„Adevărul meu, adevărul lor? - dosarele KGB...”, de această dată va fi un duplex Republica Moldova – Estonia – România despre lustrația post-sovietică. Ce s-a întâmplat cu arhiva KGB din fosta Moldova sovietică și de ce în ultimii 30 de ani nu a mai fost adoptată o lege a lustrației? O discuție cu fostul director interimar al SIS, Valentin Dediu.
Europa Liberă: A reapărut, a fost readus în actualitate subiectul ce ține de lustrație. Să vorbim despre fosta Securitate și dosarele KGB. Este un subiect de actualitate, dacă ținem cont că se împlinesc 30 de ani de la proclamarea independenței R. Moldova? Despre adoptarea unei legi a lustrației se vorbește de la începuturi, din ᾿91 și până astăzi, Republica Moldova nu are o asemenea lege. Ar fi fost bine dacă o avea?
Valentin Dediu: „De 30 de ani se vorbește despre legea lustrației, cu referire la regimul comunist, care a fost pe teritoriul R. Moldova până în 1991. Unii spun cu părere de bine, alții spun cu părere de rău că nu a fost adoptată. Societatea e divizată.”
Europa Liberă: Ce ar fi avut de câștigat R. Moldova dacă ar fi avut o asemenea lee?
Valentin Dediu: „Nu știu dacă o să mă credeți, dar eu, ca fost lucrător al organului de securitate după ᾿91 și până în ᾿91, ca lucrător al Comitetului Securității de Stat al Uniunii Sovietice, vreau să spun că lustrația, dacă era adoptată în perioada aceea avea să fie o problemă mare pentru R. Moldova.”
Europa Liberă: De ce? De ce nu a fost o problemă pentru țările baltice?
Valentin Dediu: „În R. Moldova majoritatea celor mai activi luptători pentru independență și suveranitate erau din rândurile intelectualității. Dar este cunoscut și faptul că o parte din activiștii de atunci cândva, în anumite circumstanțe, de voie sau fără de voie, prin șantaj sau cumva au fost atrași la colaborare cu Serviciul de Informații și Securitate. Totodată unii dintre ei, dar aș spune că 80 la sută , au jucat un rol foarte pozitiv în perioada când în R. Moldova, pe atunci, în Chișinău, se petreceau diferite manifestații. Ce rol pozitiv au avut? Ei au ajutat să nu fie vărsări de sânge în Chișinău și în R. Moldova. Fiindcă și în societate, și în KGB-ul de atunci erau oameni cu viziuni patriotice. Și iată că tocmai acești îmbinând informația cu factorul de decizie au reușit să nu admită vărsări de sânge și toate problemele cele mai stringente erau soluționate pe cale amiabilă.”
Europa Liberă: Avea dreptate fostul președinte Lucinschi că, dacă era adoptată legea lustrației, Moldova ar fi rămas fără intelectuali?
Valentin Dediu: „Poate nu chiar complet fără intelectuali, dar o parte din intelectuali ar putea să sufere atunci. Pentru că, știți cum, chiar și pe urmă a apărut o listă...”
Europa Liberă: Multe liste au apărut.
Valentin Dediu: „... da, cu privire la agentura KGB-ului, se numea Lista Șandrovschi. Noi aici putem să spunem că dosarele care erau în KGB-ul Uniunii Sovietice și se considerau patrimoniu al KGB-ului sovietic au fost strămutate din subordinea Serviciului de Informații și Securitate de atunci al KGB-ului, au fost duse în Tiraspol.”
Europa Liberă: Dar sunt trei versiuni. Eu am reținut de la mai mulți angajați ai Serviciului de Informații și Securitate, că o parte din dosare ar fi ars aici, la Chișinău, că o parte au fost duse la Tiraspol, că o altă parte ar fi ajuns și la Moscova. Care variantă e adevărată?
