatea acestui gazoduct.”
La incertitudinea privind viitorul conductei se adaugă faptul că Beijingul nu a confirmat încă detaliile anunțului făcut de Miller.
Oficialii chinezi au păstrat tăcerea în privința conductei, la fel ca și mass-media de stat chineză, care a făcut referire la negocieri doar citând relatările mass-media rusești sau internaționale care îl citează pe Miller, directorul Gazprom. În urma întâlnirii dintre Xi, președintele rus Vladimir Putin și președintele mongol Ukhnaagiin Khurelsukh la Beijing, mass-media chineză l-a citat pe Xi spunând doar că „conectivitatea puternică” ar trebui să fie un punct central în relațiile viitoare dintre cele trei țări.
De ce este nevoie pentru construirea conductei?
Benjamin Schmitt, cercetător principal la Universitatea din Pennsylvania, a declarat pentru RFE/RL că argumentele comerciale în favoarea noii conducte sunt slabe și că, în opinia sa, recentele comentarii ale lui Miller sunt mai degrabă de natură optică, Kremlinul încercând să arate „aparența unei cooperări solide între cele două țări”.
„Beijingul nu are nevoie de acest gazoduct”, a declarat Schmitt, care este și membru senior al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), pentru RFE/RL. „Dar nici nu are niciun motiv să se exprime negativ în legătură cu acesta.”
Două variabile ar putea încă modifica acest calcul: concesii majore din partea Rusiei în ceea ce privește prețurile și volumul, precum și schimbarea condițiilor geopolitice pentru China.
În ceea ce privește prețul gazului, Miller a afirmat că acesta va fi mai mic decât prețul practicat de Gazprom pentru cumpărătorii europeni, datorită distanțelor și reliefului pe care ar urma să treacă conducta către China, dar nu a oferit detalii concrete.
China ar fi cerut să plătească prețuri apropiate de cele interne din Rusia, care sunt puternic subvenționate. Beijingul insistă, de asemenea, să se angajeze să cumpere o parte mai mică din capacitatea anuală planificată a conductei, de 50 de miliarde de metri cubi de gaz. China dorește, potrivit unor surse, să accepte doar 50% din capacitatea totală a conductei, comparativ cu 80% în mod obișnuit.
Cu prețuri ieftine și obligații flexibile din partea Rusiei, conducta ar putea deveni mai atractivă pentru China din perspectiva securității.
În contextul reînnoirii conflictului dintre Iran și Israel în zona Strâmtorii Hormuz, pe unde tranzitează multe dintre transporturile de GNL ale Chinei, și al războiului comercial dintre Beijing și Washington, principalul furnizor mondial de GNL, gazul transportat prin conductele rusești pare mai sigur decât rutele maritime.
China a oprit efectiv importurile de GNL american de la începutul lunii februarie, iar accesul la gazul rusesc ieftin ar oferi Beijingului o poziție puternică de negociere, având în vedere că multe dintre celelalte contracte de GNL vor expira în anii 2030.
Dar pentru a ajunge în acest punct, Beijingul și Moscova ar trebui mai întâi să transforme Power of Siberia-2 în realitate, ieșind din impasul în care se află de atâta timp.
„Este doar retorică, până când va deveni un proiect real”, a spus Schmitt.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
