Trei judecători audiați în acea zi au trebuit să explice în fața comisiei, unul – dacă este posibil să mergi în vacanță în doi cu numai 700 de euro, altul – de ce-și ține economiile de peste 100.000 de lei „acasă la mama”, iar cel de-al treilea – de ce a acceptat să facă parte dintr-o comisie de concurs care i-a evaluat un subaltern.
În timpul interviurilor, membrii comisiei vetting, formată din trei experți moldoveni și trei experți internaționali, adresează judecătorilor întrebări de clarificare, după ce au comunicat cu aceștia în scris timp de câteva luni.
În februarie, comisia a audiat, în total, 17 magistrați care au rămas să lucreze la Curtea de Apel Centru (fosta Curte de Apel Chișinău). Doi dintre ei au fost audiați chiar de două ori, pentru concludență.
Președintele interimar al acestei instanțe, Ghenadie Mîra, primise deja o încheiere pozitivă după o evaluare făcută de o comisie asemănătoare (comisia pre-vetting). Alți 21 de judecători ai Curții de Apel Centru și-au dat demisia încă în mai 2024 pentru a evita procesul de evaluare.
Alexandru Spoială: Un posibil conflict de interese și „o lecție de viață”
Alexandru Spoială a fost audiat, la propria sa cerere, mai mult cu ușile închise. Procedura este permisă pentru protejarea datelor sensibile, iar comisia vetting a explicat că au fost luate în discuție aspecte de integritate etică legate de participarea judecătorului la decizii care au condus la condamnarea Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
În partea publică a audierilor, care a durat 15 minute, experții s-au interesat de ce judecătorul a făcut parte din comisia de admitere de la Institutul Național al Justiției și nu și-a luat abținere, deși la concurs participa grefierul său.
Judecătorul Spoială a răspuns că, în urma unei consultări cu colegii săi, a considerat că nu există motive pentru abținere. El a subliniat că evaluarea probei scrise a fost făcută de un program de computer, iar la interviul oral, a dat unor candidați note mai mari decât grefierului, adică nu l-a favorizat. Spoială a adus drept argument și faptul că grefierul nu a reușit să intre la institut în acel an.
La finalul audierilor, judecătorul a spus că procesul de vetting a însemnat pentru el și „o lecție de viață” pe care a însușit-o, iar în perioada comunicării în scris cu comisia nu și-a luat concediu, în paralel examinând dosare și lucrând la răspunsuri. „S-a făcut o muncă enormă”, a spus Spoială.
Silvia Cecan: O potențială greșeală în calcule și o foaie de odihnă de 700 de euro
Și audierea Silviei Cecan a avut loc parțial cu ușile închise, dar în partea ei publică membrii comisiei s-au interesat în legătură cu o discrepanță între veniturile și cheltuielile judecătoarei.
Pe baza informațiilor furnizate chiar de ea, membrii comisiei au depistat că, pe parcursul a 6 ani, cheltuielile ar fi depășit veniturile cu 690.000 de lei.
Cecan a spus, însă, la audieri că aceste calcule sunt greșite și că unele informații oferite inițial comisiei conțineau erori, deoarece ea a trebuit să le adune în termeni restrânși, fără a avea toate datele la dispoziție.
De exemplu, judecătoarea a clarificat că nu este singura care a plătit pentru studiile fiicei sale în străinătate. Taxa de studii de 910 euro pentru primul an, anume 2016, a fost achitată de tatăl tinerei, judecătoarea a plătit aceeași sumă pentru anul următor, iar împreună, cei doi i-au dat fiicei pentru întreținere nu mai mult de 200 de euro pe lună. În cele din urmă, fiica a renunțat la studii, judecătoarea explicând la audieri că un motiv a fost și faptul că ea nu a mai avut bani să o sprijine.
Într-un alt exemplu discutat pe larg, comisia vetting a estimat că, în anul 2017, judecătoarea a cheltuit cu 23.000 de lei mai mult decât a câștigat. Cecan a explicat că o foaie de odihnă de peste 13.000 de lei (aproximativ 700 de euro) care i-a fost trecută la cheltuieli a fost plătită, de fapt, de persoana cu care și-a petrecut vacanța. Întrebată dacă suma a fost suficientă pentru două persoane, judecătoarea a spus că „atât a costat, probabil, foaia” și că ea nu a avut cheltuieli suplimentare în vacanță.
De asemenea, judecătoarea Cecan a cerut să-i fie scoasă de la cheltuielile din 2020 jumătate din suma pentru rambursarea unui împrumut luat de partenerul său în martie, cu câteva luni înainte ca cei doi să se mute împreună. Partenerul împrumutase 280.000 de lei pentru a-și cumpăra un Audi Q7. „Nu am participat la această achiziție și consider corect să fie incluse numai rambursări de credit începând cu luna iulie”, adică pentru jumătate de an, a spus Silvia Cecan.
În fine, ea a dat asigurări că a răspuns cu sinceritate, exprimându-și speranța într-o încheiere „corectă”.