Valentin Dediu: „E greu să confirm care e mai adevărată, dar toate au dreptul la existență. Eu tot cunosc, din comunicarea cu ofițerii noștri, cu veteranii noștri, și, da, confirm că dosarele au fost deplasate la Tiraspol și depozitate la subdiviziunea KGB-ului din Tiraspol, în ᾿89.”
Europa Liberă: Dar de ce s-a ales Tiraspolul orașul unde să fie duse?
Valentin Dediu: „Asta e încă o dovadă că era pregătit din timp ca teritoriul din stânga Nistrului să fie separat de teritoriul din dreapta Nistrului.”
Europa Liberă: Dosarele ar fi ajuns până în ᾿90?
Valentin Dediu: „Da, dosarele au fost duse în 1988 - ᾿89. Și vreau să precizez un lucru: pentru a duce dosarele au fost selectați majoritatea ofițeri vorbitori de limbă rusă și într-o atmosferă de strict secret. Dar înainte de asta...”
Europa Liberă: Trebuiau să țină în taină?
Valentin Dediu: „Da, trebuiau să țină în taină, pentru a se demonstra că se pregătesc pentru anumite acțiuni și se pregătesc să nu nimerească dosarele surselor operative și alte materiale care existau în Comitetul Securității...”
Europa Liberă: Dar dosarele care au ajuns la Tiraspol au trecut și ele printr-o sită, care anume să fie duse acolo.
Valentin Dediu: „Nu. A fost dată indicația ca toți ofițerii să pregătească dosarele pentru evacuare. Dosarele surselor, dosarele de evidență operativă, absolut tot. Dosarele de evidență operativă într-un sac, cu descrierea a ce există, o listă se punea în sac, altă listă rămânea la lucrătorul operativ; și în al doilea sac se punea lista dosarelor surselor operative.”
Europa Liberă: Dar e cunoscut măcar numărul dosarelor?
Valentin Dediu: „Da, era cunoscut și evidența a rămas aici.”
Europa Liberă: Câte dosare?
Valentin Dediu: „Câte dosare? Eu nu pot să spun. Este cifra. Pe atunci, în Comitetul Securității de Stat a rămas informație despre aceste dosare, deci este cunoscut ale cui dosare, în arhivă există aceste materiale. Și iată referindu-ne la aceea că au fost arse anumite dosare, știu că niște ofițeri mai experimentați, care țineau mult la sursele lor operative, și asta este, practic, în sângele lucrătorului operativ, să nu divulge sursa operativă a sa, el este obligat și moralicește, și după lege, să nu divulge sursa, au fost mai șmecheri și unele dosare n-au fost puse în saci, dar au fost păstrate și, ulterior, nimicite. Mi-au mai transmis ofițerii că o parte din dosare au fost nimicite chiar în drum spre Tiraspol. De aceea eu vreau să spun că toate versiunile au dreptul la viață. Ceea ce ține de faptul că aceste dosare au fost duse la Moscova, îmi este greu să afirm sau să infirm, dar știu că de ele că până în 2001-2002 aceste dosare încă erau la Tiraspol. În Tiraspol veneau ofițeri de la arhiva FSB-ului și lucrau cu aceste materiale. Ce căutau ei acolo, s-ar pune întrebarea?”
Europa Liberă: Erau instrumente de șantaj?
Valentin Dediu: „Evident că erau instrumente de șantaj, fiindcă o parte din materialele de acolo se refereau la unii demnitari de stat, unii deputați, oameni care aveau funcții în stat și care puteau să fie șantajați să ia anumite decizii cu referire la politica față de Federația Rusă, la politica față de Transnistria și alte elemente din viața socială și politică a R. Moldova.”
Europa Liberă: Partidele din R. Moldova au schelete în dulap?
Valentin Dediu: „O parte din ele au, da. Dacă vorbim de schelete în dulap, poate să aibă mai multe cei care au o vârstă mai înaintată. Partidele cu componența mai tânără a membrilor cred cred că mai puține schelete au.”
Europa Liberă: Fețele bisericești colaborau cu Securitatea, erau înregimentate în armata asta?
Valentin Dediu: „Dacă vorbim până în 1990, da, erau fețe bisericești care colaborau cu Comitetul Securității de Stat. După 90 această activitate a fost sistată în SIS. În niciun minister, în niciun serviciu de stat nu a mai fost pusă sarcina să fie controlată biserica.”
Europa Liberă: Da era ușor să racolezi pe cineva, îi promiteai bani, îl ademeneai cu cariera?
Valentin Dediu: „Știți, fiecare om pe pământ are și plusuri și minusuri. Și în rândul fețelor bisericești sunt persoane care au careva schelete în dulap, cum am vorbit până acum, și de aceea este posibil și asta.”
Europa Liberă: Dar eu țin minte, când eram încă studentă, de pe băncile universității se căutau și se ademeneau tineri ca să fie de partea Securității, care poate ulterior aveau și grade.
Serviciile speciale caută tineri pentru a-și completa rândurile
Valentin Dediu: „Îndeobște, serviciile speciale caută tineri pentru a-și completa rândurile. Și de unde poți să cauți? Din rândurile tineretului cu studii superioare. De aceea și în prezent se adresează către profesori, către decani, să fie recomandate anumite persoane care posedă anumite capacități. Ele sunt verificate, acele persoane, ce capacită au pentru a activa în organele securității statului. O parte din tineri erau atrași la lucru în serviciul secret, alții, dacă era necesitate de controlat anumite procese din rândurile studenților, posibil, erau atrași pentru a colabora.”
Europa Liberă: Vă întreb de ce rămîne actual acest subiect? Iată, dacă urmașii acelor securiști află că părinții lor au colaborat, ar putea să apară un conflict între generații?
Valentin Dediu: „Noi abordăm problema aceasta numai din punct de vedere negativ. Nu asta e problema noastră. Colaborarea cu serviciile secrete nu este o crimă.”
Europa Liberă: Nici un păcat?
Valentin Dediu: „Nici păcat, dacă se colaborează în interesele apărării drepturilor omului, prevenirea unor crime grave, de exemplu, prevenirea terorismului. De ce trebuie să spunem că cel care a colaborat cu serviciile secrete a făcut un păcat sau a încălcat ceva? În constituție este spus că fiecare cetățean este obligat să contribuie la asigurarea securității statului și de aceea eu nu cred căm asta este ceva rău. Este rău numai atunci când informația care vine de la acești informatori este folosită pentru lupta cu oponenții politici, pentru a îngrădi dreptul la exprimare, pentru a avea alte activități împotriva cetățeanului, când îi încalci drepturile sale. Dar pentru a preveni anumite crime, în economie, să zicem, dacă erau surse bune...”
Europa Liberă: Da, dar aici îs neputincioși, dar când e vorba de alte aspecte, acolo-s mult mai activi. Eu țin minte că am făcut proteste la Teleradio – Moldova și eram supravegheați de către angajații SIS-ului. Pe timpul renașterii naționale toate mitingurile erau supravegheate, se filma, era clar cine este din partea SIS-ului la acele evenimente.
Valentin Dediu: „Eu o să fiu de partea SIS, că și astăzi se filmează când cineva iese la proteste și manifestații în public. Se face acest lucru numai pentru a preveni sau pentru a depista persoanele care au fost mai agresive și care au introdus un element de dezordine la acest miting sau un provocator. Orice manifestație trebuie să se desfășoare pașnic. Când se trece de limita aceasta, trebuie depistate persoanele care au avut o influență negativă asupra evenimentului.”
Europa Liberă: Ajungem la aceea ce se insistă astăzi. Socialiștii au adus și ei în actualitate acest subiect spunând că în R. Moldova ar trebui să fie adoptată o lege a lustrației, dar se pare că ceea ce au ei în gând diferă foarte mult de o lege a lustrației în anii 1990.