Ala Malîi: Bani gheață păstrați „la mama acasă” și o decizie contra jurnaliștilor anulată la CEDO
La audierea Alei Malîi, membrii comisiei vetting au spus că au descoperit, și în cazul ei, o posibilă discrepanță între venituri și cheltuieli: judecătoarea ar fi cheltuit, pe parcursul a 5 ani, cu aproximativ 700.000 de lei mai mult decât a câștigat.
De exemplu, în 2013, diferența era de peste 100.000 de lei. Judecătoarea nu a fost de acord, spunând că i-au fost numărate în 2013 cheltuieli din 2014, când familia sa a cumpărat o casă în orașul Durlești.
O parte din banii dați pe imobilul de la Durlești, anume 130.000 de lei, reprezintă economii pe care soțul său le-a obținut din vânzarea unei companii, în 2005, a explicat judecătoarea. Întrebată de ce a păstrat economiile în numerar în toată această perioadă și unde anume, judecătoarea a răspuns că acasă la mama ei, care locuiește la țară, „pentru a nu fi utilizați în alte scopuri”.
„Cunoaștem bine că, dacă avem un ban, unii membri ai familiei, eu sau altcineva, poate să-i folosească”, a spus judecătoarea, explicând și că avea încredere că la mama sa banii vor fi în siguranță până va avea nevoie de ei cu adevărat.
Banii păstrați astfel nu constituiau singurele economii ale familiei. Judecătoarea a spus comisiei că o sursă de venit pentru familia sa a fost mereu un „hobby” al soțului său, care cumpăra și revinde mașini după „o practică binecunoscută în Moldova”. De exemplu, în 2015, familia sa a cumpărat un Chevrolet Captiva 2015, după ce a vândut un Hyundai Santa Fe.
Trecând de la venituri și cheltuieli la activitatea profesională a judecătoarei, comisia a întrebat-o de ce nu s-a abținut într-o serie de dosare în care figura ca administrator de insolvabilitate o cunoscută de-a ei, mai exact soția unui coleg al soțului.
Ala Malîi a răspuns că femeia respectivă era o simplă cunoștință și că, o singură dată, au mers împreună la tratament. Ea a explicat și că administratorii de insolvență nu sunt participanți cu drepturi depline într-un proces de judecată și că această femeie nici nu s-a prezentat la ședințe. Malîi a adăugat că, după ce comisia vetting a ridicat această problemă, ea a încercat de două ori să formuleze o cerere de abținere, însă judecătorii care au examinat cererea au decis că nu există suficiente motive pentru abținere.
Într-un alt episod, judecătoarea a trebuit să dea explicații cu privire la o decizie împotriva jurnaliștilor RISE Moldova, într-un proces de defăimare, intentat de Partidul Socialiștilor. Malîi a făcut parte dintr-un complet de judecată al Curții de Apel care a confirmat decizia dată de instanța de fond.
Obligați și de Curtea Supremă de Justiție (CSJ) să publice dezmințiri referitoare la o investigație despre finanțarea Partidului Socialiștilor, jurnaliștii au depus plângere la CEDO, iar ca urmare, agentul guvernamental moldovean a solicitat instanței supreme să revizuiască acest dosar.
Judecătorii CSJ au anulat decizia, însă nu au constatat încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și nu au stabilit o „satisfacție echitabilă” pentru jurnaliști.
La audierile din comisia de vetting, Malîi a spus că ea și colegii săi au luat o decizie care respecta legislația în vigoare la acel moment. Ea a afirmat că articolul conținea mai mult opinii ale jurnaliștilor decât fapte concrete, motiv pentru care a fost calificat drept defăimare. Malîi a mai spus că CEDO a criticat nu atât decizia sa, cât decizia CSJ de după revizuire.
La finalul audierii, Malîi a spus că speră să i se facă o evaluare obiectivă, care să țină cont de „realitatea socială” din R. Moldova. Zece zile mai târziu, când comisia vetting a anunțat că vrea să o audieze din nou, în componență deplină, judecătoarea a refuzat.
De regulă, judecătorii sunt audiați de trei membri ai comisiei vetting, dar, în cazul în care aceștia nu pot ajunge la o decizie unanimă, judecătorul este chemat la o audiere suplimentară, în fața tuturor celor șase membri.
Ce urmează
După audierea fiecărui judecător, membrii comisiei vetting promit să ia o decizie în termen restrâns.
Până la data de 26 februarie, comisia nu emisese încă nicio hotărâre în privința judecătorilor Curții de Apel Centru, deși primele audieri au avut loc pe 4 februarie.
- Aici puteți citi articolul în limba rusă: «Vetting» судей АП. Возможный конфликт интересов, решение против журналистов и 130 тыс. леев на хранении у мамы
Concluziile comisiei vetting sunt analizate apoi de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), care poate fie să le aprobe, fie să solicite o verificare suplimentară. Dacă un judecător primește un aviz negativ din partea comisiei vetting, CSM îl poate demite și îi poate interzice să activeze în sistem timp de până la 7 ani. Aceste decizii pot fi contestate la CSJ.
În afară de judecătorii Curții de Apel Centru, comisia vetting trebuie să evalueze încă opt judecători de la Curțile de Apel Nord și Sud. După aceasta, comisia va începe evaluarea judecătorilor instanțelor de fond care au ocupat funcții de conducere începând cu 2017.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