Valentin Dediu: „Acestea sunt două lucruri diferite. Dacă vorbim de legea lustrației care trebuia să fie adoptată în 1991 și până în 95 sau poate și mai târziu, asta este una, fiindcă atunci această lege se referea la regimul comunist și la ce care au participat la înăbușirea mișcării de eliberare națională, lupta pentru independență și acei ofițeri sau colaboratori, sau agenți ai serviciilor speciale din timpul acela care au contribuit la încălcarea drepturilor omului și la libera exprimare.”
Europa Liberă: De ce statelor baltice le-a fost de ajutor o asemenea lege și de ce R. Moldova nu i-ar fi fost de ajutor?
Valentin Dediu: „Eu m-am exprimat că foarte mulți demnitari de stat din perioada 1990 și până în 1995 ar fi avut de suferit, pentru că nimeni nu ar fi putut să se documenteze la justa valoare care a fost contribuția lor în cooperarea cu serviciile secrete din timpul acela. Dar diferența dintre aceste două legi, care se propune, asta s-a propus de către socialiști în decembrie 2020 și, paralel, în aceeași zi, a fost înregistrat același proiect de lege de către PPDA, cu o mică diferență: socialiștii se referă la perioada 2016-2020...”
Europa Liberă: Perioada regimului Plahotniuc.
Valentin Dediu: „Cei de la PPDA insistă pe perioada 2010-2019. Dar restul, practic, și argumentarea, se face referință la declarația cu privire la caracterul de stat capturat – și unii și alții. Și unii și alții au aceeași listă de instituții care trebuie lustrate. Ca atare, e una și aceeași. Dar dacă vorbim despre aceste două legi care ar putea fi, legea cu privire la lustrație și curățarea statului de oligarhi, regimul oligarhic care este acum și cea care trebuie să fie legea cu privire la lustrație care condamna regimul comunist sunt două lucruri diferite. Atunci persoanele care au activat până la 1991, până la declararea independenței, fără voia lor, erau într-un stat pe care nu puteai să-l schimbi decât numai prin aceste mișcări care au fost în ᾿89, ᾿90, ᾿91, numai prin desființarea Uniunii Sovietice, prin declarația de independență. Și ei au nimerit în această situație în anumite circumstanțe.
Toți afirmă că se apără drepturile omului, pe de altă parte, pornesc dosare penale, delapidări de finanțe, furtul miliardului
Ceea ce ține de această perioadă, din 2010, să zicem, până în 2019 sau din 2016 până în 2019, este altă situație. Persoanele acestea care au activat în acest regim și au fost numiți de către oligarhi în funcții și au ascultat de indicațiile acestor persoane, oligarhii, aceștia încalcă foarte grav legislația. Fiindcă peste tot se vorbește despre democrație și despre drepturile omului. Toți afirmă că se apără drepturile omului, pe de altă parte, pornesc dosare penale, delapidări de finanțe, furtul miliardului. Totul a fost în perioada aceasta. Așa că sunt două lucruri diferite. Și aceste persoane care au colaborat cu regimul oligarhic ar fi bine singuri să-și dea demisia și să plece fără să fie supuși lustrației. Ce înseamnă lustrație? Lustrație e purificare, purificare mai mult sufletească, mai mult morală ar fi bine să fie, decât de altă natură.”
Europa Liberă: Da, dar și aici sunt două aspecte: purificarea torționarului sau purificarea victimei?
Valentin Dediu: „Purificarea funcționarului (râde). A torționarului, cel care a comis, el trebuie să se purifice, el singur. Dar ca atare se purifică câmpul, societatea și, deci, purificarea instituțiilor, așa aș spune.”
Europa Liberă: Dar o evaluare a erorilor trecutului oricum ar fi de folos societății.
Valentin Dediu: „Posibil că da, dar după cum vedem în unele state lustrația a fost benefică și a avut rezultatele care se așteptau, în alte state – nu. Chiar și, după câte cunosc, în România nu toți au fost mulțumiți de legea lustrației și cum a fost aplicată această lege. Mult depinde și de aplicarea acestei legi, de forme și metode. Pentru că odată cu lupta cu cei care au săvârșit crime, e posibil să nimerească și persoanele care nu au făcut nimic, pur și simplu s-au aflat în aceeași cameră, în aceeași situație, în aceeași instituție, dar, practic, n-au participat. Cum și în Comitetul Securității de Stat o parte din ofițeri se ocupau cu problemele de economie, alții se ocupau cu probleme de contraspionaj, alții cu protecția secretelor. Dar alții se ocupau cu politica, cu persoanele care își spuneau părerea altfel decât a regimului comunist. Și, iată, toți odată trebuie eliberați din funcție. Trebuie de avut o comisie care ar aprecia la justa valoare care a fost contribuția la încălcarea drepturilor, la pornirea dosarelor etc.”
Europa Liberă: Dar de ce atât e de greu accesul să-ți cunoști dosarul?
Valentin Dediu: „Depinde ce dosar. Dacă dosarul propriu, cel de explorare operativă, nu cred că este mare problemă să ai acces. Unii spun că vreau să-mi văd dosarul de la SIS. Da, poftim, dar el nu există fiindcă nu sunt dosare pe toate persoanele la SIS. Nu există. Vă închipuiți de cât spațiu e nevoie pentru a avea atâtea dosare, pentru toată populația? Sunt dosare pentru persoane care au încălcat anumite legi, instrucțiuni.”
Europa Liberă: Dar dosarele Securității pot fi folosite în lupta cu oponentul politic?
Valentin Dediu: „Iată asta e grav. Ceea ce s-a vorbit în declarația cu privire la recunoașterea statului capturat, acolo se menționează că SIS a fost folosit în lupta cu oponenții politici. Și asta a fost folosită și în 2008-2009, eu țin minte foarte bine, când conducea cu serviciul dl Reșetnicov. A fost folosit cred că și în perioada dlui Botnari. Asta este grav!”
Europa Liberă: Și nimeni nu poartă nicio răspundere?
Valentin Dediu: „Păi, trebuie să poarte, asta e probleme, și de aici eu aș susține această lege, ultima, care se propune de PPDA și de către socialiști. Dar încă o dată spun, trebuie de avut o comisie, de evaluat la justa valoare care și ce contribuție a avut în această perioadă.”
Europa Liberă: Dar care e cea mai importantă lecție pe care trebuie s-o învețe societatea în acești 30 de ani de independență, vorbind de securitate și dosare?
Valentin Dediu: „În primul rând, lecția trebuie s-o învețe cei care sunt în organele securității statului., este imposibil de a activa și de a desfășura activitate încălcând legea. Este, practic, crimă, pentru ofițerul de informații și securitate să încalce legea. Să nu se dea șantajului sau, posibil, ispitei să îndeplinească ordinele ilegale și în special cînd este folosit în interesul luptei politice. nu trebuie să accepte acest lucru. din alt punct de vedere, din societate, societatea trebuie să facă tot posibilul ca instituția aceasta să nu fie politizată.
Ofițerii de informație și securitate să nu fie sub călcâiul politicului
Această instituție a fost politizată începând cu 2000, atunci când în fruntea serviciului a fost numită o persoană politică, deci nu din rândurile ofițerilor, neprofesionist, și a venit cu scopul să apere interesele claselor politice. încă de atunci s-a început. Societatea și clasa politică trebuie să elaboreze așa mecanisme ca conducerea și ofițerii de informație și securitate să nu fie sub călcâiul politicului. Ei trebuie să-și îndeplinească activitatea în conformitate cu Constituția și legile care țin de securitatea statului.”
